Anulare act. Sentința nr. 4246/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Judecătoria CLUJ-NAPOCA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 4246/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 21791/211/2014

Dosar nr._

Cod operator date cu caracter personal 3185

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

CIVIL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4246/2015

Ședința publică de la 28 Aprilie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE E.-E. P.

GREFIER A. D. K.

Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant R. R.-A., reclamant D. R.-C., reclamant D. S.-F. și pe pârât O. F. SOLUTIONS B.V. -PRIN MANDATAR O. BANK ROMANIA S.A., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile cu privire la excepțiile invocate și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 24 martie 2015, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Judecătoria, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la datele de 7 aprilie 2015, 24 aprilie 2015, respectiv 28 aprilie 2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanții R. R.-A., D. R.-C. si D. S.-F., au solicitat în contradictoriu cu O. F. SOLUTIONS B.V., prin mandatar O. BANK ROMÂNIA S.A.,:

I. În ceea ce privește reclamantul de rând 1

a.sa se constate ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobânzii si a modului de calcul al acestora, precum si clauzele privind comisionul de acordare, prevăzute în Contractul de credit nr.C_ din 24.01.2008 intervenit între O. Bank România SA si reclamant (denumit în continuare Contractul nr.6702), cu consecința constatării nulității absolute parțiale a contractului de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept si derulării în continuare a contractelor de credit, fara incidența acestor clauze;

b.sa fie obligată parata să precizeze si să actualizeze Contractul de credit anterior menționat prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale:

i. precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora: 3,05 p.p. + LIBOR CHF 3M în ceea ce privește Contractul nr.6702

ii. modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcție de indicele de referința LIBOR CHF3M, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât în sens crescător, cat si în sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR.

c.Să fie obligată pârâta să recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii percepute reclamantului în temeiul Contractului de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contract de credit, respectiv 3,05 p.p. plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF 3 M;

d.Să fie obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 12.432,47 CHF, reprezentând sume achitate în plus, plus dobânda legală aferenta calculata începând cu data prezentei cereri si pana la data achitării efective si integrale a debitului

e.Să fie obligată parata la restituirea către reclamant a sumei de 1.650,00 CHF, reprezentând comisionul de acordare, plus dobânda legală aferenta calculata începând cu data prezentei cereri si pana la data achitării efective si integrale a debitului

e. cu obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata în temeiul art. 451 Noul cod de procedura civila.

II.În ceea ce privește reclamantul de rând 2

a.sa se constatr ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobânzii si a modului de calcul al acestora, precum si clauzele privind comisionul de acordare, prevăzute în Contractul de credit nr.C_ din 03.08.2007 intervenit între O. Bank România SA si reclamant (denumit în continuare Contractul nr. 4051), cu consecința constatării nulității absolute parțiale a contractului de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept si derulării în continuare a contractelor de credit, fara incidența acestor clauze;

b.sa fie obligată parata să precizeze si să actualizeze Contractul de credit anterior menționat prin semnarea unui act adițional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale:

i. precizarea si definirea elementelor componente ale dobânzii si a cuantumului acestora: 2,988 p.p. + LIBOR CHF 3M în ceea ce privește Contractul nr.4051

ii. modalitatea de modificare a dobânzii exclusiva în funcție de indicele de referința LIBOR CHF 3M, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mențiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce atât în sens crescător, cat si în sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui de referința LIBOR.

c.Să fie obligată pârâta să recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractului de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contract de credit, respectiv 2,988 p.p. plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF 3 M;

d.Să fie obligată pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 34.611,46 CHF, reprezentând sume achitate în plus, plus dobânda legală aferenta calculata începând cu data prezentei cereri si pana la data achitării efective si integrale a debitului

e.Să fie obligată parata la restituirea către reclamanți a sumei de 2.485,50 CHF, reprezentând comisionul de acordare, plus dobânda legală aferenta calculata începând cu data prezentei cereri si pana la data achitării efective si integrale a debitului

e. cu obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata în temeiul art. 451 Noul cod de procedura civila.

Considerente:

În fapt, la data de 24.01.2008 reclamantul de rând 1 a încheiat cu O. Bank România SA- Sucursala Cluj, contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr.C_, având ca obiect acordarea în favoarea Clientului a unui credit de consum în cuantum de 82.500,00 CHF pe o perioada de 340 luni.

Dobânda perceputa pentru creditul acordat de Banca a fost stabilita la 5,7 % pe an, prevăzuta la art.5.1 din Contract, respectiv era formata din marja băncii de 3,05 puncte procentuale la care se adaugă nivelul indicelui LIBOR CHF 3M (2,65 la data încheierii contractului).

De asemenea, menționează faptul ca la data de 03.08.2007, reclamanții de rând 2 au încheiat cu O. Bank România SA -Sucursala Cluj, contractul de credit pentru nevoi personale garantate cu ipoteca nr.C_, având ca obiect acordarea în favoarea împrumutatului a unui credit de consum în cuantum de 165.700,00 CHF, pe o perioada de 360 luni.

Dobânda perceputa pentru creditul acordat de Banca a fost stabilita Ia 5.7 % pe an, prevăzuta la art.8.1 din Contract, respectiv era formata din marja băncii de 2,988 puncte procentuale la care se adaugă nivelul indicelui LIBOR CHF 3M (2,712 la data încheierii contractului).

Învederează instanței faptul ca, începând cu luna iunie a anului 2008, instituția împrumutatoare a înțeles sa majoreze în mod unilateral nivelul ratei de dobânda aferente ambelor Contracte, anume de la 5,5% la 6,99%. Nu numai ca, la acel moment sau ulterior, nu ne-a fost solicitat consimțământul privind aceste modificări, dar nici măcar nu am fost înștiințați asupra motivelor ce au determinat aceste majorări semnificative. Ba mai mult, banca nici măcar nu i-a înștiințat cu privire la aceasta majorare, reclamanții constatând aceste modificări cu ocazia prezentării la banca în vedere achitării ratei lunare.

După cum se va arata mai jos, de la data încheierii contractului de credit evoluția indicelui LIBOR a fost una descrescătoare, dar mai mult, parata a înțeles sa modifice marja băncii (!!), marja care trebuia sa fie fixa pe întreaga perioada de derulare a contractelor de credit.

In primul rând, arată faptul ca, pana în prezent, reclamanții au achitat ratele de credit, la termenele si în condițiile prevăzute în Contractul de credit încheiate între parti, fara nici un fel de abatere sau întârziere, asa cum reiese din chitanțele eliberate de instituția parata în acest sens.

În baza contractelor de credit, parata avea posibilitatea unilaterala de a modifica nivelul dobânzii, doar prin raportare la valoarea dobânzii de referința pentru Fiecare valuta (în speța noastră, LIBOR).

Totuși, apreciază ca aceasta modificare trebuie sa opereze si în sens invers, respectiv descrescător în situația în care nivelul ratei de referința LIBOR scade, modificare ce pana în acest moment nu a intervenit, deși nivelul LIBOR a scăzut considerabil în ultimii ani.

Analiza clauzelor considerate ca fiind abuzive în Contractele de credit

A. Potrivit art.5.2 - 5.3 din Contractul de credit nr.6702 „Dobânda este variabila în conformitate cu politica Băncii. Dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de către Banca, luând în considerare valoarea dobânzii de referința pentru flecare valuta (ex: EURIBOR (EUR) / LIBOR (CHF) / RUBOR (RON) etc), fara a exista consimțământul Clientului. Noul procent de dobânda se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilita de Banca. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate. Noul procent de dobânda va fi comunicat împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple sau extras de cont trimis la adresa de corespondenta specificata de acesta sau prin afișare la sediile unităților bancare. Clientul consimte ca aceasta metoda de notificare este suficienta, nefiind necesara încheierea unui act adițional la prezentul contract de credit în acest sens, renunțând la orice eventuala plângere/ opozitiei/contestatie ulterioara”.

Potrivit art.8.1 - 8.2 din Contractul de credit nr.4051 "Dobânda este variabila tu conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificata în mod unilateral de către Banca, luând in considerare valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta (ex.EURIB0R/LlB0R/BUBOR etc), fara a exista consimțământul împrumutatului. Noul procent de dobânda se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilita de Banca. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate. Noul Procent de dobânda va fi comunicat împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple sau cu confirmare de primire, după caz, sau extras de cont trimis la adresa de corespondenta specificata de acesta. împrumutatul este de acord ca aceasta metoda de notificare este suficienta si renunța la orice plângere st orice opozitie/contestatia ulterioara cu privire la faptul ca aceasta metoda a fost nepotrivita sau insuficienta."

În mod similar art.6.2 din Contractul de credit nr.6702, respectiv art.9.2 din Contractul de credit nr.4051 prevede ,^e parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobânzilor si taxelor fara consimțământul Clientului. Noul nivel al comisioanelor va fi publicat în Tariful de comisioane si va fi afișat la sediile banci.”

Apreciază ca aceste clauze au un caracter abuziv, atâta timp cat una din părțile unui contract bilateral si sinalagmatic, comutativ si oneros îsi rezerva dreptul de a modifica unilateral una din clauzele esențiale ale contractului de credit, si anume cuantumul prestației celeilalte parti, fara ca, în acest sens, sa existe acordul celui care se obliga.

Totodată, consideră ca prevederile conform cărora se acorda Băncii parate posibilitatea unilaterala de a modifica dobânda exclusiv în temeiul politicii interne, sunt abuzive încă de la introducerea lor in contractul de adeziune, întrucât exclud, prin chiar modalitatea în care sunt formulate, posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterala a contractului.

Astfel, clauza care da dreptul băncii de a modifica dobânda unilateral, fara un motiv întemeiat si specificat în contract, fara a circumstantia anumite elemente sau criterii obiective în funcție de care sa opereze acea modificare, aspecte ce fac ca decizia băncii sa fie discreționara st imposibil de controlat de către consumator, iar clauza sa fie abuziva fata de dispozițiile pct.l, lit.a din Anexa la Legea 193/2000 conform cărora „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract."

Apreciază ca si în situația în care ar accepta posibilitatea unilaterala a băncii de a modifica nivelul ratei dobânzii, trebuie în mod imperios sa ținem cont de prevederile cuprinse în lista clauzelor considerate abuzive atât din Legea nr. 193/2000, cat si din Directiva nr.93/13/CBE, unde se arata ca o atare modificare a ratei dobânzii, plătibila de consumator, poate avea loc doar daca exista o motivație întemeiata si numai cu obligația furnizorului de a informa de îndată consumatorul despre aceasta modificare, respectiv cu dreptul acestui din urma de a rezilia contractul.

Prima cerința, si cea mai semnificativa din punctul nostru de vedere, nu este respectata în privința clauzei în discuție.

