Contestaţie la executare. Sentința nr. 2097/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2097/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 24046/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ- N.
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SENTINTA CIVILA Nr. 2097/2015
Ședința publică din 25 Februarie 2015
Instanta constituita din:
JUDECATOR: F. M.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de contestatoarea S. DE C.-DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURA (S.C.D.P.) CLUJ in contradictoriu cu intimata A. J. A FINANTELOR PUBLICE CLUJ, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta care invedereaza instantei ca la data de 24.02.2015 s- a depus la dosar, prin serviciul de registratura al instantei, din partea Administratiei Judetene a Finantelor Publice Cluj, in 2 exemplare, copia certificata a deciziei nr._/11.09.2012.
Instanta raportat la lipsa partilor lasa cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se constata de asemenea lipsa partilor.
Din cuprinsul cererii de chemare in judecata reiese solicitarea contestatoarei cu privire la judecarea cauzei in lipsa acesteia de la dezbateri.
Instanta retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA
Deliberând, constata ca prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatoarea S. DE C.-DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURA (S.C.D.P.) CLUJ in contradictoriu cu intimata A. J. A FINANTELOR PUBLICE CLUJ a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună, în principal, anularea titlului executoriu nr._/2014 și a somației nr._/2014, a actelor ce au stat la baza emiterii acestora si implicit a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul fiscal de executare nr._/12/_ /_ al intimatei, iar în subsidiar, anularea parțială a titlului executoriu, a somației si a tuturor actelor de executare silita efectuate în dosarul de executare menționat, ca premature si nelegale, fiind emise cu nerespectarea dispozițiilor OG nr. 22/2002.
În fapt, contestatoarea arata, în esență, ca obligațiile fiscale nu sunt exigibile întrucât urmare reorganizării, in baza art. unic alin. 6 din Legea nr. 147/2004, este instituție publică si beneficiază de reeșalonarea obligațiilor fiscale prevăzute in somația comunicata si atacata. De asemenea, potrivit art. III alin. 1 lit. a teza I din OUG nr. 29/2005 beneficiază de scutirea de obligația de plata a obligațiilor bugetare restante la 17.05.2004, reprezentand impozite, taxe, contribuții si alte sume datorate bugetului de stat, bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate si bugetului asigurărilor pentru șomaj. Așadar, executarea silită a unor debite scutite/amânate la plată prin lege, precum și a accesoriilor calculate la asemenea debite, este nelegală și abuzivă. De asemenea, titlul executoriu si somația au fost emise cu nerespectarea OG nr. 22/2002.
În drept au fost invocate art. 711 C. proc. civ., art. 172 si urm. C. proc. fisc.
In probațiune au fost anexate înscrisuri.
Pe cale de întâmpinare, intimata solicita respingerea contestației la executare ca inadmisibila si neîntemeiata, învederând ca dreptul de creanța in cauza nu face parte din categoria celor ce fac obiectul înlesnirilor la plata prevăzute de art. III alin. 2 din OG nr. 29/2005 si nici a celor reglementate de art. 125 din OF nr. 92/2003. In plus, conform art. 205 C. proc. fisc., împotriva titlului de creanța, contestatoarea are o alta cale de atac, motiv pentru care pe calea contestației la executare nu pot fi analizate apararile îndreptate de contestatoare împotriva deciziei nr._/2.09.2014. In ce privește motivul relativ la lipsa fondurilor contestatoarei, intimata arata ca simpla neplata nu echivalează cu lipsa de fonduri, care nu este justificata cu dovezi.
In drept au fost invocate si art. 111, 172 din OG nr. 92/2003, art. 712 C. proc. civ., art. 2 din OG nr. 22/2002.
In probațiune au fost anexate înscrisuri.
Contestatoarea nu a formulat răspuns la intampinare.
In temeiul art. 250 si urm. C. proc. civ., instanța a încuviințat dovada cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța retine următoarele:
Prin Declarația fiscala privind obligațiile de plata a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate întocmita de contestatoare si înregistrata la intimata sub nr._-2014/23.09.2014 (f. 33 dos.) s-au individualizat obligațiile fiscale datorate de contestatoare pe luna august 2014, in suma de_ lei.
Întrucât scadența obligației de plată – 25.09.2014 nu a fost respectată de către contestatoare, conform art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, titlurile de creanță fiscală sus identificate au dobândit putere executorie prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
D. urmare, intimata a procedat la emiterea Deciziei nr._-2014/22.09.2014 si respectiv a titlului executoriu nr._/28.09.2014 pentru suma de_ lei si a somației de plata nr._/28.09.2014, comunicate contestatoarei cu confirmare de primire, potrivit înscrisurilor atașate in copie la filele 6, 7 si 14 dos.
In esența, prin contestația la executare formulata, contestatoarea nu contesta cuantumul si legalitatea obligațiilor de plata principale, ci invedereaza ca acestea nu sunt datorate ori nu sunt exigibile întrucât beneficiază de scutiri ori amânări la plata, in temeiul prevederilor Legii nr. 290/2002, modificata prin Legea nr. 147/2004, situație in care este evident ca titlul executoriu nu ar fi trebuit emis si executarea silita pornita.
De altfel, instanța nu este abilitata pe calea contestației la executare sa verifice legalitatea si temeinicia titlului de creanța, potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 3 rap. la art. 205 C. proc. fisc., drept care cererea de anulare a actelor care au stat la baza emiterii titlului executoriu si a somației de executare nu poate fi primita de instanța.
