Pretenţii. Sentința nr. 1447/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1447/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 21072/211/2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1447/2015
Ședința publica din data de 11.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. R.
GREFIER: B. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta ..R.L. și pe pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si a doua strigare, se constata lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 94 și art. 107 N.C.P.C.
Instanta constata ca reclamanta a depus o precizare a cererii (f. 33), in sesnsul modificării cuantumului pretențiilor, precizare ce a fost comunicata paratei.
Instanta, vazand ca reclamanta a cerut judecarea litigiului in lipsa, în temeiul art. 258 alin. (1) N.C.P.C. încuviințează, pentru reclamanta, proba cu înscrisurile de la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art. 255 N.C.P.C. Respinge proba cu interogatoriul paratei, solicitata de reclamanta, avand in vedere că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de depunere a interogatoriului in forma scrisa, obligatie prevazuta de art. 355 allin. 1 NCPC, parata fiind persoană juridică.
Instanta, in temeiul art. 244 N.C.P.C., declară cercetarea procesului încheiată. Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 alin. (1) N.C.P.C. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele,
Prin cererea formulată, reclamanta ..R.L. a solicitat obligarea pârâtului . la plata sumei de 1423,55 lei reprezentând contravaloarea bunurilor furnizate pârâtului și dobânda legală calculată de la data scadenței obligației de plată până la data achitării integrale a debitului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a furnizat o . bunuri și a emis facturile fiscale existente la dosarul cauzei (f.4-17) . Reclamanta a mai invederat instanței că până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată contravaloarea acestora a rămas neachitată . În același timp aceasta a menționat că solicită plata dobânzii legale de la data scadenței și până la momentul plății efective .
La data de 05.12.2014 reclamanta a depus o cerere de chemare în judecată prin care și-a modificat cuantumul pretențiilor, ca urmare a achitării debitului principal de către pârât, solicitând doar plata dobânzii legale, în cuantum de 78,27 lei de la data scadenței facturilor și până la data achitării debitului principal, respectiv 24.11.2014 și cheltuieli de judecată în cuantum de 234,46 lei (f.33)
În drept, au fost invocate prevederile art. 1178,_,1535 C,civ..
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.(f.4-17)
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare .
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor rezultă că între părți s-a desfășurat o relație contractuală între profesioniști, relație în interiorul căreia reclamanta a furnizat anumite produse pârâtului, produse a căror preț și cantitate sunt înscrise în facturile fiscale emise .
În același timp facturile fiscale au fost însușite de către pârât.
Așadar, instanța reține că, între părți a existat un acord de voințe cu privire la elementele esențiale ale vânzării, astfel încât a existat un contract valabil încheiat în baza principiul consensualismului.
În situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate în natură, iar obligațiile bănești pot fi executate întotdeauna în natură.
Instanța arată că în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații - iar pârâtul în speță, deși legal citat, fără motive temeinice nu a depus întâmpinare .
Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 1270 C. civ., potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante și având în vedere că între părți a existat un acord de voință valabil încheiat instanța apreciază că pretențiile reclamantei referitoare la suma reprezentând contravaloarea produselor sunt în mod evident întemeiate, deoarece aceasta a făcut dovada executării obligației născute în sarcina sa, respectiv livrarea produselor .
În același timp, din înscrisurile existente la dosar a rezultat că pârâtul a achitat debitul principal, dar cu întârziere, respectiv la data de 24.11.2014 (f.34)
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind acordarea penalităților de întârziere, instanța apreciază că acestea sunt întemeiate.
Instanța reține că potrivit art. 1.535 alin. 1 în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În același timp cu privire la punerea în întârziere a debitorului art. 1.523 alin. 1 prevede că debitorul este de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect, iar alin. 2 menționează cazurile în care debitorul este de drept în întârziere, printre care la lit. d): „dacă nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul unei întreprinderi”.
În consecință, instanța apreciază că relațiile dintre cele două părți sunt fără putere de tăgadă relații asumate în exercițiul unei inteprinderi așadar debitorul este de drept pus în întârziere și datorează dobânda începând cu data scadenței, cuantumul dobânzii fiind cel legal, deoarece părțile nu au încheiat o convenție prin care să reglementeze nivelul acesteia.
Pentru aceste considerente instanța apreciind ca întemeiată acțiunea va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 78,27 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 24.11.2014
În temeiul art. 453 C.p.civ. va obliga pârâta la plata sumei de 234,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea precizată formulată de reclamantul ..R.L., cu sediul în CLUJ-N., ., nr. 6-8, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în com. GILAU, GILAU, .. 34, jud. Cluj
Obligă pârâta la plata sumei de 78,27 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate până la data de 24.11.2014, către reclamant.
Obligă pârâtul la plata sumei de 234,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
F. RAULBUTA G.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2131/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1916/2015.... → |
|---|