Motivația întemeiata impune împrumutatorului obligația de a stabili în mod clar „regulile jocului", înainte de derularea raporturilor contractuale, pentru ca cel ce se obliga, sa aibă un minim de previzibilitate în ceea ce privește cuantumul obligațiilor ce si le asuma.

Fluctuația dobânzii pe piața monetara îsi are regulile proprii, iar reperele unei asemenea dinamici îsi au transpunerea în modul în care organismele de reglementare (pe plan național BNR) stabilesc cuantumul dobânzii de referința - rata scontului, sau referința se face în EURIBOR/LIBOR/ROBOR.

Modificarea discreționara a ratei dobânzii este, în mod vădit, o capcana a contractului de credit bancar, întrucât în virtutea unei greșite interpretări a libertății contractuale, bancile au tendința de a modifica rata dobânzii fara sa stipuleze procentul maxim pana la care aceasta poate fi majorata, respectiv evenimentele concrete ce pot determina creșterea ratei acesteia. Apreciază ca suntem în prezenta unei încălcări grosolane a principiului bunei-credinte, care trebuie sa guverneze raporturile juridice dintre cele doua parti contractante.

Sumarizand, arată faptul ca, acea clauza prin care împrumutatorul are dreptul de a modifica unilateral dobânda fara a fi raportata la un. indicator precis individualizat face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar în favoarea acestuia, servind doar intereselor sale, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proporționala scopului urmărit.

De asemenea, solicită să se constate, în argumentarea susținerilor lor, încălcarea de către pârâta, atât la momentul încheierii contractelor, cât și ulterior, pe parcursul executării acestora, a prevederilor Legii nr.296/2004 (art.5 lit. c, art.27 lit. b, art.36 și art.45), conform cărora banca are obligatia de informare completă a clientului la momentul semnării contractului, asupra elementelor esențiale și determinate în luarea hotărârii de contractare a creditului (rata dobânzii și factorii care implementează variația acesteia) asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acordă băncii drepturi specifice contractelor bancare - cum este dreptul de a modifica unilateral dobânda, precum si a prevederilor OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor care, în art.9 ind.3, lit.g) stipulează faptul că "variația ratei dobânzii trebuie sa fie independenta de voința furnizorului de servicii financiare, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru."

Apreciază necesar a menționa în acest context non-incidența OUG nr. 50/2010, aprobata cu modificări prin Legea nr. 288/2010: "prevederile prezentei ordonanțe de urgenta nu se aplica contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, cu excepția dispozițiilor ari. 37A1, ale art. 66-69 si, în ceea ce privește contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) si (2), precum si ale art. 66-71 "(art 95)

Apreciază ca singura sancțiune aplicabila practicilor comerciale abuzive este nulitatea absoluta. Ne întemeiem aceasta opinie datorita împrejurării ca atât lipsa cauzei juridice, cat si ilicitatea acesteia ori falsitatea sa, în sensul dispozițiilor art.966-968 vechiul cod civil (în vigoare la momentul încheierii contractului), aplicabile ca efect al normei de trimitere prevăzute de art. 14 din Legea nr.193/2000.

Pe aceasta cale, apreciază oportun sa arate faptul ca din dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive reiese ca, interzicerea contractelor de adeziune si implicit protecția echilibrului contractual reprezintă o individualizare a normelor generale reglementate de Codul Civil în materia nulității clauzelor contractuale pentru lipsa cauzei sau cauza ilicita.

B. Potrivit art.6.1, lit.b din Contractul de credit nr.6702 „Pentru creditul acordat, Clientul va plați un comision de acordare de 2 %, perceput o singura data la valoarea creditului acordat", iar potrivit art.9.1 din Contractul de credit nr.4051 "Pentru creditul acordat, banca percepe următoarele taxe si comisioane: ...a. Comision de acordare: 1,5% din suma inițiala/ Comisionul de acordare se retine în valuta creditului de către Banca din creditul acordat in momentul in care creditul este pus la dispoziția Împrumutatului si se calculează la valoarea creditului acordat".

Așadar, apreciază ca si aceste clauze constituie clauze abuzive si nelegale conform legislației în vigoare.

Astfel, poziția de inegalitate si de dezechilibru semnificativ reiese în mod vădit prin introducerea clauzelor care prevăd obligarea reclamanților la plata unui comision de acordare în cuantum de 2%, respectiv de 1,5% din valoarea creditului acordat.

Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit băncii sa solicite si sa încaseze un asemenea comision, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea băncii acest drept, lasand Ia libera sa aprecieze oportunitatea acestui fapt, aceasta clauza încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natura sa ne prejudicieze.

Aceasta clauza este stipulata doar în favoarea împrumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica modul de calcul al acestor comisioane, daca valoarea lor este justificata si daca era necesara si proporționala contraprestatiei.

Arătam faptul ca în același sens a statuat o alta instanța într-o speța aproape identica.

Mai mult, nelegalitatea clauzelor privind comisionul de acordare este întărită de ideea ca acest comision este perceput raportat strict la valoarea creditului si nu la volumul si complexitatea documentației de acordare a creditului, cu atât mai mult cu cat toate contractele de credit sunt preformulate.

Comisionul de acordare este solicitat în baza unei clauze nule, lipsite de cauza, prin raportare Ia dispozițiile art.966 Vechiul Cod civil (în vigoare la momentul încheierii contractului de credit)

Aceste clauze apar ca niște veritabile clauze leonine prin care finanțatorul si-a însușit toate beneficiile contractului, transmițând integral riscurile contractului în sarcina cocontractantului său. Sancțiunea clauzelor leonine este nulitatea!

Nu subzista așadar vreo cauza licita în baza căreia consumatorul sa îsi fi asumat aceasta obligație.

Mai mult, apreciază ca acest comision de acordare este lipsit de contraprestatie. În acest sens, amintesc ca definiția legala si logica a comisionului este suma de bani ce o încasează prestatorul unui anumit serviciu tocmai pentru serviciul prestat. Or, în speța de față, nici nu se poate vorbi de o contraprestatie a băncii în schimbul acestui comision de acordare.

Cu privire la solicitarea precizării si actualizării Contractelor de credit

Aceasta solicitare a reclamanților vine în strânsă legătură cu petitul anterior și fundamentarea legală a acestuia.

După cum au arătat, demersul lor judiciar a fost justificat de modul in care, pe parcursul desfășurării contractului, Banca a înțeles să strice echilibrul contractual, cu încălcarea unor principii fundamentale ale dreptului contractual român. Se referă în acest context, cu prioritate la solidarismul contractual, principiu care subliniază interdependenta obligațiilor pârtilor in cadrul contractelor sinalagmatice.

Cu alte cuvinte, interesul împrumutatului este acela de a-si da consimțământul în cunoștința de cauza, ca produsul de creditare care face obiectul contractului corespunde așteptărilor sale si ca angajamentul asumat nu este disproporționat în raport cu bunurile si veniturile sale.

Împrumutatorul are si trebuie sa aibă interesul ca debitorul sau sa fie solvabil pentru a rambursa creditul fara o dificultate previzibila.

Revenind, la contractul supus analizei în prezenta cauză, pe aceasta cale solicită restabilirea echilibrului contractual. Astfel, apreciază că se impune precizarea prevederilor contractuale prin raportare la voința reală a părților din momentul încheierii acordului contractual.

Este evident că în calitate de împrumutați am înțeles să ne asumăm riscurile creșterii indicatorului de referință Libor dar, în același timp, ca expresie a solidarismului contractual și banca la rându-i și-a asumat și trebuie să-și fi asumat, riscurile derivând din scăderea indicatorului de referință Libor.

De aceea, singura dispoziție care se bucură de previzibilitate, claritate și care corespunde exigențelor referitoare la solidarismul contractual putând asigura executarea cu bună credință a contractului de împrumut, este aceea potrivit căreia modalitatea de calcul a dobânzii, micșorarea/majorarea acesteia se poate realiza numai în raport de evoluția Libor față de momentul acordării creditului, luând în considerare marja fixă a băncii la data încheierii contractului.

In susținerea pretențiilor reclamanților vin si dispozițiile OG nr.21/1992 art.9 indice 3 lit.g) pct.3, conform cărora: „formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicata în mod expres în contract, cu precizarea periodicității si/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât si în cel al reducerii acesteia". D. urmare, se vor putea utiliza dobânzi variabile, dar modificările acestora trebuie să fie realizate în funcție de indicii de referință ai pieței, independent de voința băncii.

Cu privire la solicitarea recalculării dobânzii si obligarea pârâtei la plata sumelor reținute fără just titlu:

Chiar dacă în contract nu a fost menționată inițial componenta efectivă a dobânzii, înlăturând clauza abuzivă și, ulterior din modalitatea de calcul a dobânzii aplicată de bancă, a rezultat că dobânda este suma a două elemente: marja băncii (compusă din costurile acesteia și profit) + valoarea indicelui de referință - LIBOR 3M, în cazul de față.

Cu toate că pe parcursul derulării contractului, evoluția indicatorului de referință pentru moneda creditului s-a modificat în sens descendent, banca nu a procedat la modificarea dobânzii, deși clauza contractuală o impunea, fiind asumată de ambele părți. Prin urmare, echilibrul contractual s-a rupt și conținutul contractului nu a exprimat pe parcursul derulării sale o justă repartizare a sarcinilor, beneficiilor, pierderilor și profiturilor.

Din aceste considerente, singura modalitate în care aceste interese pot fi reconciliate, este aceea de a obliga banca atât la restituirea sumelor reținute fără just titlu astfel cum au fost calculate, cât și la recalcularea pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) a nivelului dobânzii percepute reclamanților în temeiul Contractelor de credit după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractului de credit, plus valoarea indicelui de referința LIBOR CHF 3M.

Prin urmare, apreciază ca trebuie avut în vedere singurul criteriu obiectiv, variabil independent de voința părtilor, în funcție de care ar trebui sa se calculeze dobânda în contractul de credit: evoluția indicelui de referința. In speța de față, creditul a fost luat în franci elvețieni CHF, astfel ca dobânda ar trebui calculata în felul următor: LIBOR CHF 3M plus marja fixa, marja care va ramane neschimbata pe toata durata contractului, dobânda urmând a evolua în funcție de LIBOR CHF.

La calcularea sumei de restituit, au avut în vedere evoluția indicelui de referința, respectiv LIBOR CHF 3M pe care de altfel l-a avut în vedere parata la modificarea dobânzii, însă numai când evoluția indicelui a fost în favoarea sa, nu si în sens invers, la care am adăugat marja băncii arătata mai sus.

În ceea ce privește comisionul de acordare, învederam Onoratei instanțe faptul ca acesta a fost calculat si perceput în suma fixa, ba mai mult, banca a reținut contravaloarea acestui comision la data ereditarii contului reclamanților. Totodată, arată faptul ca pentru acest comision, reclamanții plătesc dobânda!!

