Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 4273/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4273/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 4273/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4273/2015
Ședința publică din 28 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. C.
Judecător: Șoimița-B. T.
Grefier: A. R.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii în anulare formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ GALAȚII BISTRIȚEI în contradictoriu cu pârâta SC ELECTRONISCHE A. VER..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amâna pronunțarea pentru data de 28.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.02.2015 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, reclamanta U. A. TERITORIALĂ GALAȚII BISTRIȚEI în contradictoriu cu pârâta SC ELECTRONISCHE A. VER.. a solicitat anularea Ordonanței civile nr. 9678/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._/211/2014. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că, instanța de fond nu și-a verificat competența teritorială, aceasta aparținând Judecătoriei Bistrița și faptul că, judecarea cauzei nu este de competența instanțelor judecătorești, raportat la existența unei clauze compromisorii din contract, ceea ce atrage nulitatea hotărârii. Totodată s-a mai invocat caracterul abuziv a clauzelor din contract privind considerarea drept acceptate la plată a facturilor fiscale la data expedierii lor, din conținutul cap. 7 lit. e din contract, precum și caracterul abuziv al nivelului penalităților de întârziere de 1% pe zi, fiind invocată în acest sens îmbogățirea fără justă cauză.
Reclamanta a mai invocat lipsa caracterului cert al creanței raportat la modul de acceptare al facturilor fiscale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1023 și urm, art. 453 C.pr.civ..
În probațiune au fost depuse copii după următoarele înscrisuri: ordin de plată, extras de cont, adresa nr. 86/17.01.2012, adresa nr. 750/01.07.2011, (f. 3-6).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei – taxă judiciară de timbru (f. 3).
Pârâta a depus la data de 09.04.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de debitoare, raportat la conținutul clauzei compromisorii și la faptul că, debitoarea este decăzută din dreptul de a mai invoca excepția necompetenței teritoriale, iar pe fond a solicitat respingerea cererii în anulare, ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat în esență că, aceasta a respectat întru-totul acordul de furnizare, însușit de către debitoare, iar clauzele sunt clare și neinterpretabile, fiind asumate de debitoare prin semnare și ștampilare acestuia, mai mult, până în prezent, debitoarea nu și-a manifestat nemulțumirea cu privire la clauzele inserate în contract și nu a inițiat rezilierea acestuia, deși îi este conferit acest drept.
Pe de altă parte, pârâta a mai menționat faptul că debitoarea și-a dat consimțământul prin semnare și ștampilare la încheierea contractului, fiind îndeplinite toate condițiile art. 1013 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și a acvirat din oficiu dosarul nr._/211/2014 al Judecătoriei Cluj-N..
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Ordonanța civilă nr. 9678/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._/211/2014 debitoarea, reclamantă în prezenta cauză, a fost obligată la plata către creditoare, pârâtă în prezenta cauză, în termen de 20 de zile de la data comunicării ordonanțe a sumei de 1970,13 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor fiscale anexate cererii și rămase neachitate, precum și la plata penalităților de întârziere aferente, în cuantum de 1% pe zi, calculate începând cu data scadenței fiecăreia dintre facturile fiscale în litigiu și până la data plății integrale a debitului principal mai sus menționat, precum și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 1023 alin. 1, 2 și 3 C.pr.civ., „Împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.021 alin. (1) și (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.020 alin. (1) și (2), precum și împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.021 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1). Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.020 se aplică în mod corespunzător.”
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale, instanța arată că, în baza art. 129 alin. 1, art. 130 alin. 3 C.pr.civ. coroborat cu art. 185 C.pr.civ., reclamanta este decăzută din dreptul de a mai invoca această excepție de ordine privată, având în vedere că acest drept putea fi exercitat în fața instanței de fond la primul termen de judecată, și nu pentru prima dată în cererea în anulare.
În legătură cu excepția necompetenței generală a instanței se poate observa de asemenea faptul că, susținerile reclamantei sunt nefondate, cât timp, în cuprinsul clauzei compromisorii este stipulată expres inaplicabilitatea acesteia în situația procedurii speciale a emiterii somației de plată, devenită procedura emiterii ordonanței de plată, conform Noului Cod de procedură civilă.
Sub aspectul motivelor privind clauze abuzive din contract, instanța arată că, raportat la specificul procedurii speciale a ordonanței de plată, o astfel de procedură poate fi utilizată și deci admisibilă doar în situația acelor creanțe ce nu impun și nu necesită o analiză amănunțită a altor chestiuni, în afara celor legate de caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, prin prisma declarațiilor părților și a înscrisurilor depuse, așa cum stipulează art. 1013 alin. 1 și 3 și art. 1021 alin. 1 C.pr.civ. și care stabilesc, în opinia instanței limitele judecății în cazul emiterii ordonanței de plată, respectiv verificarea strictă doar a acestor elemente privind creanța, nu și a altora.
Orice alte aspecte de natură litigioasă, legate de modul de interpretare a contractului ori modul de analizare a clauzelor contractuale, precum și caracterul abuziv al acestor clauze prin prisma îmbogățirii fără justă cauză, depășesc limitele acestei proceduri simplificate, și nu pot fi soluționate pe această cale, ci doar pe calea dreptului comun, ce dă dreptul la un probatoriu vast și de natură a lămuri cu caracter definitiv fondul raporturilor juridice dintre părți, având în vedere necesitatea verificării pe fond a susținerilor debitoarei.
Cu toate că, debitoarea nu a depus întâmpinare, totuși aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 1018 alin. 3 C.pr.civ. nu se produce de drept ci este lăsată la aprecierea instanței, în funcție de împrejurările cauzei. Ori în cazul de față, prin prisma invocării de către debitoare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind acceptarea facturilor fiscale și a penalităților de întârziere, instanța apreciază că, nedepunerea întâmpinării nu echivalează cu recunoașterea pretențiilor creditoarei, luând în considerare necesitatea analizării condițiilor îmbogățirii fără justă cauză, pentru a răspunde în mod temeinic argumentelor debitoarei.
De aceea, instanța consideră că, cererea de emitere a ordonanței de plată trebuie respinsă ca neîntemeiată, lăsând dreptul părților să soluționeze chestiunea litigioasă a clauzelor denunțate ca fiind abuzive de către debitoare, pe calea dreptului comun, fiindcă altfel ar transforma prezenta cale de atac într-o veritabilă acțiune de drept comun, cu încălcarea dispozițiilor art. 1023 alin. 6 C.pr.civ., care prevăd în mod expres același limite ale analizei instanței cu cele din cadrul emiterii ordonanței de plată, și nicidecum cele ale unei acțiuni de drept comun.
Față de toate acestea, instanța consideră întemeiată cererea de anulare formulată de reclamanta U. A. TERITORIALA GALATII BISTRITEI, urmând a dispune anularea Ordonanței civile nr. 9678/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._/211/2014.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., raportat la culpa procesuală a pârâtei, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei (f. 3) cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata de reclamanta U. A. TERITORIALA GALATII BISTRITEI, cu sediul în comuna Galații Bistriței ., jud. Bistrița Năsăud in contradictoriu cu parata SC E. A. VER., cu sediul procesual ales în Cluj-N. ..5A, jud. Cluj, la SCA B. și Asociații.
Anuleaza Ordonanta civila nr.9678/2014 pronuntata in dosar nr._/211/2014.
Obliga parata catre reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 200 lei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi 28.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. RodicaȘoimița-B. T. A. R.
Red./Dact. SBT/AR
4 ex./12.06 .2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4376/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4372/2015. Judecătoria... → |
|---|
