Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 834/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. /2015
Ședința din Camera de Consiliu din data de 07 aprilie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. E. C. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul S. Z., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1.029 alin. 1 C.pr.civ.
În temeiul art. 131 alin 1 C.pr.civ. instanța este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art. 1027 C.pr.civ. și art. 107 alin. 1 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâtul nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ., termenul împlinindu-se la data de 04.03.2015.
În temeiul art. 1030 C.pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect cerere cu valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 21.01.2015, reclamanta S.C. E. C. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul S. Z. a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1.166,53 lei reprezentând debit principal, respectiv a dobânzii contractuale aferente, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și a daunelor interese în sumă de 150 lei, precum și a cheltuielilor de judecată de 50 lei constând în taxa judiciară de timbru.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esență, că a încheiat la data de 22.05.2013 și apoi la data de 07.08.2013 cu pârâtul două contracte de vânzare cu plata în rate, în baza acestor convenții fiindu-i livrate pârâtului anumite produse, însă prețul bunurilor predate, în sumă totală de 3.3764,53 lei, nu a fost achitată integral, așa încât aceasta datorează și penalități de întârziere, respectiv daune interese.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1025 – art. 1032 C.pr.civ., precizând că nu solicită dezbaterea orală a cauzei.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri: contract (f. 7, 10), facturi fiscale (f. 8, 11), anexe contract (f. 9, 12), alte înscrisuri considerate relevante.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei - taxă judiciară de timbru (f. 6).
Pârâtul deși legal citat, nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, conform contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. *C._/22.05.2013 coroborat cu factura fiscală nr._/22.05.2013, între părțile litigiului de față s-au derulat raporturi convenționale în temeiul cărora reclamanta a vândut pârâtului anumite produse, pentru un preț de 2.766 lei, potrivit clauzei 2 din convenția perfectată. În ce privește modalitatea efectivă de achitare a prețului convenit prin contract, părțile au stabilit plata în rate, conform clauzei 3, anexa la convenția încheiată determinând valoarea fiecărei rate, precum și data la care aceasta urma a fi achitată. Nu mai puțin, trebuie observat că pârâtul și-a asumat obligația de a plăti contravaloarea ratelor conform mențiunilor stipulate în anexă, după cum reiese din art. 4 din contract, părțile inserând și clauze penale, în sensul că pentru ipoteza în care nu s-ar îndeplini la termen obligația de plată a unei rate, cumpărătorul va datora penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, potrivit art. 4 din contract. Mai mult decât atât, s-a convenit că, în ipoteza neachitării unei rate scadente în 30 de zile de la termenul stabilit pentru plată, întreaga sumă va deveni restantă, în acest caz urmând a fi calculate penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere prin raportare la întregul debit, respectiv că se va achita de către cumpărător și suma fixă de 150 lei cu titlu de daune interese, după cum se poate observa din clauza 5 a contractului perfectat.
Între părți s-a mai încheiat apoi și contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. *C._/07.08.2013 coroborat cu factura fiscală nr._/07.08.2013, în temeiul căruia reclamanta a vândut pârâtului anumite produse, pentru un preț de 998,53 lei, potrivit clauzei 2 din convenția perfectată. În ce privește modalitatea efectivă de achitare a prețului convenit prin contract, părțile au stabilit plata în rate, conform clauzei 3, anexa la convenția încheiată determinând valoarea fiecărei rate, precum și data la care aceasta urma a fi achitată.
Totuși, deși pârâtului i-au fost efectiv predate bunurile ce formează obiectul derivat al contractelor de mai sus, acesta din urmă nu a făcut proba plății prețului integral, așa încât înregistrează în prezent un debit principal restant de 1.166,53 lei, respectiv suma de 918 lei derivată din primul contract și suma de 248,53 lei din cel de-al doilea contract.
Sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil (anul 2009), raportat la data derulării raporturilor contractuale, în temeiul art. 6 alin. 1 și 2 Noul Cod civil și art. 3 Legea nr. 71/2011.
Având în vedere însă și data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către reclamantă, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate.
Instanța reține că între părțile prezentului litigiu s-au încheiat două contracte de vânzare, or trebuie observat că una dintre obligațiile principale ale cumpărătorului se referă la plata prețului, după cum reiese din cuprinsul art. 1719 lit. b) din C. Civ. Pe de altă parte, este de evidențiat că, potrivit art. 1724 din C. Civ., Când cumpărătorul nu a plătit, vânzătorul este îndreptățit să obțină fie executarea silită a obligației de plată, fie rezoluțiunea vânzării, precum și, în ambele situații, daune interese, dacă este cazul.