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor OG 50/2010, reclamanții reiterează faptul ca au refuzat actul adițional propus de către banca, apreciind ca s-a încercat o redefinire a clauzelor referitoare la dobânda într-o modalitate în care i-ar fi prejudiciat vădit. Ori, daca ar interpreta în acest fel ar duce la denaturarea scopului actului normativ amintit si la transformarea acestuia într-un instrument îndreptat împotriva clienților captivi.

Apreciază ca susținerile recurentei privind lipsa posibilității consumatorului de a refuza aplicarea actelor adiționale sunt făcute cu rea credința si fara o baza legala. Din contra, dispozițiile art.II alin(2) din Legea nr.288/2010 arata ca "actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrării în vigoare a prezentei Legi, îsi vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifica cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi"

Pârâta O. BANIC ROMÂNIA S.A., in calitate de reprezentant al O. F. SOLUTIONS BV, a formulat ÎNTÂMPINARE prin care:

In temeiul art 247 Cod de procedura civila solicită admiterea următoarelor excepții:

1) Excepția lipsei competentei teritoriale a Judecătoriei Cluj N. in conformitate cu prevederile art. 107 Cod Procedura Civila.

Potrivit prevederilor art. 107 Cod de procedura civila „Cererea de chemare în judecata se introduce ia instanța in a cărei circumscripție domiciliata sau ist are sediul paratul," aceasta fiind regula. Competenta alternativa a instanțelor poate interveni numai in cazul in care partilc nu s-au înțeles in mod expres cu privire la instanța competenta sa judece litigiile intervenite cu privire la executarea unui contract.

Astfel, prezenta cauza se refera la litigiul intervenit cu privire la punerea in executam a prevederilor contractului de credit nr. C2204/200G/6702/24.01.2008 si C_ /03.08,2007, care la art. 16/19, pct. 16.2/19.2 stabilește ca înștiința competenta pentru soluționarea eventualelor Litigii decurgând din executarea contractului este cea de la sediul social al băncii.

Potrivit prevederilor art. 969 Cod pr. civ. „Convențiile legal făcute au putere de lege intre partite contractante” iar sediul social al Băncii este în București, .-68, sect.l.

Întrucât partite nu au stabilit o competenta alternativa in favoarea unei alte instanțe, decât cea de drept comun, care stabilește competenta in favoarea instanței sediului/dorniciliului paratei, solicit să se dea eficienta practica art. 107 Cod proc.civ, care stabilește ca „Cererea se face la instanța in circumscripția căreia își are sediul paratul”.

Pentru considerentele anterior expuse, solicită admiterea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cluj N. si declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

2) Excepția netimbrarii/insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecata

Astfel, in raport de Decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 32/09.06.2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 850/10.12.2008, solicită instanței sa pună in vedere reclamanților sa timbreze cererea de chemare în judecata la valoarea pretențiilor, in condițiile art. 3 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Având in vedere că prin Decizia nr.32/2008 Înalta Curte de Casație si Justiție a statuat ca în cazul in care prin acțiune, se solicita constatarea existentei sau inexistentei unui drept, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea etc, a unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent că se solicita si restabilirea situației anterioare, se va avea in vedere natura dreptului care fundamentează acțiunea, particularizând-o si transferându-i din caracterele sale.

Potrivit art. 33 alin. l din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat (…)." In măsura în care reclamanții nu au achitat taxa de timbru, in conformitate cu prevederile art. 3 din OUG 80/2013, solicit admiterea excepției netimbrarii/insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecata si sa dispuneți anularea acesteia ca netimbrata/insuficient timbrata.

3). A. Excepția lipsei de interes unita cu excepția lipsei de obiect a solicitării de a constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la art. 5.1 si urm. ale contractului de credit C22D_ /24.01.2008 (capătul I al cererii de chemare in judecata, client R. R. A.) precum si solicitarea de a se constata nulitatea absoluta a acestora pentru următoarele motive:

Este vorba despre clauze contractuale modificate deja, de drept, prin efectul aplicării obligatorii de către pârâră a unor dispoziții, legale intrate in vigoare ulterior Încheierii contractului de credit nr. C_ /24.01.2008 (OUG 174/2008, cu modificările si completările ulterioare si de asemenea, OUG 50/2010. aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 288/20 )0, cu modificările si completările ulterioare).

Interesul reprezintă și prefigurează scopul și ,,profitul” demersului procesual, finalitatea acestuia care, dacă nu se identifici clin punct de vedere juridic, acțiunea se consideră că nu există. Prin interes se înțelege folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare,

În situația de fața, dacă s-ar admite acțiunea introductiva de instanța cu ignorarea faptului ca acțiunea a rămas fără interes, hotărârea prin care subscrisa ar fi obligata să modifice clauzele contractuale la care se face referire in cererea de chemare in judecata, ar rămâne fără niciun efect juridic s«b aspectul vocației de a fi pusă in executare, contractul părților nemaifiind în ființă in forma initiala.

Cum pana la momentul introducerii, acțiunea promovată de reclamant a rămas fără interes, demersul procesual a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția consacrata de altfel jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii acțiunii ca rămasă fară interes.

Deoarece in prezenta cauza se solicita tocmai obligarea pârâtei în îndeplinirea unor dispoziții care deja au fost puse in executare, interesul reclamantului nu mai este actual si acesta nu mai justifica in prezent un folos practic pe-care l-ar putea obține, prin "condamnarea" pârâtei la executarea unei obligații deja aduse la îndeplinire.

In concret, solicitarea reclamantului se refera la chestiuni pe care pârâta le-a îndeplinit deja, contractul de credit fiind actualizat ptiu efectul legii (OUG 174/200S cu privite la modificarea unor acte normative in materia protecției drepturilor consuma lorilor si respectiv, OUG 50/2010, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 288/2010). Astfel, în privința clauzelor referitoare la costurile creditului, pârâta respecta art. 9 ind.3 lit. e)

Mai mult decât atât, menționează ca după . OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 288/2010ț ca modificările si completările ulterioare, clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigorile ordonanței prin indicarea in cuprinsul contractului a unei formule da calcul a ratei dobânzii formata din: marja băncii (fixa pe intreaga durata a contactului) la care se adaugă indicele LIBOR 3L (element variabil, in mod obiectiv, fara a putea fi influențată in „vreun fel de către banca), astfel cura este reglementat conform art. 37 lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 modificat prin Legea nr. 288/2010: "în contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli; a) dobânda va fi compusa dintr-un indice de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioada sau din rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adăuga o anumită marjă fixă pe toata durata derulării contractului."

Reclamantul R. R. A. nu a răspuns diligentelor Băncii de informare si nu a dat curs invitației de a se prezenta la banca pentru n consultai si pentru a semna netul adițional de conformare cu prevederile OUG nr.50/2010, astfel încat in conformitate cu art. 95 alin. (5) din OUG nr.50/2010, clauzele contractului de credit, au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței începând cu date de 21.09,2010, inclusiv prim indicarea in contractul de credit a formulei de calcul a dobânzii, prevăzută art.37 lit. a) din OUC3 nr.50/2010: "In contractele

.!de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli: a) dobanda va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIB OR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care. creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului."

Totodată, potrivit art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, "actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu excepția cazului iu care consumatorul sau creditorul notifica cealaltă parte in sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi".

Precizează ca reclamantul nu a formulat notificare de refuz, in accepțiunea Legii nr.288/201, per a contrario contractului i se aplica prevederile OUG nr.50/2010.

Prin urmare, solicită instanței sa retina faptul ca toate clauzele din contractul de credit încheiat cu reclamantul referitoare la dobânda au fost modificate prin efectul legii, dandu-se eficienta juridica prevederilor legale reprezentate în art. 95 alin. (2) din OUG 50/2010, coroborat cu art. II alin. (2) din Legea nr. 288/2010, astfel că solicitata acestuia a ramas fara obiect, deoarece respectivele clauze nu se mai aplica în contractul de credit in forma lor de dinainte de . OUG 50/2010, ci în conformitate cu Anexa „Clauze specifice, conforme Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2010" a actului adițional de conformare a prevederilor contractului ia prevederile ordonanței. Astfel, la aceasta data nu se poate constata faptul ca ar fi fost abuzive si nici nu se poate dispune eliminarea acestora.

Precizează inca o data faptul ca pârâta si-a îndeplinit obligatia de informare a clientului astfel cum aceasta a fost stabilita prin art. 95 din OUG 50/2010 si a propus spre semnare reclamantului actul adițional de modificare a contractului de credit in mod imperativ prin OUG 50/2010.

B). Excepția lipsei de interes unita cu excepția lipsei de obiect a solicitării de a constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la art. 8.1 si urm. ale contractului de credit C2204/2000/405t/03.08.20U7 (capătul II al cererii de chemare iu judecata, clienți D. R. C. si D. S. F.) pentru următoarele motive:

După cum a menționat anterior, la data de 21.06.2010 au intrat in vigoare prevederile OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care la art. 95 stipulează: „ (1) Pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligația ca iu termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgenta. (2) Modificarea contractelor aflate iu derulare se va face priit acte adiționale in termen de 90 zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta. (5) Nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alt». (2) este considerata acceptare tacita ".

Banca a informat clienții in legătura cu semnarea actului adițional de aliniere la dispozițiile reglementate, insa fata de diligentele băncii de informare si de invitare a clienților la semnarea sa, fiecare client a decis independent ce conduita va adopta, fie sa se prezinte la banca si sa semneze actul adițional, fie sa preia actul adițional sau nu, dar tuturor incepand cu data de 21.09.2010 contractele de credit le-au fost modificate de drept.

Reclamanții nu au semnat actul adițional de conformare a contractului cu prevederile OUG 50/2010, astfel incat in conformitate cu art. 9?, alin. 5 din OUG 50/2010 s-a dat eficienta prezumției de acceptare tacita .

La data de 02,01.2011 au intrat in vigoare prevederile Legii 288/2010 pentru aprobarea OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Reclamanții au solicitat in mod expres, in temeiul Legii nr. 288/2010 revenirea la formula inițiala din contract, refuzând aplicarea prevederilor acrului adițional de conformare la OUG 50/2010 si pârâta a fost obligata sa revină la formula inițiala din contract.

Solicită instanței sa constate faptul ca reclamanții au inteles sa renunțe la aplicarea prevederilor OUG 50/2010, împrejurare ce denota ca aceștia au fost de acord cu condițiile de creditare valabile anterior intrării in vigoare a OUG 50/2010. Totodată, aceștia nu au considerat clauzele contractuale ca fiind de natura a periclita interesele lor economice pe termen lung.

