Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8854/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8854/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 9992/211/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINTA CIVILA NR. 8854/2015
Sedinta publica din data de 01 octombrie 2015
Instanta constituita din:
P.: G. I.
GREFIER: M. P.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. U. A. S.R.L., in contradictoriu cu parata .., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezintă reprezentantul reclamantei, lipsa fiind parata.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Instanța, procedând la verificarea competenței sale potrivit art. 131 al. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză.
Instanța in temeiul dispozitiilor art. 237, alin. 1 Cod pr. civila, declara deschisa cercetarea judecatoreasca a procesului si totodata, nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, acorda cuvantul pe aspectul propunerii de probe.
Reprezentantul reclamantei solicita incuviintarea probei cu inscrisurile de la dosar.
Instanța, in baza dispozitiilor art. 258 Cod pr. civila, raportat la art. art. 255 Cod pr.civila, incuviinteaza proba cu inscrisurile depuse la dosar, apreciind ca este legala, concludenta si pertinenta pentru justa solutionare a cauzei
În temeiul art. 244 Cod pr. civila, instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 Cod pr. civila, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulata si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, constand in taxa judiciara de timbru.
În temeiul art. 394, alin. 1 Cod pr. civila, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect cerere cu valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 25.05.2015, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 576,21 lei, reprezentând debit principal, penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal, de la scadență și până la data de 08.05.2015, în valoare de 1308,00 lei și în continuare penalități de 0,5% pe zi de întârziere, până la achitarea efectivă a debitului. A mai solicitat și cheltuieli de judecată în valoare de 200 lei, reprezentând taxă de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, pe parcursul anului 2014 între părți s-au derulat o . raporturi contractuale având ca obiect livrarea către debitoare a mai multor produse din gama comercializată de către aceasta. Astfel, între părți s-a încheiat la data de 12.02.2014 contractul nr. W95358. Pentru marfa livrată a fost emisă factura menționată în Fișa client, factură care a fost acceptată la plată de către pârâtă prin semnătură și ștampilă, dar nu a fost achitată. Pârâta a efectuat o plată parțială în valoare de 242,71 lei, din contravaloarea facturii, ceea ce echivalează cu o recunoaștere de datorie.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, a arătat că acestea au fost calculate conform art. 5 din contract, în valoare de 0,5% pe zi de întârziere, iar conform fișei de calcul penalități, până la data de 07.11.2014 acestea sunt în valoare de 1308,00 lei. De asemenea în contract s-a prevăzut că cuantumul penalităților poate depăși debitul principal.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1025 – art. 1032 C.pr.civ., art. 1270 C. civ., precizând că nu solicită dezbaterea orală a cauzei.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri: fișa penalități (f.8), contract (f.10-11), facturi (f.12).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (f.6).
Pârâta legal citat, nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta ., în calitate de furnizor și pârâta ., în calitate de beneficiar s-a încheiat la data de 12.02.2014 contractul comercial nr. W95358 (f.10-11).
În temeiul acestui contract reclamanta a livrat marfă pârâtei, emițând factura fiscală în valoare de 818,93 lei (f. 12), din care s-a achitat suma de 242,71 lei, rămânând un rest în valoare de 576,21 lei.
Factura fiscală emisă de către creditoare a fost acceptată la plată de către pârâtă prin semnătură și ștampilă (f.12).
În drept, sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil, raportat la data încheierii contractului de mai sus.
Având în vedere însă și data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Potrivit art. 1270 C. civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
În temeiul art. 1516 alin.1 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 al. 2 C. civil, „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Potrivit art. 1535 alin.1 C. civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.”
În speță, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către reclamantă, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, pârâta neîndeplinindu-și obligația de a achita la scadenta contravaloarea mărfurilor furnizate de reclamantă, obligație asumată valabil, raportat la art. 1270 C. civil, prin contractul încheiat cu reclamanta.
Instanța arată că, în situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1516 C. civil, iar în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații. Or, deși reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din contractul asumat valabil prin semnătură și facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, lichide - cuantumul ei este determinat prin facturile fiscale - și exigibile - fiind împlinit termenul de plată al facturilor fiscale la temenele stabilit în contract, pârâta însă nu a făcut proba plății in termen.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în valoare de 0,5% pe zi, calculate asupra debitului principal, instanța arată că și aceasta este întemeiată, urmând să o admită.
Astfel, la art. 5 din contractele de vânzare-cumpărare cu plata în rate (f.11), s-a stipulat că „cuantumul penalităților de întârziere este de 0,5% pe zi de întârziere, calculat la soldul total al facturilor neachitate. Valoarea totală a penalităților de întârziere poate depăși soldul scadent la care au fost calculate”. Instanța arată că această clauză are natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1535 alin.1 C. civil, clauză penală pe care pârâta și-a însușit-o prin semnarea contractului astfel fiind întrunit acordul de voință al părților, potrivit dispozițiilor art. 1270 C. civil. Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul încercat de reclamantă ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1025 alin. 1, art. 1030 alin. 2 C. pr. civ., instanța va admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 576,21 lei, reprezentând debit principal precum și penalități de întârziere de 1308,00 lei calculate de la scadența fiecărei facturi până la data de 08.05.2015, precum și în continuare penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal de 576,21 lei, de la data de 09.05.2015și până la achitarea efectivă a debitului.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei, instanța va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. „U. A.” S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în mun. A., ., ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 576.21 lei, reprezentând debit principal, precum și penalități de întârziere de 1308.00 lei calculate de la scadența fiecărei facturi până la data de 08.05.2015, precum și în continuare penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal de 576.21 lei, de la data de 09.05.2015 și până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul Specializat Cluj.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. M. P.
Red/.Dact/I.G./I.G./4 ex/03.10.2015
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 7986/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7994/2015. Judecătoria... → |
|---|
