Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2751/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2751/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 27402/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2751/2015
Ședința camerei de consiliu din 13 martie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta S.C. S. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. D. C. S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Soluționarea cererii s-a dispus în camera de consiliu, cu citarea părților.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 alin. 1 C. pr. civ., analizându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa prezenta cerere de valoare redusă, raportat la dispozițiile art. 1027 alin. 1 C. pr. civ. coroborat cu art. 107 alin. 1 C. pr. civ.
În temeiul art. 238 C. pr. civ., instanța apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 C. pr. civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat sau excepții de soluționat, în temeiul art. 244 C. pr. civ., instanța declară încheiată etapa cercetării procesului, iar, în temeiul art. 394 C. pr. civ., considerându-se lămurită, declară închisă etapa dezbaterilor asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2014 sub nr._, reclamanta S.C. S. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. C. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 3.055,82 lei, reprezentând contravaloare factură. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale de întârziere în cuantum de 0.06% pe zi precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat, în esență, că în baza contractului de certificare nr._/26.01.2010 și a actului adițional nr. 1/12.03.2013, pârâta s-a obligat să achite contravaloarea facturii fiscale nr._/30.04.2014 în valoare de 3.055,82 lei, reprezentând valoarea auditului de supraveghere.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 OUG nr. 80/2013, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar. (fila 5)
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: contractul de certificare nr._/2009 (filele 6-11), act adițional nr. 1/_/2009 (filele 12-13), raport de audit supraveghere 1 (filele 14-26), factură fiscală (fila 27), comunicări și confirmări de primire (filele 28-32).
Pârâta, deși legal citată, nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ.
Prin cererea formulată la data de 12.01.2015, reclamanta a arătat că pârâta a achitat întreaga suma datorată, astfel cum reiese din ordinul de plată din data de 19.12.2014. Pârâta a renunțat la judecata petitului privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere însă a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
La termenul din data de 13.03.2015, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La data de 26.01.2010, reclamanta S.C. S. C. S.R.L. și pârâta S.C. D. C. S.R.L. au perfectat contractul de certificare nr._. Obiectul contractului îl constituie auditarea și evaluarea de către reclamantă a societății pârâte în vederea certificării sistemului de management implementat.
Prin actul adițional nr. 1/12.03.2013, părțile au convenit, astfel cum reiese din art. 4, că cele două activități de supraveghere anuale programate la 11 și 22 de luni de la data auditului de certificare se taxează fiecare cu 555 euro.
Reclamanta a realizat raportul de audiat 1 la întocmirea căruia s-a obligat prin clauzele contractuale. (filele 14-26) Ca urmare a executării obligațiilor sale contractuale, reclamanta a emis factura fiscală nr._/30.04.2014 pentru suma de 3.055,82 lei.
Conform art. 4.2 din contractul de certificare nr._, cheltuielile legate de activitatea de audit și evaluare a sistemului de management se achită prin virament la primirea facturii. Plata se efectuează în maximum 5 zile de la primirea facturii, după această dată curgând penalizări de 0.06%/zi de întârziere.
În drept, instanța reține că potrivit art. 102 al. 1 Legea 71/2011, contractul este supus legii în vigoare la momentul încheierii sale, în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. astfel încât raporturile contractuale dintre părți sunt reglementate prin dispozițiile Vechiului Cod civil.
Cu privire la petitul prin care se solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii facturii nr._/30.04.2014, instanța reține că articolul 969 V.C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, arătând: „ Convențiile au putere de lege între părțile contractante”, iar art. 970 V.C.civ. stipulează că părțile trebuie să execute convențiile cu bună-credință.
Pârâta și-a asumat obligația de a achita contravaloarea serviciilor asigurate de către reclamantă, de auditare și evaluare, prin exprimarea consimțământului său (prin aplicarea semnăturii și a ștampilei) la perfectarea Contractului de certificare nr._/2009 precum și la încheierea actului adițional.
Prin contractul mai sus identificat cât și prin actul adițional și factura emisă de către reclamantă, aceasta a făcut proba existenței obligației ce îi revine pârâtei de a achita un debit de 3.055,82 lei. Mai mult, creanța deținută de reclamantă este lichidă, obiectul ei fiind determinat prin factura emisă și exigibilă, în termen de 5 zile de la data emiterii facturii, așa cum prevede art. 4.2 din contractul de certificare.