Având iu vedere aspectele prezentate, solicită instanța a avea în vedere faptul ca reclamanții nu justifica nu interes in constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 8.1 si urm. din moment ce aceștia au înțeles sa renunțe la aplicabilitatea prevederilor OUG 50/2010.

4). Excepția prescripției extinctive pentru perioada 2007,2008-2011:

Solicită instanței sa aibă în vedere faptul ca obligația de piața a ratei creditelor, in fiecare luna, pe întreaga durata a contractelor de credit, este scadența la data precizata in scadențarul înmânat clienților la data acordării creditelor, astfel ca, de la data efectuării plații ratei lunare se naște dreptul la acțiune cu privire la restituirea sumei plătite in baza contractelor de credit. .întrucât se refera la restituirea banilor încasați de către banca, acțiunea formulata de reclamanți poarta asupra unui drept patrimonial de creanța si nu asupra unui drept real, fiindu-i aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, coroborat cu dispozițiile generale înscrise în art. 1 din susmenționatul act normativ: „dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege ". Momentul de la care trebuie calculata prescripția extinctiva este cel de la data plații efective a ratei lunare.

Învederează instanței ca termenul de prescripție a început sa curgă de la momentul efectuații fiecărei plați lunare a datoriilor scadente din contul creditelor, astfel că, o interpretare a faptului ca acest termen mi va curge decât după rambursarea integrala a creditelor este eronata. Obligațiile de plata lunare, reieșite din contractele de credit, satinate si agreate de către clienți, sunt stabilite inca de la data acordarii creditelor, fix in ceea ce privește datele de rambursare ale acestora. Astfel, nu putem fi (le acord cu o interpretare ce ar susține ca ne aflam in prezenta unei obligații continue (valabila pe perioada derulării creditelor), ci despre o obligație singulara de plata lunara ce se stinge odată cu achitarea acesteia.

5). Excepția prescripției dreptului material de a solicita restituirea comisionului de acordare a creditului, datorat conform art. 6,i iit, b/9.1 lit a din contractele de credit ale reclamanților

Articolul menționat prevede ca acest comision de acordare se retine de către Banca din creditul acordat in momentul in care creditul este pus la dispoziția clienților si se calculează la valoarea creditului.

Prin urmare, acest fapt era cunoscut de către reclamanți inca de la data prezentării proiectului de contract. Totodată menționează cu aceasta prestație datorata de clienți în baza clauzelor contractuale agreate a fost una cu executare imediata (uno ictu) drept pentru care consideră ca începând cu ziua imediat ulterioara executorii obligației, termenul de prescripție privind exercitarea vreunui drept cu privire la comisionul de acordare a început sa curgă.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond absoluta, care prin regimul sau juridic impune analiza condițiilor de exercițiu ale acțiunii, printre care și aceea a termenului în care poate fi exercitata chiar si din oficiu.

Prescripția este definita ca fiind sancțiunea care lovește posibilitatea de exercitare a acțiunii civile prin stingerea dreptului de realizare silita a obligației civile corelative neexercitate de subiectul activ al raportului juridic în termenul de prescripție - stabilit de lege.

Prin urmare, acțiunea formulata de reclamanți poarta asupra unui drept patrimonial de creanța si nu asupra unui drept real, fiindu-i aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, coroborat cu dispozițiile generale înscrise în art. 1 din susmenționatul act normativ: „dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție daca nu a fose exercitat în termenul prevăzut de lege".

In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune solicită să se aibă în vedere data acțiunii (10 octombrie 2014) și petitul acțiunii, constând în „restituirea către reclamant a sumei de 1.650 CHF/2.485,5 CHF reprezentând comisionul de acordare credit”, considerând că în cauza, are aplicabilitate termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de Decretul nr. 167/1958.

Întrucât perceperea acestui comision s-a realizat in. momentul tragerii creditului -30 de zile lucrătoare de la momentul semnării contractului, iar de in data perceperii acestui comision si pâna la momentul formulării cererii de chemare in .judecata s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de lege, solicita sa se respingă acest capăt al cererii de chemare in judecata

Învederează instanței făptui ca, aceasta clauza nu poate fi considerata abuziva deoarece, pe de o parte clienții, înainte de încheierea contractului de credit, au luat la cunoștința de condițiile creditații, inclusiv de existenta acestui comision pe care l-au, acceptat, iar pe de alta parte, aceștia, au avut posibilitatea de a alege o alta instituție bancara de pe piața, daca condițiile de creditare oferite de banca nu corespundeau intereselor lor financiare.

6). Excepția hi admisibilității acțiunii formulate de reclamanți

Directiva 93/13/CEE a reprezentat un pas important în protecția drepturilor consumatorilor, aflându-se la baza adoptării, în statele membre, a unor acte normative având ca obiect de reglementare clauzeleabuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori,

Directiva Consiliului 93/13/CEE1 din 05 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii a fost transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 153 din_ privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

În articolul (art.) 1 alineatul 1 din Directiva 93/13/CEE se precizează scopul acesteia, care constă în apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor și un consumator.

Astfel, ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010 si deci a conformării clauzelor contractuale existente la rigorile ordonanței, fluctuația ratei dobânzii se poate face exclusiv in funcție de variația indicelui LIBOR 3 L, iar in formula de calcul a ratei dobânzii intra o marja fixa si acest indice de referința, (elemente care nu existau in 2007,2008)

Tot inadmisibil este si faptul de a se modifica actul juridic civil care fiice obiectul prezentului dosar, altfel decât prin consimțământul pârtilor contractante, asa cum solicita reclamantii.

Pentru încheierea unui contract, fie el si de credit, este necesar acordul ambelor parti.

Art. 1166 cod civil: „contractul este acordul de voințe dintre doua sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic".

Art. 1178 cod civil: „contractul se încheie prin simplul acord de voințe al pârtilor daca legea nu impune o anumita formalitate pentru încheierea sa valabila"".

Din cele doua dispoziții legale menționate rezulta fara dubiu ca pentru încheierea unui contract, chiar si de credit, este necesar acordul ambelor parii, in cazul nostru creditor si împrumutați.

In măsura in care banca nu isi manifesta consimțământul in vederea încheierii unui astfel de act juridic civil, consideră ca instanta nu poate pronunța o hotărâre judecătoreasca care sa țină loc de acord de voința a băncii.

II. In subsidiar, in cazul în care se va trece peste excepțiile invocate de către pârâtă, solicită respingerea acțiunii promovata de reclamanti, ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:

In dala de 03.08.2007/24.01.2008 reclamanții au contractat cu pârâta un credit de nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice prin contractul nr. C_ /03.08.2007 si nr. C_ /24.0I.2008, cu dobânda variabila, al căror nivel la data acordării creditului era de 6,99%, respectiv 5,70%, in CHF""- franci elvețieni.:

Rata de dobânda aplicata, contractului de credit nr. C_ /03.08.2007 si nr. C_ /24.01.2008 a fost stabilita in forma procentuala, ca rata anuala de dobânda, variabila prin luarea în considerare a evoluției indicatorilor de referința, Banca rezervându-si totodată, dreptul de ai modifica in mod unilateral dobânda. Astfel, potrivit contractului de credit, astfel cum acesta a fost asumat si semnat de parti în conformitate cu legislația iu vigoare la acea data, modificarea nivelului ratei de dobânda a fost stabilita convențional, prin acordul, ambelor parti contractante, ca fiind un drept al Băncii de fi modifica acest nivel, luând in considerare valoarea dobânzii de referința, partite stabilind ca modificarea se poate face fara consimțământul prealabil al clienților. În contractul de credit semnat nu era definita o formula de calcula ratei dobânzii, nici o perioada de timp la care Banca era obligata sa procedeze h actualizarea, ratei de dobânda si nici o valoare a "marjei" sau o definiție a acesteia.

Creditul pe care subscrisa l-a pus la dispoziția clienților sai a fost acordat in temeiul unui contract încheiat in temeiul art. 969 Cod civil, cu respectarea dispozițiilor legale speciale in materie (cadrul legislativ care a guvernat activitatea de acordare de credite), anterior intrării in vigoare a unor acte normative - OUG nr. 174/2008 si respectiv, OUG 50/2010 - care, prin modificarea unor reglementari legale in materia protecției drepturilor consumatorilor, au avut si au in continuare incidența majora, de Ir momentul adoptării lor, asupra contractelor

bancare încheiate cu persoanele fizice (consumatori). Acest cadru legal este format din reglementari specifice cum ar fi de exemplu: Legea 190/1999, privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, Legea nr. 296/2004, privind codul consumului, Legea 289/2004,. legea creditelor de consum pentru persoane fizice (abrogata in

prezent plin art. 90 din OUG 50/2010), ,,sau Codul Civil (Titlul III „Despre contracte sau convenții art. 942 - 985), Regulamentul BNR nr. 3/2007.

Din modul cum sunt formulate clauzele privitoare la dobânda, fura o analiza mai atenta, s-ar putea deduce faptul ca prin aceste dispoziții contractuale s-a instituit in favoarea băncii un drept, de care aceasta poate uza sau nu în raport cu clienții sai. Aceasta prevedere contractuala a fost stipulata in aceasta forma in contractele de credit, întrucât, asa cum a arătat deja anterior, pana la . OUG nr. 174/2008, care a impus necesitatea încheierii unui act adițional cu prilejul oricarei modificări a clauzelor contractului de credit, nu era instituita, in sarcina contractanților, printr-o dispoziție legislativa implicita sau explicita, obligația de a modifica contractul numai prin încheierea unui act adițional.

Modificarea putea fi făcuta si doar cu informarea clienților prin scrisoare simpla sau chiar un extras de cont.

Astfel, contractele de credit, asumate si semnate de parti in conformitate eu legislația in vigoare la acea dota, cuprindea clauze potrivii cărora, în completarea prevederilor legale obligatorii, susmenționate, modificarea nivelului ratei de dobânda a fost stabilita convențional, prin acordul ambelor parti contractante, ca fiind un drept al Băncii de și revizui acest nivel, in funcție de evoluția indicatorilor de referința, părțile stabilind ea modificarea ratei de dobânda aplicabile se poate face tara consimțământul prealabil al clienților, dar cu informarea acestora in scris printr-o varianta agreata (scrisoare recomandata cu confirmare de primire/scrisoare simpla, extras de cont, etc).

Învederează instanțe că Banca nu a uzat de dreptul de a modifica unilateral nivelul costurilor creditelor de la acordare si pana in prezent si a ținut seama de toate modificările legislative in materia protecției drepturilor consumatorilor (Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 174/2008).

O. Bank România SA a respectat dispozițiile legale care au făcut imposibila aplicarea clauzelor din contractele de credit referitoare la modificarea nivelului dobanzii.

