Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 3413/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3413/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 3413/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3413/2015
Ședința Publică din 7 aprilie 2015
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. M. R.
GREFIER: O. C. E.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul K. Z. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA REGIONALĂ CLUJ, având ca obiect hotărâre care să țină act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care învederează că prin Registratură, în data de 7 aprilie 2015, reclamantul a depus concluzii scrise și că mersul dezbaterilor a avut loc la data de 1 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 7 aprilie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Asupra cauzei civile de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. in data de 04.12.2014 sub dosar nr._ reclamantul K. Z. a solicitat obligarea pârâtei C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.F.R.” S.A. – Sucursala Regionala Cluj să încheie cu acesta un contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 3, din imobilul situat în Cluj-N., ., jud. Cluj, în condițiile si la pretul stabilite in conditiile Decretului-Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, asa cum erau acestea la data la care a formulat cererea de cumparare, cerere respinsa abuziv de catre parata, iar în cazul în care aceasta refuză, hotărârea care se va pronunța să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic; cu cheltuieli de judecată.
Motivele de fapt si de drept ale cererii sunt expuse pe larg in cuprinsul filelor 1-4 din dosar.
In probatiune, reclamantul a depus inscrisuri.
In data de 12.01.2015 parata a inregistrat la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neintemeiata, pentru motivele de fapt si de drept expuse pe larg in cuprinsul filelor 37-39 din dosar.
In probatiune, a depus inscrisuri.
In data de 02.02.2015 reclamantul a depus raspuns la intampinare (fl. 117-118), iar in data de 30.03.2014 parata a depus note de sedinta (fl. 124-125).
S-a incuviintat si administrat proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține următoarele:
In fapt, reclamantul K. Z. este titularul contractului de închiriere nr. 333/13.11.2013 încheiat cu pârâta C. Națională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A., având ca obiect apartamentul nr. 3 din imobilul situat în Cluj-N., ., cu suprafața de 15,18 mp, durata de inchiriere fiind stabilita pana in data de 30.11.2016 (fl. 16-18). Anterior încheierii acestui contract, reclamantul a ocupat aceeași locuință în temeiul contractelor succesive de închiriere nr. 778/08.12.2009, nr. 755/03.12.2010 si 1032/01.10.2005 (fl. 8-15).
Parata a mentionat in cuprinsul intampinarii ca imobilul în care se află locuința deținută cu titlu de închiriere de către reclamant a fost construit din fonduri de stat, fiind dat în exploatare în anul 1973 (fl. 37).
Prin cererea inregistrata la parata sub nr. 4252/23.11.2011 reclamantul a solicitat cumpărarea locuinței în litigiu (fl. 19).
Potrivit adresei nr. 46/E/14.06.2012 parata a comunicat reclamantului ca nu poate da curs solicitarii acestuia de cumparare a apartamentului, ca urmare a neîndeplinirii de către reclamant a cerințelor impuse de Decretul Lege nr. 61/1990, a Legii nr. 85/1992, a Dispozitiei Directorului General nr. 31/1999 modificata prin Dispozitia nr. 13/2008 si a Dispozitiei Directorului General nr. 133/21.10.2010, respectiv, intrucat reclamantul deține o locuință în proprietate personală, situată în Mun. Oradea, ., ., jud. Bihor (fl. 27).
Sunt incidente prev. art. 1, alin. 1 din Legea nr. 85/1992, potrivit careia locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrala sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi si art. 7, alin. 1 din acelasi act normativ potrivit caruia locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi.
Conform art. 3, alin. 1 din Decretul-Lege nr. 61/1990 locuințele prevăzute la art. 1 se vînd cetățenilor români cu domiciliul în țara, cu achitarea integrală a prețului la încheierea contractului de vînzare-cumpărare sau prin acordarea unui împrumut de către Casa de Economii și Consemnațiuni, fără restricții privind deținerea în proprietate a unei a doua locuite.
Analizand în acest context cererea reclamantului de cumpărare a locuinței deținute cu titlu de închiriere în imobilul mai sus menționat, instanța constată că aceasta îndeplinește toate cerințele legale impuse cele două acte normative care reglementează vânzarea de locuințe construite din fondurile statului, respectiv Legea nr. 85/1992 și Decretul-Lege nr. 61/1991.
Cât despre cerința suplimentară impusă de pârâta C. Națională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. prin Dispozitia Directorului General nr. 31/1999 modificata prin Dispozitia nr. 13/2008 si Dispozitia Directorului General nr. 133/21.10.2010, respectiv aceea constând în nedeținerea în proprietate de către persoanele care solicită cumpararea unei locuințe C.F.R. de serviciu a unei alte locuințe, instanța apreciază că aceasta este vădit contrară prevederilor legale anterior mentionate, din moment ce art. 3 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 61/1991 (la care fac trimitere disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 ) prevede în mod expres că locuintele construite din fondurile statului se vând fără restrictii privind deținerea în proprietate a unei a doua locuințe.