In ce privește facilitatile fiscale relevate de contestatoare, instanța retine ca potrivit art. 7 alin. 12 din Legea nr. 290/2002, unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexele nr. 1a) și 2 și la pct. 1, 2 și 3 din anexa nr. 5 se reorganizează ca institute, centre și stațiuni de cercetare-dezvoltare, organizate ca instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I.-Șișești", iar în anexa 1a, la punctul 5.2. figurează Stațiunea de C. - Dezvoltare Pentru Pomicultură Cluj-N..
Apoi, potrivit art. 222 din Legea nr. 147/2004 unitățile de cercetare-dezvoltare, reorganizate ca institute naționale sau ca instituții publice în baza ordonanței, cuprinse în anexele nr. 1a), 1b), 2, 4, 5 și 6, “beneficiază de scutire de la plata obligațiilor bugetare neachitate, precum și a majorărilor de întârziere, a penalităților și dobânzilor aferente la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență. Sumele respective sunt cele stabilite în certificatele de obligații eliberate de organele fiscale....Aceste prevederi se aplică și obligațiilor bugetare reeșalonate la plată, pentru fiecare unitate în parte, potrivit legii”.
Rezulta așadar ca scutirile de plata obligațiilor bugetare se referă la sumele datorate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004 si anume 11.05.2004, aceste scutiri operând chiar și în situația în care textul de lege ce a instituit scutirea de la plata obligațiilor bugetare anterioare intrării în vigoare a Legii nr.147/2004 a fost abrogat prin OUG nr. 26/2005.
Astfel, la art. II din OUG 26/2005 se stabilește că “înlesnirile la plată acordate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se vor derula potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data acordării”. După . OUG nr. 29/2005, înlesnirile de la plata obligațiilor fiscale restante se acordă potrivit art. III din acest act normativ.
Or, conform art. III alin. 1 din OG nr. 29/2005 unitățile de cercetare-dezvoltare reorganizate ca institute naționale sau ca instituții publice, cuprinse în anexele nr. 1 a), 1 b), 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 290/2002 (modificate prin Legea nr. 147/2004), beneficiază de anumite înlesniri la plata obligațiilor fiscale restante stabilite în certificatele de obligații bugetare eliberate, conform legii, pe baza actelor de control de către organele competente ale Ministerului Finanțelor Publice și ale autorităților administrației publice locale, după caz.
De asemenea, la aliniatul 3 se prevede că după publicarea în Monitorul Oficial a hotărârilor Guvernului privind reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. II, organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabililor acordă înlesnirile la plată după autorizarea ajutorului de stat de către Consiliul Concurenței.
Prin urmare, de înlesnirile la plată prevăzute de art. III din OUG nr. 29/2005 beneficiază numai unitățile care s-au reorganizat în temeiul hotărârii de guvern, or contestatoarea nu a făcut dovadă existenței unui astfel de act de reorganizare.
Pe de alta parte, din actele de executare contestate rezulta fara putința de tăgada ca dreptul de creanța in discuție s-a născut ulterior intrării in vigoare a Legii nr. 147/2004, respectiv la data de 25.09.2014.
Pe cale de consecința, instanța constata ca debitoarea contestatoare nu a făcut dovada că este beneficiarul înlesnirilor la plata obligațiilor fiscale restante reglementate de actele normative mai înainte menționate.
Nu in ultimul rând, în lipsa unor decizii emise de organele teritoriale ale Ministerului Economiei și Finanțelor, prin care să se stabilească obligațiile cu privire la care debitoarea beneficiază de înlesniri la plată, instanța retine ca în mod legal s-a procedat la executarea silită a sumelor menționate în titlul executoriu și somația contestate.
Așa fiind, in limita analizata, actele de executare întreprinse de intimata apar ca fiind temeinice si legale, iar contestația la executare ca neîntemeiata.
Relativ la incidenta dispozițiilor OG nr. 22/2002 invocate de contestatoare, pe de o parte instanța constata nu exista dovada ca s-ar fi efectuat vreun alt act de executare după comunicarea somației, iar pe de alta parte dispozițiile legale din acest act normativ instituie in sarcina contestatoarei obligația de a face demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata, ceea ce contestatoarea nu a dovedit, drept care simpla susținere a lipsei de fonduri nu este suficienta pentru a atrage vreo consecința juridica asupra actelor de executare propriu-zise si cu atât mai puțin in privinta celor atacate in prezent.
Pentru considerentele de fapt si de drept ce preced, instanța constata ca acțiunea formulata de contestatoare este neîntemeiata si trebuie respinsa, soluție ce urmează sa fie pronunțata, in temeiul art. 174 din OG nr. 92/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiata contestația la executare formulata de contestatoarea S. DE C.-DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURA (S.C.D.P.) CLUJ, cu sediul in Cluj-N., ., jud. Cluj, având cod fiscal_ si sediul procesual ales in Cluj-N., .. 62, jud. Cluj, la Cabinet av. P. S., in contradictoriu cu intimata A. J. A FINANTELOR PUBLICE CLUJ, cu sediul in Cluj-N., P-ta A. I. nr. 19, jud. Cluj.
Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din data de 25 februarie 2015.
JUDECATOR GREFIER
F. M. M. M.
Red. FM – 4 ex.
17.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1026/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1613/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