In momentul in care indicele de referință a început să scadă, Banca a fost în imposibilitate de a-si mai exercita dreptul unilateral de modificare stabilit prin contractul de credit întrucât, începând cu luna decembrie 2008, odată cu . prevederilor OUG nr. 174/2008 (art. 93 litera h), pentru modificarea ai completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor, modificarea clauzelor contractuale, deci și a celor legate de dobânda (fară ca actul normativ sa distingă cu privire la ce ar fi putut sa insemne modificarea), nu a mai fost posibila decât prin semnarea unui act adițional la contractul de credit insa acest act normativ mi a oblicat creditorii sa ia masuri neutru-implementarea prevederilor acestuia.

Odată cu adoptarea OUG 50/2010, ce a avut in vedere transpunerea si implementarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori, in conformitate cu prevederile art. 95 alin. (1) - (3) din ordonanță obligația de conformare a contractului la dispozițiile acestui act normativ constă in informarea corespunzătoare a consumatorului in legătura cu semnarea actului adițional de aliniere la dispozițiile acestei reglementari.

Prin art. 95 s-a stipulat ca: "(i) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca în termen de 90 de zile de la data intrării hi vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile, prezentei ordonanțe de urgență.

(2/ Modificarea contractelor aflate fa derulare ."te va face prin acte adiționale m termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

….

(5) Nesennmrea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin, (2) este considerata acceptare tacită.", O. BANK ROMÂNIA SA a transmis reclamanților proiectul de act adițional propus de catre instituția pârâtă.

Acest demers a însemnat comunicarea catre clienți a unei notificări, având ca obiect adresarea invitației de prezentare la sediul unității teritoriale a O. Bank România S.A. de la care au fost contractate creditele, în vederea semnării actului adițional de conformare la prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2010. Notificarea comunicata conține elementele de noutate pe care proiectul de act adițional le introduce în contractele de credit, cu luarea in considerare a dispozițiilor Ordonanței de Urgenta Guvernului nr. 50/2010.

Prin urmare, față de diligentele Băncii de informare si de invitare a clienților la semnarea actului adițional, reclamanții R. R. A., D. R. C. si D. S. F., au decis, independent, sa nu semneze actul adițional prin care contractul de credit sa fie conformat la prevederile ordonanței, o . clauze urmând a fi modificate in acord cu noile modificări legislative ce urmau sa se aplice obligatoriu si pentru contractele in curs de derulare.:

La împlinirea termenului de 90 de zile de la . OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatorii, in conformitate cu art. 95 alin. (1) - (3), contractul de credit nr. C_ /24.01.2008 a fost modificat de drept, in conformitate cu prevederile actului normativ, clauzele acestuia fiind aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței, prin indicarea in contractul de credit a unor elemente de natura a asigura transparenta, in ceea ce privește calculul dobânzii, respectiv a formulei de calcul a dobânzii si a marjei băncii. Dobânda va fi alcătuita din marja fixa pe toata durata de creditare + Indicele de referința, astfel cum este reglementat: conform art. 37 lit. a) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 modificat prin Legea nr. 288/2010: "în contractele de credit cu dobânda variabilă se vor aplica următoarele reguli: a)dobânda va fi compusa dintr-un indice de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumita perioada sau din rata dobânzii de referința a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adăuga o anumita marja, fixa pe toată durata derularii contractului."

Având in vedere faptul ca, în contractul de credit nr. C_ /24.09.2008, valoarea indicelui, de referință si valoarea marjei băncii au fost specificate, valoarea marjei băncii a fost calculata ca diferența intre nivelul dobânzii si valoarea indicelui LIBOR CHF valabil la data da 20.09J010. Precizam ca modificarea de drept a contractului de credit ca urmare a alinierii clauzelor contractuale la rigoarea prevederilor ordonanței s-a efectuat fara modificarea costurilor si evidențiem faptul ca Banca nu a făcut altceva decât sa se conformeze actelor normative adoptate in materia protecției drepturilor consumatorilor.

In concret, arată faptul ca reclamantul R. R. A. nu a uzat de dreptul conferit de Art. II pct. 2 din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 potrivit căruia „Actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerata acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditând notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de. 60 de zile de la data intrării în vigoare fi prezentei legi" si nu a comunicat Băncii opțiunea privind neaplicarea prevederilor ordonanței, contractului de credit încheiat de pârâtă cu reclamantul R. R. A. i se aplica prevederile ordonanței.

Reclamantul R. R. A. nu a notificat creditorul cu privire la faptul ca nu dorește sa uzeze de dreptul conferit de legiuitor de a refuza aplicarea noilor dispoziții legale in materia protecției drepturilor consumatorilor, desi a avut la indemână mijlocul legal sa o facă, confirmând, o data in plus, alegerea de a accepta modificarea contractului de credit in acest sens si, implicita acrului adițional propus.

In schimb, reclamanții D. R. C. si D. S. F. au notificat creditorul cu privire la faptul ca doresc sa uzeze de dreptul conferit de legiuitor de a refuza aplicarea OUG 50/2010, confirmând, o data in plus, ca toate condițiile de creditare de la momentul acordării creditului au corespuns nevoilor clienților.

In ceea ce privește lipsa de temei a perceperii uimi comision de acordare arată ca anterior încheierii contractelor consumatorii au luat la cunoștința de condițiile ereditarii inclusiv de existenta acestui comision pe care l-au acceptat, iar pe de alta parte, acestia au avut posibilitatea să aleasa o alta. instituție bancara de pe piată, daca condițiile de creditare oferite de pârâtă nu corespundeau intereselor sale financiare. Apreciază, de asemenea, ca pentru un consumator mediu, clauza este suficient de clar, redactata.

Astfel, comisionul de acordare reprezintă o cheltuiala aferenta întocmirii documentației de credit fiind, in fapt. contravaloarea unei activitati (serviciu) prestate de banca clientului (acordarea împrumutului). După analizarea dosarului depus la banca de către client, și aprobarea cererii de credit, se întocmește efectiv

documentația de credit, constând in contractul de credit, contractele du garanție (mobiliara, imobiliara), documentele de tragere a creditului, graficul de rambursare, etc. Reclamanților le-a fost pus la dispoziție un exemplar al contractului de credit, care prevede ca pentru creditul acordat clientul va plați un comision de acordare, iar plata comisionului se efectuează de către clienți din surse proprii, in ziua semnării contractului.

Ca societatea noastră este îndreptățită sa perceapă un astfel de comision vin sa întărească si prevederile art. 36 din OUG nr.50/2010, oare arata ca banca este îndreptățită sa perceapă un astfel de comision în situația in care creditul este acordat.

Mai mult, acest comision, fiind cunoscut de la data semnării contractelor, a fost acceptat in mod direct de către clienți, fiind aplicabile prevederile art. 969 Cod civ., in vigoare la data semnării contractelor ce acordă valoare de lege contractelor-semnate intre parți.

In concluzie, comisionul de acordare reprezintă o plata datorata derivând din contractele de credit încheiate de către reclamanți cu O. Bank România S,A. si din aplicarea principiului enunțat la art. 969 Cod civil potrivit căruia „convențiile legal facute au putere de lege între părțile contractante”.

Prin urmare solicită a se observa ca dispozițiile prevăzute de Legea nr. 193/2000 nu sunt menite a crea o noua ordine de drept in care contractul sa devină lipsit de forța obligatorie, ci din contra, vin doar sa particularizeze dispozițiile generale aplicabile in rem si in personam. Raportarea urmează a fi făcuta prin urmare la consumatorul mediu, carte la art.2 lit, m) din Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților in relația cu consumatorii .si armonizarea, reglementarilor cu legislația europeana privind protecția consumatorului este definit ca fiind „consumatorul considerat ca fiind informat, atent si precaut, tinand seama de factorii sociali, culturali si lingvistici". Prin urmare, deși protejat, consumatorul nu poare invoca grava sa neglijenta in. încercarea de a obține foloase ce nu i se cuvin, altminteri devenind aplicabil adagiul nemo aquditur propriam turpitudinem allegans.

Mai arată faptul ca odată informat, cumpărătorul in genere si consumatorul in particular nu poate fi exonerat do responsabilitatea alegerii înțelepte in raport de chestiuni de fapt particulare cum ar fi. situația financiara proprie, prezenta sau viitoare si posibilitățile de respectare a obligațiilor de plata ulterioare, precum nu poate fi exonerat nici de alegerea unui produs cu un raport calitate-pret care sa corespunda criteriilor personale ale fiecăruia dintre consumatori,

Împrumutații R. R. A., D. R. Claudtu si D. S. F. au fost informați in mod concret si precis asupra condițiilor si caracteristicilor esențiale ale produselor si serviciilor oferite de pârâtă si in cunoștința de cauza au semnat contractele de credit, care la art. 5/8 prevede ca dobânda este variabila si se stabilește in forată procentuala ca rata anuala de dobânda.

Clienții au optat pentru contractarea urnii credit cu dobânda variabila, cu toate efectele pe care Ie implica acest tip de produs. Chiar si pentru situațiile in care s-a stabilit o anumita rata a dobândii prin art. 5/8, aceasta nu urma sa fie nemodificata pentru întreaga durata a contractului de credit (340/360 luni). Nicio instituție de credit nu poate prevedea care sunt costurile pe care le va avea pentru un termen lung de peste 20 de ani, evoluțiile costurilor, astfel cum au fost acestea descrise mai sus, fiind imposibil de prevazut uneori chiar pe perioade foarte scurte. Din aceasta cauza a fost necesara introducerea unei alte clauze, care sa permită Băncii sa adapteze aceasta rată la variațiile semnificative ale costurilor pieței interbancare.

Clauzele contractului de credit nu se regăsesc printre exemplele de clauze abuzive prevăzute la pct. 1 lit.a din Anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori. Din prevederile contractului de credit, rezulta in mod evident atât faptul ca instituția noastră a oferit împrumutaților posibilitatea de a analiza clauzele contractuale, cat si buna-credinta a instituției noastre, din moment ce aceștia au avut posibilitatea de a studia clauzele contractuale inainte de semnarea contractelor având posibilitatea sa renunțe la semnarea acestora. Așadar, subscrisa a transpus prevederile pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 iu prevederile art. 5/8 din contractele de credit.

În speță clauza supusa controlului determina în concret rata dobânzii și modul în care aceasta se putea modifica și reglementează practic componentele principale ale prețului creditului; prin urmare, aceste clauze sunt exceptate, conform prevederilor anterior menționate, de la controlul caracterului abuziv, flitul formulate într-o manieră clară, inteligibilă, ceea ce înseamnă că, la momentul încheierii contractelor, consumatorilor nu le-a fost ascunsă inserarea lor în contractele de credit, au putut lua la cunoștință și le-au putut înțelege printr-un proces de gândire logică.