Prin urmare, o astfel de cerință impusă de către pârâtă printr-un administrativ unilateral, fără valoare normativă și care contravine în mod expres dispozițiilor legale mai sus menționate nu poate fi luată în considerare de către instanță în analizarea îndreptățirii reclamantului de a cumpăra locuința în litigiu în condițiile Legiinr. 85/2002 și ale Decretului nr. 61/1991.
Nu poate fi primita nici apararea pârâtei in sensul că nu există o normă legală imperativă care să o oblige la vânzarea locuințelor din imobilul în litigiu la cererea chiriașilor, în condițiile în care actul normativ care reglementează vânzarea către chiriași a locuințelor construite din fondurile statului sau din fondurile unităților economice sau bugetare de stat este Legea nr. 85/1992, care la art. 7 alin. 1 prevede că locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora. Ca atare, dispozițiile legale în discuție instituie obligația celui care deține în proprietate locuința construită din fondurile bugetare de a o vinde chiriașului, la cerere, doar acesta din urmă având dreptul de a opta pentru încheierea unui astfel de contract de vânzare-cumpărare (conform art. 1 alin. 1 din același act normativ), iar nu și proprietarul.
Nu se poate susține că prin obligația de vânzare se aduce atingere dreptului de proprietate al pârâtei, de vreme ce, pârâta a cunoscut la data dobândirii bunului această obligație legală.
In ceea ce priveste pretul la care reclamantul este îndreptățit să cumpere locuința în litigiu este incidenta prev. art. II din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 (in vigoare din data de 17.12.2011), potrivit căreia locuințele ce fac obiectul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt în curs de derulare procedurile de vânzare, se vând la prețul stabilit de reglementările în vigoare la data începerii procedurii de vânzare. Astfel, avand in vedere ca reclamantul a formulat cererea de cumpărare a locuinței la data de 23.11.2014, anterior intrarii in vigoare a actului normativ mentionat, prețul de cumpărare a locuinței în discuție se impune a fi determinat conform prevederilor Decretului-Lege nr. 61/1991 și ale Legii nr. 85/1992, în vigoare la acea dată, ca dată la care reclamantul și-a exprimat pentru prima data opțiunea de cumpărare a locuinței printr-o cerere expresă adresată pârâtei și care reprezintă astfel data începerii procedurii de vânzare a locuinței în discuție.
F. de considerentele retinute, instanța va obliga pârâta, în calitate de vânzătoare, să încheie cu reclamantul, în calitate de cumpărător, contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect aparatamentul nr. 3 din imobilul situat in Mun. Cluj-N., ., nr. 28A, jud. Cluj, in conditiile si la prețul stabilite în conformitate cu prevederile Decretului-Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, astfel cum se aflau în vigoare la data de 23.11.2011, data formulării cererii de cumpărare de catre reclamant.
Cât privește însă solicitarea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul mai sus menționat pentru ipoteza în care pârâta ar refuza să încheie contractul de vânzare-cumpărare, instanța consideră că acesta se impune a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât posibilitatea suplinirii consimțământului uneia dintre părți la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare presupune îndeplinirea tuturor celorlalte condiții impuse de lege pentru încheierea în mod valabil a unui contract de vânzare-cumpărare, printre care și aceea privind existența unui preț determinat sau determinabil, cerință care, în opinia instanței, nu este îndeplinită la această dată în ceea ce privește vânzarea-cumpărarea în speță.
Vazand solicitarea reclamantului prin reprezentant conventional de a pretinde cheltuielile ocazionate de prezenta judecata pe cale separata,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K. Z., avand CNP_, cu domiciliul in Mun. Oradea, ., ., ., jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – Sucursala Regională Cluj, cu sediul în Mun. Cluj-N., . I., nr. 17, jud. Cluj, și în consecință:
Obligă pârâta, în calitate de vânzătoare, să încheie cu reclamantul, în calitate de cumpărător, contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect aparatamentul nr. 3 din imobilul situat in Mun. Cluj-N., ., nr. 28A, jud. Cluj, in conditiile si la prețul stabilite în conformitate cu prevederile Decretului-Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, astfel cum se aflau în vigoare la data de 23.11.2011, data formulării cererii de cumpărare de catre reclamant.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere prin care s-a solicitat ca hotărârea pronunțată să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
F. cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul si motivele de apel se depun la Judecatoria Cluj-N., sub sanctiunea nulitatii.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 07 aprilie 2015,
JUDECATOR,GREFIER, I.-M. R. O. C. E.
Red./Dact./ I.M.R. / 30.05.2015 / 4ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3381/2015.... | Somaţie de plată. Încheierea nr. 3428/2015. Judecătoria... → |
|---|
