Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1611/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1611/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 25073/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1611/CC/2015
Ședința din Camera de Consiliu din data de 16.02.2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: B. I. A.
GREFIER: N. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ., PRIN SUCURSALA CLUJ-N., în contradictoriu cu pârâtul C. A., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, cu citarea părților.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu, se prezintă reprezentantul reclamantei, consilier juridic S. I., identificat cu legitimație . S2286, lipsă fiind pârâtul.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care,
Verificându-și din oficiu competența, în baza art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 1027 alin. 1 coroborat cu art. 107 alin. 1 din C.pr.civ..
Instanța constată că, la data de 28.11.2014, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri în probațiune.
Apoi, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ., apreciază durata cercetării procesului la 30 de zile.
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantei arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar întrebările pentru interogatoriul pârâtului, solicitând instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 358 C.pr.civ. De asemenea, arată că nu mai are alte probe și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, raportat la faptul că, deși a fost legal citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută de art. 358 C.pr.civ., pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, apreciază ca fiind aplicabile dispozițiile acestui text de lege.
Apoi, în temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum aceasta a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ., instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ la data de 18.11.2014, reclamanta ., PRIN SUCURSALA CLUJ-N., a solicitat obligarea pârâtului C. A. la plata sumei de 250 lei reprezentând contravaloare despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale aferente calculată de la data introducerii cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a învederat, în esență, că, în data de 26.06.2014, apartamentul asiguratei sale Dongo M., situat în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, a fost inundat de la apartamentul d-lui C. A., pagubele produse fiind în cuantum de 250 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1376, art. 1489 și art. 2210 C.civ., Legea nr. 230/2007.
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei copii înscrisuri (filele 7 - 15 și 24 - 38).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, în baza art. 6 alin. 1din OUG nr. 80/2013 (fila 24).
Legal citat, pârâtul C. A. nu a depus întâmpinareși nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală față de cererea formulată.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtului (fila 50).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește dreptul material aplicabil prezentei acțiuni, având în vedere succesiunea de legi în timp până la momentul pronunțării prezentei, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile Noului Cod civil, în temeiul art. 6 alin. 5 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod Civil.
Conform art. 2210 alin. 1 C.civ., în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.
Astfel, asigurătorul se subrogă în dreptul asiguratului pentru a-și acoperi prejudiciul suferit ca urmare a săvârșirii unei fapte culpabile, temeiul juridic al dreptului de regres fiind tocmai răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în baza art. 1357 C.civ., dispoziții legale în vigoare la data nașterii situației juridice care stă la baza litigiului.
Instanța reține din coroborarea înscrisurilor de la dosarul cauzei cu lipsa răspunsului pârâtului la interogatoriu (fila 50), că, la data de 26.06.2014, apartamentul nr. 48 aparținând d-lui Dongo Z., situat în Cluj-N., ., ., asigurat la reclamantă în baza poliției de asigurare de la fila 8 din dosar, a fost inundat de la apartamentul nr. 52, aparținând d-lui C. A., ca urmare a fisurării unei țeve de la acest din urmă apartament.
În urma incidentului, s-a deschis dosarul de daună . nr._ și s-a achitat de către reclamantă suma de 250 lei, conform ordinului de plată de la fila 13 din dosar.
În speță, instanța constată că nu se contestă persoana celui vinovat de producerea faptei ilicite și nici cuantumul despăgubirilor, respectiv suma de 250 lei, pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat la interogatoriu și nu și-a precizat în niciun fel poziția față de cererea formulată.
Pentru aceste considerente, apreciind că reclamanta a făcut dovada faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, care reiese din însăși săvârșirea faptei, precum și culpa pârâtului în comiterea faptei ilicite, în temeiul art. 1357 C.civ. și art. 2210 C.civ., instanța va obliga pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 250 lei reprezentând contravaloare despăgubiri.
Raportat la capătul de cerere privitor la plata dobânzii legale, instanța reține că potrivit art. 1.516 din C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Conform art. 1535 C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic, iar potrivit art. 1.489 din același act normativ, „dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege”.
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1.521 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată, în cauză dobânda legală fiind solicitată de la data introducerii cererii.
Față de dispozițiile anterior menționate, texte legale în vigoare la data nașterii situației juridice dedusă judecății, instanța apreciază ca întemeiată solicitarea reclamantei, pe care urmează a o admite, urmând să oblige pârâtul să achite în favoarea reclamantei și dobânda legală aferentă debitului principal în sumă de 250 lei calculată de la data introducerii cererii și până la achitarea integrală a sumei solicitate.
În temeiul art. 1.031 alin. 1 C.pr.civ., conform cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată”, instanța va obliga pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 24).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta ., PRIN SUCURSALA CLUJ-N., cu sediul în Cluj-N., ., nr. 40, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul C. A., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 250 lei reprezentând contravaloare despăgubiri, precum și a dobânzii legale aferente calculată de la data introducerii cererii și până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâtul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Executorie de drept.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 16.02.2015.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./25.02.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1341/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2131/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