In ceea ce privește caracterul negociat pi clauzelor, împrumutații au luat cunoștința anterior semnării de clauzele contractelor de credit si de documentația aferenta analizării aprobarii, acceptând termenii contractuali prin semnarea contractelor de credit. De asemenea, caracterul dobânzii este variabil, împrumutații acceptând in acest mod atât riscul creșterii dobânzii, cat si avantajul scăderii acesteia. În plus, împrumutații nu au prezentat nicio dovada ca au propus o alta varianta de contractare, care sa fi fost refuzata de societatea pârâtă, acceptând astfel clauzele stabilite in contracte.

In concluzie, clienții au avut posibilitatea de a negocia conținutul clauzei privind comisionul, dobânda, putând opta intre mai multe tipuri de credite (cu dobânda fixa sau variabila, in moneda naționala sau in. valuta, cu variație în funcție de, indice de referința sau de dobânda de referința, credit cu comision de acordare: „0%", „1% „1,5” sau „2%". credit cu comision de administrare: 0,29% calculat lunar la soldul creditului), alegând, in final, din portofoliul de produse bancare oferite de pârâtă, contractul de credit de nevoi personale cu ipoteca pentru persoane fizice cu caracteristicile pe care le-au considerat potrivit nevoilor lor, astfel incat aceasta condiție impusa de actul normativ nu este îndeplinita,

In ceea ce privește cerința ca prin clauza încriminata sa se creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor ( art.4 alin. 1 din legea nr.193/200) menționa ca la momentul semnării contractelor de credit legislația in vigoare mi interzicea stipularea unor clauze contractuale de variabilitate a dobânzii astfel incat simpla stipulare in contracte a unei prevederi referitoare la o dobânda variabila nu este de natura a crea. un dezechilibru, contractual si de a dovedi reaua-credința a pârâtei, in condițiile in care au fost acceptate in cunoștința de cauza de către clienți. Nu se poate susține ca modificarea dobânzii se realizează unilateral de catre banca, fără acordul consumatorilor, cată vreme aceasta posibilitate este prevăzuta in contractele dintre parti si deci asumata de acestea prin semnarea contractelor. Astfel, prin. clauzele de la art. 5/8 societatea pârâtă si-a rezervat dreptul de a modifica dobânda, cu notificarea clienților. pe baza unei motivații întemeiate (respectiv in raport de evoluția indicatorului de referința LIBOR) si cu posibilitatea acordata Împrumutaților de a rezilia contractele in cazul in care nu sunt de acord cu modificarea dobânzii. In aceste condiții exigentele bunei-credinte sunt respectate, iar clauza și, implicit, nici modalitatea de aplicare a acesteia, nu este abuziva.

De asemenea, este important să se facă o departajare clara intre ceea ce înseamnă dobânda variabilă și dreptul unilateral al băncii de a modifica dobânda, pe de-o parte, și modul în care această prevedere contractuală a fost efectiv pusă în executare, în acest sen, din moment ce părțile au agreat prin contract că, începând cu un anumit moment, dobânda care li se va percepe nu va avea un caracter fix, ci va fluctua în funcție de anumiți indicatori, este evident faptul că acestea, semnând contractul, și-au exprimat consimțământul față de aceste prevederi (ari; 969 C.civ. în vigoare la încheierea contractului). In acest sens, Judecătoria Cluj N. s-a pronunțat în dosarul tir._/211/2011, si anume: "instanța nu se poate substitut voinței, pârtilor, exprimata in cuprinsul contractului" si "instanța, fata de dispozițiile art. 969 C. Civ. (1864), nu are posibilitatea de a modifica dobânda prin inserarea unui criteriu de variație ales de către reclamant, unilateral, facă acceptul băncii cocontractante".

Mai mult decat atât, susținerile reclamanților potrivit cărora, la data acordării creditelor nivelul dobânzii îngloba o marja a băncii sunt interpretări personale iu dezacord total cu clauzele contractuale, neanalizate cu pârâta nici la momentul acordării creditelor si nici ulterior. In aceste condiții solicită, pe cale de consecința, neluarea acestora in considerare si înlăturarea lor din cererea de chemare in judecata întrucât sunt nesusținute cu documente si neîntemeiate, acestea neavând acoperire, nici legala si nici contractuala.

Astfel, in baza argumentelor prezentate mai sus, va solicită respingerea capătului c al cererii de chemare in judecata (posibilitatea instanței de judecată de a dispune modificarea contractului si obligarea pârâtei modificarea dobânzii după formula indice LIBOR 3L+ marja băncii) ca neîntemeiat.

Referitor la capetele d si e ale cererii de chemare în judecata cu privire la obligarea pârâei la restituirea către reclamanți a următoarelor sume: 12.432,47 CHF; 1.650 CHF; 34.61.1,46 CHF si 2.485,50 CH.F, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate, având in vedere ca toate plațile efectuate de către reclamanți in contul creditelor contractate (rata de capital + rata de dobânda, comision de acordare) au fost plați datorate in temeiul unor contracte valabil încheiate de parti. contract ale cărui prevederi au fost respectate de către OTI* Bank România SA, Incidente in acest sens sunt si dispozițiile art. 963/1092 Cod civil potrivit caroia „orice plata, presupune o datorie".

Pentru considerentele anterior exprimate, solicit instanței respingerea cererii formulate de reclamanți ca neîntemeiată.

Reclamanții R. R.-A., D. R.-C., si D. S.-F., au formulat răspuns la întâmpinarea formulata de către O. BANK ROMÂNIA S.A., în nume propriu si în calitate de reprezentant al O. F. SOLUTIONS BV, astfel:

În primul rând, subliniază considerentul principal ce a stat la baza întrebării preliminare formulate: "Având în vedere faptul ca, în conformitate cu art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu se poate raporta nici la definirea obiectului contractului, nici la caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în

măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil:

Amintim faptul ca în ce privește natura interesului protejat, normele cuprinse în Legea nr. 193/2000, ocrotesc un interes general, nu unul individual, protecția legii referindu-se la o categorie generică aceea a consumatorilor. Legea nr. 193/2000 reprezintă transpunerea, în legislația românească, a Directive nr. 93/13/CEE, or, potrivit jurisprudenței C.J.U.E. dispozițiile acestei directive sunt de ordine publică (cauza Most5aza Claro).

Apreciază că examinarea caracterului abuziv aș cauzelor referitoare la preț nu este exclusă raportat la prevederile art. 4 parag. 1 din Directiva nr. 93/13/CEE și respectiv, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, având în vedere următoarele:

Astfel, textele de lege citate se referă, într-adevăr la caracterul neevaluabil al naturii abuzive al cauzelor privind obiectul principal al contractului, precum și la prețul contractului, însă, trebuie ținut cont și de ultima parte a acestor texte de lege, care arată că această evaluate nu este posibilă doar în măsura în care respectivele clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, or, în speța dedusă judecății tocmai aceasta este problema. Clauzele respective nu sunt clare și precise, dând posibilitatea doar băncii de a interpreta, strict în interes propriu, aceste clauze, cerând, astfel, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiilor părților.

2. In ceea ce privește excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Cluj-N. invocata de către parata, solicită sa fie respinsă ca neîntemeiata.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 109 C.pr.civ., cererea de chemare în judecata împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face si ta instanța locului unde ea are dezmembrământ fara personalitate juridica, pentru obligațiile ce urmează a fi, executate in acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembramantului ori din fapte săvârșite de acesta.

Mai mult, prevederile art. 113, alin.8 C.pr.civ., instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterala a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse în consumatorilor

3. În ceea ce privește excepția netimbrarii/insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecata, formulata de către parata, solicită respingerea excepției ca neîntemeiata.

4. Referitor la excepția lipsei de interes unita cu excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind nivelul dobânzii si al modului de calcul al acesteia, solicită respingerea acestei excepții ca nefondata.

Interesul de a promova prezenta acțiune nu numai ca este născut si actual, dar soluționarea acesteia prezintă o deosebita importanta pentru derularea în continuare a contractului de credit încheiat cu instituția parata.

4 - 5 În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material de a solicita restituirea comisionului de acordare, precum si excepția prescripției extinctive pentru perioada 2007, 2008-2011, solicită respingerea ambelor excepții ca neîntemeiate.

Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:

Potrivit art. 248 NCPC instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac inutila in tot sau in parte administrarea de probe, ori dupa caz cercetarea in fond a cauzei.

In ceea ce priveste exceptia netimbrarii invocata de parata O. Bank Romania instanta apreciaza ca raportat la obiectul cauzei se fac aplicabile disp. art.29 alin.1 lit. f din OUG nr. 80/2013, astfel ca o va respinge ca neintemeiata.

In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes unita cu exceptia lipsei de obiect a solicitarii de a constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la art. 5.1 si urma ale contractului de credit C_ /24.01.2008(client R. R. A. precum si exceptia lipsei de interes unita cu exceptia lipsei de obiect a solicitarii de a constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la art. 8.1 si urma ale contractulu ide credit C_ /03.08.2007(clienti D. R. C. si D. S. F.) privind nivelul dobanzii si al modului de calcul al acesteia instanta retine ca aceasta este neintemeiata urmand a o respinge cu aceasta motivare.Interesul reclamantilor consta in executarea unui contract de credit in conformitate cu prevederile legale precum si in deplian conformitate cu vointa partilor. Interesul in promovarea prezentei actiuni este nascut si actual fiind esential pentru derularea in continuare a contractului.

Asupra excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune si exceptia prescriptiei dreptulu imaterial de a cere restituirea comisionului de acordare a creditului reține următoarele:

Pentru soluționarea acestei excepții trebuie stabilit dacă motivul privind caracterul abuziv al unei clauze este de nulitate absolută sau relativă sau, mai exact, dacă interesul ce se urmărește a fi protejat prin intermediul sancționării practicii abuzive a comercianților este unul general sau privat.

Legea 193/2000 și restul actelor normative europene sau române în materie nu stabilesc expres acest lucru, astfel încât este datoria instanțelor să aprecieze, pe baza trăsăturilor legislative ale acestui motiv.

Sub acest aspect, se reține posibilitatea (sau chiar obligația) instanțelor de a analiza din oficiu caracterul abuziv al unei clauze din contractele cu consumatorii, stabilită în mai multe rânduri de Curtea de Justiție a U.E. (de exemplu, în prima dispoziție a hotărârii pronunțate în cauza Pohotovost v. Iveta Korckovska la data de 16.11.2010). Indubitabil, aceasta este o trăsătură specifică nulității absolute.

În al doilea rând, caracterul abuziv al unor clauze contractuale poate face obiectul unor verificări din partea unei autorități de stat (Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor), care poate lua măsuri sancționatorii împotriva comercianților care inserează astfel de clauze.