Prin urmare, instanța reține că reclamanta a prestat servicii în valoare de 3.055,82 lei pârâtei, realizând activități de auditare și evaluare în vederea certificării sistemului de management.
Cu toate acestea, instanța constată că pârâta a achitat întregul debit, astfel cum reiese din extrasul de cont depus de către reclamantă la fila 39. Potrivit art. 1469 C.civ., obligația se stinge prin plată atunci când prestația datorată se execută de bunăvoie. Conform art. 1497 C.civ., dacă plata se efectuează prin virament bancar, data plății este cea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a făcut obiectul plății.
Plata s-a efectuat la data de 19.12.2014, dată la care contul reclamantei a fost alimentat cu suma de bani ce a făcut obiectul plății. Acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 18.12.2014 iar instanța analizează întrunirea condițiilor exercitării acțiunii civile raportat la data sesizării sale. Prin urmare, la momentul sesizării instanței, obligația de plată a sumei de 3.055,82 lei nu era stinsă, obligația de plată fiind executată de către pârâtă în următoarea zi, în data de 19.12.2014.
În consecință, în ciuda faptului că reclamanta este îndreptățită la recuperarea sumei solicitate prin cererea de chemare în judecată, raportat la înscrisul depus la fila 39, instanța constată că cererea a rămas fără obiect ca urmare a plății efectuate de către pârâtă, cererea urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților contractuale de întârziere în cuantum de 0.06%/zi, instanța reține că reclamanta a renunțat la judecata acesteia.
Potrivit art. 406 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul poate oricând să renunțe la judecată, în tot sau în parte.
Instanța reține că reclamanta a renunțat la judecata cererii privind penalitățile de întârziere prin cererea înregistrată la data de 12.01.2015.
Instanța constată, de asemenea, că cererea de renunțare la judecată este făcută prin cerere scrisă, fiind semnată de reprezentantul convențional al reclamantei, iar o astfel de manifestare de voință din partea reclamantei reprezintă o desistare, deci un act de dispoziție care se impune cu forță obligatorie instanței, în condițiile principiului disponibilității care guvernează materia procedurii civile.
Cererea de renunțare a fost comunicată pârâtei odată cu citația pentru primul termen de judecată, fiindu-i adus la cunoștință că urmează să fie pusă în discuția părților.
În consecință, instanța urmează să ia act de cererea reclamantei de renunțare parțială la judecată, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la penalitățile contractuale de întârziere.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța urmează să oblige pârâta la plata sumei de 200 de lei Conform art. 1031 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Astfel cum reiese din dispozițiile art. 451 alin. 1 C.pr.civ., taxa de timbru este inclusă în cheltuielile de judecată.
Reclamanta a probat efectuarea unor cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă de timbru. (fila 5) Este adevărat că pârâta a achitat debitul principal solicitat anterior primului termen de judecată însă instanța reține că nu sunt incidente prevederile art. 454 C.pr.civ. deoarece pârâta a fost de drept în întârziere raportat la dispozițiile art. 1523 alin. 1 lit. d C.civ.
În plus, până la momentul în care pârâta a înțeles să achite debitul, reclamanta efectuase deja cheltuieli de judecată, achitând taxa de timbru. În consecință, se constată existența unei culpe procesuale a pârâtei ce a înțeles să își execute obligațiile contractuale doar ulterior sesizării instanței, ulterior momentului în care reclamanta achitase taxa judiciară de timbru necesară învestirii în mod legal a instanței.
Pentru toate aceste considerente, constatând culpa procesuală a pârâtei, instanța urmează să o oblige la plata în favoarea reclamantei a sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca rămasă fără obiect cererea formulată de reclamanta S.C. S. C. S.R.L., CUI RO_, J40/_/2007, cu sediul în București, .. 14, Sector 1 în contradictoriu cu pârâta S.C. D. CONSTRCUT S.R.L., CUI RO_, J_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.055,82 lei, reprezentând contravaloare factură.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata cererii privind penalitățile contractuale de întârziere.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/24.03.2015
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2747/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2740/2015. Judecătoria... → |
|---|