În ce privește cauza de față, s-a relevat deja că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita suma de 1.166,53 lei cu titlu de rest de preț al bunurilor cumpărate, potrivit contractelor și anexelor la acestea, sens în care, potrivit art. 1719 lit. b) raportat la art. 1724 din C. Civ., instanța va dispune admiterea cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamantei fiind, din această perspectivă, întemeiate și, în consecință, va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 1.166,53 lei cu titlu de rest de preț al bunurilor achiziționate.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind acordarea dobânzii contractuale pretinsă de către reclamantă prin acțiunea introductivă, instanța observă, pe de o parte, că art. 1721 din C. Civ. stabilește că, În cazul în care nu s-a convenit altfel, cumpărătorul este ținut să plătească dobânzi asupra prețului din ziua dobândirii proprietății, dacă bunul produce fructe civile sau naturale, ori din ziua predării, dacă bunul nu produce fructe, însă îi procură alte foloase și, pe de altă parte, că potrivit art. 1535 alin. (1) din C. Civ., În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest context, este totuși necesar a menționa că în materia dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, trebuie să fie avute în vedere și dispozițiile art. 5 alin. (1) din O. G. nr. 13/2011, ce stabilesc că În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, respectiv ale alin. (2) din cadrul aceluiași articol, conform cărora Orice clauză prin care se încalcă dispozițiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală, în vederea examinării valabilității nivelului dobânzii convenite de părți urmând a fi luată în considerare dobânda legală în vigoare la data stipulării, după cum dispune art. 5 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011.
În ce privește cauza de față, este de reținut că, așa cum rezultă din clauzele 4 și 5 ale contractelor încheiate, penalitățile stabilite pentru neplata la termen a ratelor din preț se situează la un nivel de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce echivalează cu o dobândă contractuală anuală de 36,5%. Pe de altă parte, raportul juridic intervenit între părțile prezentului litigiu nu decurge, din prisma pârâtei, din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, așadar în cauză urmează a primi aplicare dispozițiile art. 5 din O. G. nr. 13/2011, anterior redate. Din această perspectivă, trebuie observat că, în raport de prevederile art. 5 alin. (1) raportat la art. 3 alin. (2) din O. G. nr. 13/2011, nivelul penalităților de întârziere stabilit prin clauzele 4 și 5 din contract nu putea depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, în condițiile în care aceasta din urmă se situa la un nivel de 9,25% la data perfectării vânzării, moment luat în considerare în baza art. 5 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011. În consecință, cum dobânda contractuală anuală, astfel cum a fost stabilită prin contractul încheiat, este de 36,5%, iar dobânda legală penalizatoare de 9,25% pe an, trebuie concluzionat că penalitățile de întârziere convenite de părțile litigiului depășesc nivelul dobânzii legale cu mai mult de 50% pe an și, prin urmare, stipulațiile convenționale referitoare la asumarea de către pârât a acestora sunt nule de drept, conform art. 5 alin. (2) din O. G. nr. 13/2011. Așadar, față de aspectele anterior evidențiate și în condițiile în care nu poate avea loc o executare a unei obligații asumate printr-o clauză contractuală considerată de legiuitor ca fiind nulă de drept, capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, de la data scadenței și până la plata integrală, va fi respins ca neîntemeiat.
Referitor la daunele interese solicitate de către reclamantă, instanța observă mai întâi că, potrivit 1724 din C. Civ., pentru situația în care cumpărătorul nu a plătit prețul, vânzătorului îi este recunoscută posibilitatea de a obține executarea silită a obligației de plată, precum și daune interese, dacă este cazul. În al doilea rând, este de evidențiat că părțile prezentului litigiu au convenit o clauză penală în cuprinsul art. 5 din contract, ce stabilește că, pentru cazul în care rata nu este plătită în termen de 30 de zile de la scadență, cumpărătorul va achita suma fixă de 150 lei cu titlu de daune interese. În fine, este de relevat aspectul că, potrivit art. 1539 din C. Civ., Creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligației principale, cât și plata penalității, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligației principale, cât și a penalității, dacă nu renunță la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligației, așadar în cauza de față reclamanta este îndreptățită a pretinde atât plata restului de preț neachitat de către pârât, cât și daunele interese convenite.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1025 alin. 1, art. 1030 alin. 2 C.pr.civ., instanța va admite în parte cererea cu valoare redusă și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 1.166,53 lei cu titlu de rest de preț al bunurilor cumpărate, conform facturilor fiscale nr._/07.08.2013 și_/22.05.2013 și suma de 150 lei cu titlu de daune interese.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei (f. ), instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. E. C. S.R.L cu sediul procesul ales la S.C. Transilvania Recuperări Creanțe S.R.L. în Cluj-N., .. 1, . în contradictoriu cu pârâtul S. Z. cu domiciliul în Cluj-N., .. 4, ., și în consecință:
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 1.166,53 lei cu titlu de rest de preț al bunurilor cumpărate, conform facturilor fiscale nr._/07.08.2013 și_/22.05.2013.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 150 lei cu titlu de daune interese.
Respinge, ca neîntemeiată cererea de acordare a penalităților de întârziere.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 aprilie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER, ȘOIMIȚA-B. T. C. O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex./07.04.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 4169/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Validare poprire. Sentința nr. 3872/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