În al treilea rând, intervenția activă a statului în aceste probleme are, fără dubiu, un efect de ingerință în dreptul de proprietate și în dreptul la libertate economică al comercianților. Or, pentru a fi justificată sub aspectul drepturilor omului, o astfel de ingerință trebuie să aibă la bază un interes legitim, conform algoritmului promovat de instituțiile în materie (cea mai relevantă, fiind, evident, Curtea Europeană a Drepturilor Omului).

Un astfel de interes legitim, care să justifice o ingerință într-un drept fundamental al unei persoane, nu poate să fie decât unul public, fiind exclus ca un interes privat să poată justifica o astfel de ingerință.

În concluzie, pe baza acestor argumente și nu numai, în opinia acestei instanțe, interesul proteguit prin intermediul legislației în materie de clauze abuzive (și protecție a consumatorilor, în general), este unul public, astfel încât motivul invocat în prezenta cauză este unul de nulitate absolută. Chiar dacă reclamanții, persoane fără cunoștințe juridice și care nu au fost asistate în demersul lor judiciar de un avocat, au invocat printre altele și vicierea consimțământului lor prin dol, instanța are în vedere faptul că aceștia au indicat ca temei al constatării nulității absolute, art. 1 alin.3 din Legea nr. 193/2000.

Nu există dubii cu privire la împrejurarea că dreptul de a cere restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de comision de risc este prescriptibil.

Astfel, această solicitare este întemeiată pe ideea că acea clauză contractuală în temeiul căreia a fost plătit comisionul este una abuzivă, iar o astfel de constatare ar atrage înlăturarea ei din cuprinsul contractului. În consecință, și sumele plătite de-a lungul timpului în temeiul acelei clauze ar deveni fără temei, adică nedatorate.

Or, conform art. 8 alin.1 din Decretul 167/1958, prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cit si pe cel care răspunde de ea, iar potrivit art.8 alin.2, dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare si in cazul imbogatirii fara just temei.

Este fără dubiu că acest text se aplică și în cazul plății nedatorate, caz în care, în mod normal, termenul de prescripție ar curge de la momentul efectuării plății.

Cu toate acestea, instanța constată că în speță restituirea plăților nedatorate este în realitate doar o consecință a anulării clauzei abuzive. Or, nulitatea pe care o presupune caracterul abuziv al clauzei este una absolută, dat fiind interesul general (al consumatorilor, ca și categorie socială) protejat prin instituirea normelor în materie, după cum s-a arătat anterior.

Conform art.2 din Decretul 167/1958, acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă. Or, această regulă ar fi aproape complet lipsită de efecte dacă s-ar considera că se poate cere anularea unei clauze indiferent de fi timpul care s-ar fi scurs de la încheierea ei, dar că solicitarea de restituire a prestațiilor efectuate în temeiul acelei clauze nule este prescriptibilă în termenul general de prescripție.

Prin urmare, se impune interpretarea potrivit căreia, deși acțiunea în restituirea prestațiilor este prescriptibilă, termenul de prescripție începe să curgă abia de la momentul constatării acestei clauze ca fiind nulă (în speță, abuzivă), acesta fiind momentul nașterii dreptului la acțiune, în accepțiunea art.7 alin.1 din decretul 167/1958.

În aceste condiții, ori de câte ori o persoană solicită constatarea nulității absolute a unei clauze și, în subsidiar, restituirea prestațiilor efectuate în baza acesteia, nu se poate pune problema prescripției în ceea ce privește capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară.

După cum s-a precizat, această regulă se bazează pe principiul că o acțiune în constatarea nulității absolute ar fi, în caz contrar, una pur formală, superfluă, ori de câte ori ar fi promovată după împlinirea termenului general de prescripție. Acest lucru ar însemna ca regula instituită de decretul privind prescripția extinctivă să rămână fără efect în aproape toate situațiile de acest gen, știut fiind că printr-o acțiune în constatarea nulității absolute se urmărește, de fapt, de cele mai multe ori, restituirea prestațiilor executate, pe de o parte, și anularea obligației de a executa pe viitor propriile prestații, pe de altă parte.

Pentru motivele arătate, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive si exceptia prescriptiei dreptului material de a cere restituirea comisionului de acordare invocată de pârâtă.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii invocata de parata instanta apreciaza ca aceasta nu se prezinta ca fiind o veritabila exceptie ci reprezinta o aparare pe fond, sens in care o va respinge ca neintemeiata.

Pe fondul cauzei se retin urmatoarele:

Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamant și pârâta intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba despre raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant (Banca) și consumatori (reclamanta din prezenta cauză), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori.

Instanța reține că potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000, „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ".

Potrivit art. 4, alin. 2 din același act normativ o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.

Pentru a se putea trece însă la analiza caracterului eventual abuziv al clauzelor mai sus menționate, se impune o analiză a dispozițiilor care exceptează anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv.

Potrivit art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2000, „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil".

Acest text de lege se interpretează în lumina Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, pe care Legea nr. 193/2000 o transpune în legislația națională, mai exact în lumina dispoziției prevăzute la art. 4 al. 2 din Directivă, potrivit căreia „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar si inteligibil.

Clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit, formează prețul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor indicate mai sus și care transpun legislația comunitară în materie respectiv Directiva 93/13/CEE, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate, acestea fiind și opiniile exprimate de Curtea Supremă a Marii Britanii în cauza The Office of Fair Trading V Abbey Național plc & Others și decizia Curții Supreme a Germaniei nr. XI ZR 167/96, precum si CJUE in Cauza C-484/8 - Hotărârea 2010-06-03 Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, si Cauza C-76/10 Pohotovosat s.r.o.c. Iveta Korcovscka.

Potrivit definițiilor cuprinse la art. 3 lit. g și i din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori:

„ (g) costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale

(i) dobânda anuală efectivă înseamnă costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului

Dobanda, comisioanele (comisionul de acordare, de rambursare anticipata etc.) constituie un element al prețului contractului și, în speță, prevederea perceperii sale a fost clară și fără echivoc, fiind însușită de reclamant prin semnarea contractului și a planului de rambursare care face parte integrantă din contract, devenind potrivit art. 969 C.civ., lege între părți.

Taxele si comisioanele fac parte din oferta bancii si fac diferențierea produselor de creditare intre ele.

Aceste comisioane, de acordare si de rambursare, au fost calculate procentual la valoarea creditului, respectiv din suma totala rambursata, acest fapt fiind cunoscut de către reclamant la data încheierii convenției de credit, sau cel putin trebuia cunoscut, reclamantul fiind obligat a depune un minim de diligenta si interes in lecturarea conractelor obligationale.

De altfel, potrivit prevederilor art.36 din OG 50/2010, comisionul de rambursare prevazut in conventiile contestate ce fac obiectul litigiului este unul permis in mod expres, sub denumirea „compensație în cazul rambursării anticipate” astfel incat si din aceasta perspectiva este neintemeiata actiunea reclamantei.

In plus, in acord cu opinia paratei, reclamanta nu a facut dovada achitarii amticipate totale sau partiale a creditelor pentru a se activa prevederea contractuala referitoare la perceperea unui comision de rambursare anticipata, astfel incat este evident ca nu exista o vatamare in acest sens.

Comisionul de acordare a fost plătit integral la acordarea creditului si nu ar mai putea face obiectul unei modificări ulterioare (unilaterale).

Analiza cu privire la impactul financiar a fost făcuta de reclamanti anterior acordării creditului, având in vedere solicitarea unui credit pentru satisfacerea unor nevoi personale, fara obligația de a justifica utilizarea sumei obținute cu titlu de credit, prin urmare, rezulta fara dubii ca si-a asumat aceste costuri ale produsului de creditare.

Reclamantii au avut posibilitatea de a negocia conținutul clauzei privind comisionul de acordare credit, putând opta intre mai multe tipuri de credite alegând, in final, din portofoliul de produse bancare oferite de banca, creditul pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice cu caracteristicile pe care le-a considerat potrivit nevoilor sale

Trebuie totodată notat ca este si de notorietate faptul ca la acordarea oricărui credit de către orice banca se percepe un comision de acordare a creditului, cuantumul sau diferind in funcție de instituția bancara care acorda creditul.

In speță, reclamantii nu au fost obligati să se supună unor condiții contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor sale. Iar o minimă diligentă ii obliga pe reclamanti să citească prevederile contractuale, pentru a-și angaja în cunoștință de cauză voința juridică.

Raportat la speta, instanta retine ca reclamantii si-au însușit conventiile de credit in cuprinsul cărora sunt inserate valoarea dobanzii si sumele care compun aceasta, respectiv: cat reprezintă dobânda, cat reprezintă comisionul de acordare, de rambursare, etc., fiind un contract chiar foarte succinct si usor de parcurs, fiind necesar doar un minim de interes si de atentie

Dobânda anuală, comisioanele, moneda de rambursare, etc. intră în sfera noțiunii de „preț al contractului de credit", de vreme ce reprezintă contraprestații lunare solicitate de bancă în virtutea creditului acordat.

Imprumuturile bancare nu sunt monopolizate de către O. Bank, ci pe piața bancara exista o gama aproape nelimitata de oferte de creditare . Tocmai datorita acestei abundente de oferte de creditare, fiecare banca oferă mai multe produse bancare - tipuri de credite, din care potențialii clienți sa isi aleagă tipul de credit care corespunde in cea mai mare măsura preferințelor si necesitaților sale.

Atâta vreme cât pe piața bancară din România operează în jur de 30-40 de bănci, nu se poate afirma că reclamanta a fost obligata să adere la un contract în condiții de monopol, din moment ce a avut posibilitatea reală de a alege din multitudinea de oferte existente pe piața bancară și chiar în portofoliul pârâtei acel produs care să corespundă doleanțelor lor și posibilităților ei reale de plată, dovedite cu acte.

In aceste condiții, creditele se acorda: pe durata mai lunga - cu costuri (D.) mai mici sau pe durata mai scurta cu costuri mai mari; in lei sau in valuta; in diferite tipuri de valuta; pentru nevoi personale sau pentru un anumit scop (de ex. achiziționare de imobile); cu dobânda fixa sau cu dobânda variabila; cu dobânda mai mare si comisioane mai mici sau cu dobânda mai mica si comisioane mai multe sau mai mari.

De altfel, în sistemul nevoilor, care este unul dinamic și nelimitat, obținerea unui credit nu constituie o necesitate primară pentru un consumator, reprezentând o opțiune la care unele persoane recurg, iar altele nu, în funcție de aspirațiile și motivația fiecărui individ, de interesele economice ale fiecăruia în parte.

