Rectificare carte funciară. Sentința nr. 3669/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3669/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 16818/211/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILA NR. 3669/2015
Ședința Publică din 15 aprilie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: C.-S. N.
GREFIER: Z. E. F.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamantul M. D. C. în contradictoriu cu pârâtul TÎȚU V., . – PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului avocat K. A. I., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care,
În temeiul art. 392 Cod pr. civila, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului arată că a fost la notarul public unde a depus o cerere pentru eliberarea unei copii de pe dosarul succesoral însă Notarul Public nu îl înțelege, instanța nu îl înțelege cu privire la demersurile și solicitările efectuate.
Solicită nulitatea absolută a încheierii de ședință din data de 10.04.2015 pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și în încheiere s-a consemnat că instanța a prorogat pronunțarea asupra discuției excepției iar în cadrul ședinței de judecată, din câte reține, instanța a precizat că se va pronunța asupra excepției.
În temeiul art. 174 NCPC este neconcordanță cu art. 233 alin 3 lit. j NCPC cu obiectul procesului pentru că s-a consemnat că se prorogă discutarea excepției însă instanța a susținut că rămâne în pronunțare și nu a fost pusă în discuție excepția și nu s-a precizat că se va proroga punerea în discuție a excepției.
De asemenea, la termenul anterior de judecată nu s-a pronunțat instanța asupra extinderii și precizării de acțiune. După părerea dânsului la termenul anterior de judecată instanța s-a pronunțat doar asupra dosarului succesoral solicitat. Depune la dosarul cauzei cererea formulată către BNP D. C. D. pentru solicitarea unei copii a dosarului succesoral.
Față de aceste aspecte solicită nulitatea încheierii de ședință din data de 10.04.2015.
Instanța pune în discuția părților prezente excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice
Reprezentantul reclamantului lasă la aprecierea instanței această excepție, precum și soluționarea pe fond a cauzei.
În temeiul art. 394, alin. 1 Cod pr. civila, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar precum și pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Notă: În urma verificării de către instanță a neregulilor sesizate de către reprezentantul reclamantului cu privire consemnările din încheierea de ședință din data de 10.04.2015 instanța constată că a fost pusă în discuția părților prezente excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost respinsă cererea în probațiune formulată de către reprezentantul reclamantului cu privire la solicitarea copiei dosarului succesoral menționat și a prorogat pronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice până la următorul termen de judecată.
INSTANȚA
Asupra cererii de față,
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr. de mai sus, la data de 30.07.2014 reclamantul M. D. C. a solicitat instanței in contradictoriu cu pârâții Ț. V. și Unitatea Administrativ Teritorială . prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și pârâtul de rându 1, și antecontractul încheiat între pârâtul de rd. 1 și defuncta Hîmpa A., înscrierea în cartea funciară a imobilului având titlu de proprietate nr. 5271/63 eliberat de . de 05.01.1994 în suprafață de 5000 mp pe numele reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că la data de 14.02.2000, defuncta Hîmpa A. a încheiat cu pârâtul Țițu V. un antecontract de vânzare-cumpărare prin care se obliga să în străineze în viitor un imobil constând în teren arabil în suprafață de 5000 mp în ., identificat prin TP 5271/63. Ulterior, la data de 15.10.2007, reclamantul a încheiat cu pârâtul Țițu V. un antecontract de vânzare-cumpărare asupra aceluiași imobil. Obligațiile din primul contract nu au fost executate la timp, Hîmpa A. decedând la data de 16.10.2010. a arătat că în speță succesiunea defunctei Hîmpa A. este vacantă, S. Român prin . Cluj având calitatea de continuator al persoanei defunctului, exercitând toate drepturile și obligațiile ce s-au transmis de la defuncta Hîmpa A..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 724, art. 1073, art. 1077 Vechiul Cod Civil, ar. 16 din Decretul 167/1958.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 134,5 lei, fila 19.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, DGFP Cluj a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, fila 30.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, fila 38.
La data de 08.12.2014, AJFP Cluj a depus răspuns la răspunsul la întâmpinare, prin care a arătat că DGRFP Cluj nu a fost mandatată să reprezinte interesele statului român, iar pe de altă parte se afirmă că S. Român prin DGRFP ar avea calitatea de moștenitor al defunctei Hîmpa A.. A arătat că pentru bunurile provenind din succesiuni vacante, titlul de proprietate al statului este certificatul de vacanță succesorală emis de notarul public, ce se transmite Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice județene, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, astfel că statul nu are calitatea procesuală pasivă decât în ipoteza în care pe seama sa s-a emis un certificat de vacanță succesorală, f. 54.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a acordat 3 termene de judecată pentru ca reclamantul să depună dovada emiterii certificatului de vacanță succesorală, fiindu-i acordată de asemenea posibilitatea de a formula precizare de acțiune cu petit de dezbatere a succesiunii, însă reclamantul, reprezentat convențional de avocat, nu a înțeles să se conformeze cerințelor instanței.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Din înscrisuri reiese că între defuncta Hîmpa A. și pârâtul de rd. 1 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare având valoarea juridică a unui antecontract.
În Legea 247/2005, actualizată, la Titlul X, art. 5 alin.2, se prevede că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuza ulterior sa încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competenta care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract.
Întrucât un antecontract prin care părțile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil naște in sarcina lor o obligație de a face, constând in încheierea în viitor a contractului în formă autentică, această obligație este susceptibilă de executare silită prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Aceasta posibilitate, întemeiată pe disp.art.1073-1077 C.civ. și ale art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005, vizează suplinirea consimțământului părților la încheierea actului în formă autentică și presupune prin ipoteză un antecontract valabil încheiat.
În situația de față însă instanța constată că nu există o opoziție din partea pârâților și nici un refuz al acestora de a încheia actul solicitat de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, instanța reține că până la data pronunțării prezentei hotărâri reclamantul nu a făcut dovada dezbaterii succesiunii de pe urma autorului Hîmpa A. și nici nu a solicitat acest lucru instanței în cadrul prezentei cauze, deși avea această posibilitate și chiar i s-au acordat termene de judecată în acest sens.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile normative incidente în cauză și menționate, instanța găsește cererea neîntemeiată și pentru următoarele considerente:
În speță, convenția sub semnătură privată intervenită între părți nu are evident valențele juridice ale unui contract de vânzare-cumpărare, deoarece are ca obiect teren, iar pentru înstrăinarea terenurilor era necesar la data încheierii convențiilor ca voința părților să îmbrace ad validitatem forma autentică, conform art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005. Ea poate valora cel mult promisiune bilaterală (antecontract) de vânzare-cumpărare între părți, în temeiul principiului conversiunii, însă pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenurile respective în baza art. 1073-1077 C. civ. și a dispozițiilor normative instituite prin Titlul X al Legii nr. 247/2005, este necesar să fie îndeplinite condițiile de validitate cerute de lege pentru a putea opera transferul dreptului de proprietate de la pârât către reclamant.
Este astfel necesar ca la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare (sau cel mai târziu la data pronunțării prezentei hotărâri) promitentul vânzător să fie proprietar exclusiv al bunului care face obiectul antecontractului, deoarece în cazul actelor juridice translative de proprietate, obiectului actului juridic necesită îndeplinirea unei condiții speciale, respectiv condiția ca cel care să obligă să transmită dreptul de proprietate cu privire la un bun să fie titularul exclusiv al acestui drept de proprietate, conform principiului de drept Nemo dat quod non habet (sau nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet).
În cauza dedusă judecății, instanța constată că pârâtul de rd. 1 nu avea la momentul încheierii convenției calitatea de proprietar exclusiv al terenurilor, deoarece imobilele sunt bunuri succesorale rămase la decesul autorului Hîmpa A. (în beneficiul căruia s-a eliberat titlul de proprietate nr. 5271/1994), iar de pe urma acesteia nu s-a efectuat procedura de dezbatere succesorală pentru a se stabili calitatea de moștenitori a pârâtului sau a Statului Român.
Dovada calității de moștenitor (și implicit dovada calității de proprietar exclusiv al bunurilor ce compun masa succesorală) nu se poate face decât în urma unei dezbateri succesorale finalizată prin eliberarea certificatului de moștenitor (dacă se face pe cale notarială) sau printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în procedura succesorală (dacă se face pe cale judiciară).
În lipsa dezbaterii succesiunii de pe urma celui pe numele căruia s-a eliberat titlul de proprietate (operațiune prin care să fie stabilite masa succesorală, persoanelor care moștenesc și cotele care revin fiecăruia dintre moștenitorii), instanța nu poate constata calitatea de proprietari ai pârâților cu privire la terenurile care fac obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, motiv pentru care nu poate să valideze transferul de proprietate deoarece acesta face parte dintr-o succesiune care nu a fost încă deschisă.
Susținerile reclamantului în sensul vacanței succesorale nu sunt suficiente, iar sesizarea pentru deschiderea succesiunii eliberată de organele administrației publice este dată tocmai pentru efectuarea dezbaterii succesorale și are numai rolul de a stabili persoanele care au vocație succesorală, nu și pe cele care moștenesc efectiv.
Stabilirea în concret a calității de moștenitor se face fie de către notarul public (în procedura grațioasă), fie de către instanța de judecată (în procedura contencioasă), după cum părțile înțeleg să dezbată pe cale amiabilă sau în contradictoriu succesiunea rămasă la decesul autorului lor, cabinetele notariale și instanțele judecătorești fiind singurele cărora legea le conferă această prerogativă.
În consecință, dat fiind faptul că nu poate identifica în persoana promitentului vânzător dreptul exclusiv de proprietate cu privire la imobilul care face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, instanța constată că în speță lipsește una din condițiile de validitate a actului juridic civil (respectiv condiția ca cel care să obligă să fie unicul titular al dreptului – condiție specială a obiectul actului juridic în contractele translative de drepturi), motiv pentru care cererea urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
În aceste condiții, în lipsa deschiderii procedurii succesorale de pe urma autorului Hîmpa A. cerere pe care reclamantul nu a înțeles să o formuleze (deși i s-a acordat expres această posibilitate), cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, dat fiind faptul că la momentul pronunțării prezentei hotărâri nu s-a făcut dovada calității de moștenitori a pârâților pentru bunul succesoral care a făcut obiectul convenției și, pe cale de consecință, nu s-a făcut dovada calității acestuia de proprietari a imobilelor identificate în Titlul de Proprietate nr._ .
Analizând apoi, cu prioritate calitatea procesual pasivă a pârâtului S. Român, invocată la fila 54 față de lipsa calității de reprezentant, instanța reține că prin Decizia nr. 2/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, se arată că în situația acțiunilor având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă decât în ipoteza în care pe seama acestuia s-a emis certificatul de vacanță succesorală, ceea ce în speță nu s-a dovedit și nici nu a fost solicitat vreun petit în acest sens. Față de acestea, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin DGRFP Cluj și va respinge cererea de chemare în judecată formulata in contradictoriu cu S. R. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
Pe cale de consecință și având în vedere soluția dată excepției de mai sus, constată că excepția lipsei calității de reprezentant a DGRFP Cluj rămâne fără obiect, motiv pentru care nu se mai impune analizarea acesteia.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Respinge cererea de chemare în judecată formulata in contradictoriu cu S. R. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. D. C. cu domiciliul în ., ., ., și domiciliul procesual ales în Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 14-16, . Center, jud. Cluj, prin Av. A. K., împotriva pârâților Ț. V., cu domiciliul în com. M. . nr. 3, jud. Cluj și Unitatea Administrativ Teritorială . în . .> Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C.-S. N. Z. E. F.
Red.Dact/CSN/ 4ex/14.05.2015
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 3861/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 3241/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