Conform art 948 C. Civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, respectiv pentru încheierea valabila a oricărui contract, sunt capacitatea de a contracta si consimțământul valabil exprimat al părtii care se obliga, la care se adaugă un obiect determinat si o cauza licita. Iar contractul de adeziune se supune acelorași condiții de valabilitate ca si celelalte contracte, singura diferența fiind modul de exprimare a consimțământului (aderarea la oferta comerciantului). Aceste contracte nu sunt ilegale sau interzise de lege, ele nu pot fi catalogate ab initio ca fiind contracte abuzive.

Chiar dacă contractul de împrumut are un caracter prestabilit, în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților, acesta a fost negociat de către părți, clauzele contractuale sunt clare, si stabilesc obligația neechivocă de plata cu periodicitate lunară a unei sume de bani cu un cuantum determinant și nu necesită cunoștințe de specialitate pentru a o înțelege și o aduce la îndeplinire, ci doar un minim de atentie si interes, de care reclamantii nu au dat dovada .

In aceste conditii, instanta retine ca chiar daca s-ar analiza caracterul abuziv al clauzelor contractuale, actiunea reclamantilor ar fi neintemeiata intrucat nu este indeplinita conditia privitoare nici la lipsa negocierii, nici a dezechilibrului contractual.

Clauzele contestate nu sunt speficice doar conventiei incheiate cu reclamantii, fiind unele cu aplicabilitate generala, pentru orice consumator al paratei, in coditii de egalitate de tratament, ceea ce din nou exclude caracterul abuziv al acesteia.

Contractul de credit este un contract comutativ și cu titlu oneros, iar banca este o instituție care prin însuși obiectul său de activitate desfășoară activități de creditare în scopul obținerii de profit. În schimbul punerii la dispoziție a unei sume de bani împrumutate, pe restituirea integrală a sumei împrumutate, banca are dreptul să perceapă dobânzi și comisioane, acestea reprezentând nu numai contravaloarea folosinței bunului, în speță a banilor pe perioada contractuală, ci și o acoperire a tuturor costurilor de funcționare astfel încât să se asigure marja de profit.

Clauza privind dobanda, clauză cu conținut clar și inteligibil, îmbracă forma unei clauze de impreviziune, admisă unanim de doctrina și practica judiciară, clauză perfect admisibilă și în speță, având în vedere durata îndelungată a contractelor dintre părți în decursul căreia sunt posibile modificări însemnate si imprevizibile ale condițiilor socio-economice, față de cele avute în vedere la momentul încheierii contractului.

În ce privește posibilitatea de revizuire a dobanzii, această prevedere nu poate fi apreciată în sine ca fiind imprecisă și deci abuzivă, ci urmează ca în concret, în cazul modificării cuantumului dobânzii să se aprecieze de către instanță, de la caz la caz, dacă modificarea a fost sau nu determinată de o situatie subiectiva, sau in mod obiectiv, general valabil pentru toti clientii bancii.

În speță, nu s-a reclamat însă că vreo anume modificare a dobânzii ar fi nejustificată, ci s-a invocat că este vorba despre o clauză abuzivă în mod generic. Or, aceasta denotă lipsa vreunei vătămări concrete a reclamantei datorată acestei clauze.

Aceste contracte au fost incheiate in conformitate cu legislatia in vigoare la momentul incheierii lor. Abia prin OUG 174/2008 si apoi OUG 50/2010 s-a instituit obligatia unei mai mari transparente in conventiile de credit, iar banca s-a conformat obligatiilor legale, notificand reclamanta in sensul incheierii actelor aditionale. Reclamanta nu s-a prezentat in acest sens si nici nu a comunicat paratei refuzul sau fata de modificarile contractuale intervenite, astfel incat acestea au fost imlementate tacit, in baza OG 50/2010 (filele 92 si urm).

Instanța reține că prin aceste acte adiționale Banca nu a adăugat comisioane noi și nici nu a majorat marja de dobândă aplicată creditului acordat reclamantei, ci doar a asigurat o mai mare transparență contractului de credit prin indicarea expresă a ratei dobânzii, supunându-se rigorilor OUG 50/2010.

Apariția unei modificări semnificative a indicilor monetari de referința poate face ca valoarea acestor costuri sa depășească un anumit nivel maxim acceptabil, din rațiuni economice si de buna funcționare, pentru Banca rezulta farà putința de tăgada faptul ca posibilitatea modificării unilaterale a dobânzii, precum si motivele care ar justifica din punct de vedere economic aceasta majorare, au fost fundamentate contractual si in mod expres permise de Legea nr. 193/2000.

Prin circumstantierea elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, prin indicarea unui criteriu care sa-i dea băncii acest drept, aceasta clauza nu incalca prevederile legale incidente in materie, nefiind de natura sa il prejudicieze pe consumator. Aceasta clauza care da dreptul imprumutatorului de a modifica unilateral dobânda este raportata la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa nu fie interpretata doar in favoarea imprumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proporționala scopului urmărit. Clientul a optat pentru contractarea unui credit cu dobânda variabila, cu toate efectele pe care le implica acest tip de produs. Chiar si pentru situațiile in care s-a stabilit o anumita rata a dobânzii aceasta nu urma sa fie nemodificata pentru intreaga durata a Contractului de Credit

Nicio instituție de credit nu poate prevedea care sunt costurile pe care le va avea pentru un termen lung evoluțiile costurilor, astfel cum au fost acestea descrise mai sus, fiind imposibil de prevăzut uneori chiar pe perioade foarte scurte. Din aceasta cauza a fost necesara introducerea unei alte clauze, care sa permită Băncii sa adapteze aceasta rata la variațiile semnificative ale costurilor pieței interbancare.

Fiind vorba despre o dobândă variabilă, de esența acesteia este înregistrarea unor fluctuații, a unor modificări fie în sensul creșterii ei, fie în sensul reducerii. Acest aspect a fost cunoscut și agreat de către ambele părți, atât de către consumator, cât și de către bancă la momentul încheierii contractului.

Cat priveste clauzele referitoare la dobanda penalizatoare, instanta retine ca acestea nu provoaca un dezechilibru semnificativ. Instanta retine ca aceasta afirmatie este neintemeiata, atata timp cat variatia acesteia este rezultatul si consecinta conduitei imprumutatului insusi. Dobanda urmeaza o cotatie majorata, doar in cazul intarzierii la plata a ratelor, si inregistrarii restantelor de catre imprumutat, astfel incat nu se poate invoca propria culpa a acestuia in sustinerea caracterului abuziv al consecintelor propriilor fapte, atata timp cat aceasta apare ca o sanctiune a propriei conduite. Obligatiile trebuie asumate cu buna credinta, astfel incat instanta apreciaza ca depinde exclusiv de reclamant mentinerea ratei la o anumita cota, prin achitarea cu buna credinta a ratelor la termenele stabilite.

INSTANȚA NU POATE INTERVENI ÎN MECANISMUL CONTRACTUAL CU ÎNCĂLCAREA PRINCIPIULUI PACTA SUNT SERVANDA. CONSACRAT PRIN DISPOZIȚIILE ART. 060 PIN VECHIUL COD CIVIL.

în fapt, reclamanții solicită instanței să modifice prețul contractului de credit analizat în sensul constatării caracterului abuziv al clauzelor care reglementează dobânda și comisionul de administrare, respectiv comisionul de acordare credit, cu consecința înlăturării lor din contract. în condițiile în care instanța de judecată ar admite acțiunea introductivă, ar interveni o modificare a prețului contractului de credit contrară voinței părților de la data încheierii lui.

Prin decizia nr. 4520/15.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de

Casație și Justiție s-a pronunțat tranșant în sensul că „cauza esențială a contractului

este cea privind prețul, adică dobânda agreată de părți Printr-o intervenție a

instanței, dobânda, element negociat, devine element impus cu consecința lipsirii de

cauză a contractului."

Așadar, poziția ÎCCJ este neechivocă și tranșantă în sensul că nu este posibilă

intervenția instanței în prețul contractual și că este perfect valabilă o clauză care

prevede că dobânda variază în funcție de dobânda de referință variabilă a BCR,

care la rândul ei depinde de costul resurselor de creditare.

Totodată, intervenția instanței în stabilirea prețului contractual duce la

încălcarea principiul forței obligatorii a contractului prevăzut de art. 969 VCC.

Astfel, consacrat prin dispozițiile art. 969 VCC, principiul pacta sunt servanda își

găsește justificarea în libertatea contractuală care se exprimă prin facultatea individului

de a intra într-un raport contractual sau nu, de a alege persoana cu care contractează și de a stabili în mod liber, în acord cu cealaltă parte, conținutul contractului.

Acesta este și sensul hotărârii CJUE pronunțată în data de 14 iunie 2012, prin care Curtea a statuat, în interpretarea art. 6 al. 1 al Directivei 93/13/CEE faptul că instanțele naționale nu au posibilitatea de a modifica conținutul clauzelor contractuale în cazul în care constată caracterul abuziv al acestora, singura posibilitate fiind de a

exclude aplicarea acelei clauze contractuale (în condițiile în care contractul poate

continua în lipsa acelei clauze).

Prin urmare, raportat la petitele formulate de reclamanți, admiterea acțiunii lor ar presupune în mod automat o modificare a clauzelor contractuale referitoare la dobândă și comisioane, intervenția instanței în acest sens fiind lipsită de orice temei legal!

Pentru toate argumentele de mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea principala introdusă de reclamanta.

În ceea ce priveste cererea reclamantei privind restituirea sumelor achitate cu titlu de dobanda si comisioane, in baza principiului accesorium sequitar principale, instanta va respinge si acest capat de cerere.

Conform Legii nr. 193/2000, sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una SUI GENERIS, respectiv încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor, fără a se repune în discuție prestațiile deja executate, cum se întâmplă în cazul sancțiunii nulității.

Deoarece aceasta a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanta va lua act ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge exceptia netimbrarii invocata de parata O. BANK ROMANIA SA.

Respinge exceptia lipsei de interes unita cu exceptia lipsei de obiect privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale invocata de parata O. BANK ROMANIA SA.

Respinge exceptia inadmisibilitatii formulata de parata O. BANK ROMANIA SA.

Respinge actiunea civila formulata de reclamantii R. R.-A. domic. in Cluj-N., ..17, jud. Cluj, D. R.-C. si D. S. F. domic. in Cluj -N., ., jud. Cluj in contradictoriu cu O. BANK ROMANIA SA cu sediul in Bucuresti, Calea Buzesti, nr. 66-68, sector 1.

Respinge exceptia prescriptiei extinctive si exceptia prescriptiei dreptului material de a cere restituirea comisionului de acordare a creditului.

Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 28.04.2015.

P. GREFIER

E. E. P. A. D. K.

PEE./PEE./6 EX./ 16.07.2015

← Anulare act. Sentința nr. 3512/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA		Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4867/2015. Judecătoria... →

Anulare act. Sentința nr. 4246/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 4246/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA