Obligaţie de a face. Sentința nr. 7632/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7632/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-07-2015 în dosarul nr. 7632/2015
ROMANIA
JUDECATORIA C.-NAPOPCA
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINTA CIVILA NR.7632/2015
Sedinta publica din data de 27.07.2015
Instanta constituita din:
P.: F. I.
GREFIER:T. TOZALIA
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamanții T. E. E. și T.-N. C.-M. in contradictoriu cu părății M. C.-N., B. L. ȘI B. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța constată că reclamanții au depus concluzii scrise la dosarul cauzei la data de 24.07.2015.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.07.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.07.2015.
INSTANTA
Prin cererea inregistrata la data de 22.03.2013 sub nr._, reclamanții T. E. și T.-N. C.-M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B. L., B. M. si M. C.-N., obligarea acestora la desființarea ferestrei de vedere orientată dinspre imobilul situat în C.-N., ., către interiorul proprietății reclamanților, situată în C.-N., ., sau închiderea completă a întregii suprafețe a acestei deschideri cu material cu textură opacă (sticlă mată sau cărămidă tip Nevada) fără posibilitatea deschiderii pe orizontală sau verticală, cu cheltuieli de judecata.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în C.-N., ., jud. C. iar pe una din laturile acestui imobil, pe limita de proprietate, se află situat zidul construcției edificate pe .. În continuare se arată că până în anul 1996 nu a existat nicio deschidere către imobilul aflat în proprietatea reclamanților însă în anul 1996, profitând de lipsa de la domiciliu a reclamantei, pârâții de rând 2 au realizat o deschidere în zid, construind o fereastră care are direcția spre imobilul aflat în proprietatea reclamanților, fiind situată la circa 1,5 m de fereastra construcției în care locuiește reclamantul T., acesta din urmă, persoană nevăzătoare, nerealizând ce se întâmplase.
Mai departe, reclamanta susține că pârâtul de rând 1 este proprietarul apartamentului cu nr. 2 situat în C.-N., . iar pârâții de ordin 2 și 3 sunt chiriași în acest imobil.
Potrivit reclamanților, ca urmare a plângerii acestora, Serviciul Control Urbanism a dispus întocmirea procesului verbal de contravenție nr. 8075/257/18.08.1997 prin care s-a dispus revenirea la forma inițială, fapt care însă nu s-a întâmplat.
Reclamanții susțint că interdicția de a avea vederi mai apropiate decât distanța fixată legal (în speță fiind vorba de 1,9 m conform dispozițiilor art. 612 Vechiul cod civil și 2 m conform Noului Cod civil) de proprietatea vecinului, este o restricție adusă dreptului de proprietate și este de strictă interpretare. În ceea ce privește posibilitatea deschiderii unei ferestre de lumină și aerisire, aceasta trebuie să aibă o structură fixă și să fie realizată la o distanță considerabilă de la pământ pentru a nu permite vederea spre imobilul vecin, fereastra trebuind să fie realizată dintr-un material opac.
Mai departe, reclamanta susține că motivarea oferită de practica judiciară cu privire la acest aspect este exagerată în condițiile în care orice fereastră a unui imobil este edificată tocmai pentru ca imobilul respectiv să primească lumină și să fie aerisit, aceasta reprezentând ideea de fereastră ori dacă în Codul civil s-a prevăzut clar modul în care se poate deschide un gol de fereastră rezultă că aceste prvederi se referă la orice timp de fereastră, indiferent că este de lumină și/sau de aerisire. În continuare, reclamanta arată că Noul Cod Civil permite la art. 616 deschiderea, fără limită de distanță, a unei servituți de lumină, fiind definitiv tranșată problema servituților de aerisire, acestea nefiind prevăzute.
În continuare, reclamanții susțin că ar fi de acord ca intimații să aibă o fereastră doar de lumină care să fie opacă pe toată suprafața și să nu poată fi deschisă în nicio modalitate.
Mai departe, se susține că fereastra existentă afectează în mod direct și negativ situația reclamantului T. care, nevăzător fiind, nu are posibilitatea de a-și apăra intimatatea în fața unor intruziuni externe și este, totodată, deranjat de scandalurile și certurile provocate de pârâții chiriași.
Totodată se arătă că la mult timp de la data sancționării, pârâții chiriași au montat în exteriorul ferestrei, o ramă fixă în care au montat un geam mat, acest lucru nefiind însă de natură să îndepărteze consecințele negative ale deschiderii acestui gol de fereastră.
Se mai învederează faptul că reclamanta a mai introdus o acțiune civilă înregistrată sub nr._/211/2011 pârâții fiind Consiliul Local și familia B., acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr._/2012 în baza excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
În drept au fost invocate prevederile art. 612 Vechiul C.civ., art. 616 Noul Cod Civil si art. 194 și urm. C.pr.civ., art. 451 și urm. C.pr.civ.
În dovedirea pretenților, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, să se pună în vederea pârâților depunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate și a dreptului de locațiune, efectuarea unei expertize judiciare specialitatea construcții și audierea martorilor M. I. și M. A..
Au fost atasate înscrisuri respectiv o planșă foto, adresa nr. 102/02.10.1996 a Serviciul Control Urbanism, adresa nr. 102/05.11.1996 a Direcției de Administrare a Imobilelor de Stat, adresa nr._/483/13.08.1997 a Consiliului Local al Municipiului C.-N., sentința civilă nr._/211/2011 (f. 8-14). Ulterior, reclamanții au mai depus copii ale CF nr._ C.,_-C1-U1,_-C1-U2,_-C2 (f. 21-27).
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.04.2014 (f. 49-52) pârâții B. L. și B. M. au solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au aratat ca au calitatea de chiriasi ai imobilului în temeiul contractului de închiriere nr._/28.06.2015 încheiat în temeiul Dispoziției nr. 585/09.06.1995 iar la momentul luării în folosință a acestui apartament, deschizătura din peretele casei era deja realizată, la acel moment existând un toc vechi cu balamale ale acestui geam, fapt care rezultă din înscrisurile depus chiar de către reclamanți și anume nota internă nr. 102/02.10.1996 emisă de serviciul Control Urbanism.
Potrivit pârâților, fereastra existentă este singura sursă de lumină sau aer din locuința acestora, inspectorii de la Primăria mun. C.-N., Serviciul de Urbansism găsind o soluție și anume dispunerea unui geam mat care nu se deschide înspre grădina reclamantei. Mai departe, pârâții susține că art. 612 C.pr.civ. instituire doar o limitare a vederii sau a ferestrelor spre vedere asupra imobilului învecinat nu și deschiderile spre lumină și aerisire.
În continuare, se arată că nu sunt încălcate dispozițiile civile ce reglementează limitarea vederii și deschiderile spre vedere înspre imobilul învecinat întrucât geamul mat și care nu se poate deschide, existent în camera pârâților, nu aduce nici un prejudiciu dreptului de proprietate al reclamanților, comportându-se ca un veritabil zid și conferind aceeași protecție și intimitate, în schimb acel geam mat este vital pârâților, întrucât le oferă lumină naturală, chiar dacă difuz, precum și aerisire prin fanta de aproximativ 20 cm de deasupra.
Mai departe pârâții arată că prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată în Dosarul nr._/211/2011 al Judecătoriei C.-N. (dosar care a avut aproximativ același obiect cu prezentul) se menționează că „dreptul de a practica deschideri pentru lumina si aerisire este un atribut al dreptului de proprietate, care nu aduce nici un prejudiciu vecinului. Se asigura astfel protectia dreptului de proprietate al fiecaruia dintre vecini, neputându-se impune proprietarului unui imobil închiderea ferestrelor ce servesc doar pentru lumina si aerisire si care nu asigura in concret vederea spre proprietatea vecina.” În continuare, se arată că în acel dosar instanța a efectuat o cercetare la fața locului și a relatat faptul că „cu ocazia cercetarii la fata locului, instanta a constatat ca fereastra deschisa in zidul aflat pe limita celor doua proprietati este singura sursa de lumina naturala a camerei si ca paratii nu ar putea beneficia de o alta posibilitate in acest sens, avand in vedere ca zidurile laterale celui pe care este amplasata fereastra sunt ziduri comune despartind locuinta paratilor de alte doua locuinte iar in partea opusa peretelui in discutie se afla bucataria locuintei. Avand in vedere amplasarea in partea exterioara a unui geam mat bine fixat si imobil, inalt de 98 cm (aspect constatat cu ocazia cercetarii la fata locului), care nu permite paratilor sa aiba vedere in curtea reclamantei dar care le lasa acestora in partea superioara o sursa aerisire si lumina de aproximativ 25 cm/1,25 cm. la o inaltime de peste 2 m de nivelul pardoselii, nu poate fi considerate ca fiind o incalcare a dreptului reclamantei de a beneficia de protectie impotriva deschiderilor de vedere cu incalcarea distantelor reglementate de legiuitor.”
Pârâții susțin că prin această sentință a fost respinsă acțiunea reclamanților ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât pârâții au calitatea de chiriași însă instanța a procedat și la analizarea pe fond a pretenției reclamantei și a statuat asupra stării de fapt și de drept existentă apreciind că nu s-a făcut dovada faptului că deschizătura existentă în peretele care reprezintă zidul construcției a fost efectuată de chiriași.
Totodată, pârâții susțin că sunt nefondate și susținerile reclamantului potrivit cărora sunt încălcate drepturile sale la intimitate, pârâții provocând certuri și scandaluri care îi afectează viața, aceste critici fiind formulate și în dosarul din 2011 și nefiind probate în nici un fel. Mai departe, pârâții susțin că reclamanții și-ar fi putut confecționa o perdea de vegetație pentru apărarea propriei intimități.
Au arătat pârâții că toate probele au fost analizate în dosarul nr,_/211/2011, prin acvirarea acestui dosar fiind inutilă readministrarea lor
In drept au fost invocate prevederile art. 205 și 451 C.pr.civ..
La data de 19.04.2013 pârâtul M. C.-N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că dreptul dedus judecății este întemeiat pe obligația de a face fiind prescriptibil așadar în termenul general de prescripție de 3 ani calculat de la data încheierii Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 8075/257/18.08.1997.
Pe fondul cauzei, s-a învederat că geamul care face obiectul litigiului este prevăzut în planul de situație enexă a documentației de întabulare care a stat la baza înscrierii în C.F. nr._ a imobilului situat în C.-N., ., documentație realizată în anul 1996 de către .>
Mai departe se arată că sub imperiul vechiului cod jurisprudența a decis că se vor putea crea deschideri care să servească numai pentru aerisisrea și iluminatul natural al imobilului (deschideri pentru aer și lumină), la orice înălțime și distanță față de fondul vecin, deoarece ele constituie un atribut al dreptului de proprietate și nu sunt de natură a aduce vreun prejudiciu vecinului, acest punct de vedere fiind însușit de legiuitor în art. 616 Noul C.pr.civ.
Totodată, pârâtul susține că în același sens s-a pronunțat și Judecătoria C.-N. prin sentința civilă nr._/2012 din dosarul_/211/2011.
Au fost depuse înscrisuri respectiv documentație de întabulare, (f. 58-68).
La data de 13.05.2013 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției prescripției în condițiile în care acțiunea a fost promovată în temeiul dispozițiilor vechiului cod referitoare la servitutatea de vedere, nicidecum în dreptul unei obligații de a face. În ceea ce privește susținerile pârâtei M. C.-N. referitoare la preexistența golului de fereastră, reclamanții au arătat că reclamanții au făcut sesizările către autoritățile locale imediat ce au constatat deschiderea acestuia iar documentația a fost întocmită în acea perioadă. Reclamanții susțin că pârâta face abstracție de corespondența purtată între reclamanți și Serviciul de control urbanism, context în care DAIS (direcția care se ocupă de administrarea imobilelor de stat) a arătat faptul că nu ea a realizat deschiderea. Totodată, se arată că urmare a purtării acestei corespondențe, pârâtul B. L. a fost sancționat contravențional după cum rezultă din adresa nr._/483/13.08.1997, dispunându-se revenirea la situația inițială.
În continuare, reclamanții au arătat, în ceea ce privește susținerile pârâtului Muncipiul C. N. cu privire la posibilitatea deschiderii unei ferestre de lumină și aerisire, faptul că Curtea Supremă de Justiție și-a spus părerea cu privire la această problemă, statuând prin decizia civilă nr. 195/31.01.1991 faptul că ferestrele practicate, mobile și cu înălțimea de 0,90 m și lățimea de 0,75 constituie ferestre de vedere și nu de aerisire, această decizie fiind mai recentă față de cele invocate de pârât iar fereastra în cauză având dimensiunile 1,20 m x 1,20 m este mult mai mare decât cea din cauza indicată.
Mai departe, s-a arătat că nu pot fi luate în seamă considerentele instanței care a pronunțat sentința civilă nr._/2012 din dosarul_/211/2011 întrucât concluziile s-au bazat pe propriile percepții ale instanței fără dispunerea unei expertize de specialitate.
În ceea ce privește posibilitatea de aerisire și luminare a camerei (și nu a întregului apartament) în care locuiesc pârâții de ordin 2 și 3, s-a arătat că este inadmisibil ca aceștia să beneficieze de orientarea practicii judiciare iar reclamanții să nu poate beneficia de prevederile clare ale codului civil. Astfel se arată că dispozițiile art. 612 Cod civil nu instituie limitări ci adevărate interdicții iar geamul mat montat în exteriorul clădirii nu poate avea caracterul unui zid atâta timp cât el este vizibil depărtat de la perete, astfel încât nu se poate susține că închide în totalitate golul de fereastră practicat de către pârâții de rând 2 și 3 în zid.
La termenul din data de 26.06.2015 instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de către pârâtul M. C.-N..
La data de 29.08.2013 pârâtul M. C.-N. a depus adresa nr._/451/22.08.2013 (f. 100) în care a precizat faptul că pârâții B. L. și B. M. sunt proprietarii apartamentului nr. 6 situat în C.-N., . deși figurează ca proprietari ai imobilului cu nr. 2 iar acest apartament se află în proprietatea Statului Român, în administrarea Consiliului Local al municipiului C.-N. și face parte din domeniul privat al statului. Totodată, pârâtul a depus contractul de vânzare-cumpărare nr. 33.399 încheiat la data de 05.03.1997, actele adiționale la contractul de închirirere nr._ din 01.09.1999, fișa suprafeței locative închiriate, fișa de calcul pentru stabilirea chirie lunare, contract de închiriere nr._/01.09.1999, CF_, lista de inventariere, (f.101- 115).
La dosar a mai fost depus extras C.F._ (f. 125-128).
În cauza instanta a incuviințat proba cu interogatoriul pârâților M. C.-N. (f. 149-150), B. L. (f. 151-153), B. M. (f. 154-156), interogatoriul reclamanților T. N. C.-M. (f. 157-158) și Turoș E.-E. (f. 159-160) precum și proba testimonială cu martorii Mokola I. (f.161), V. D. D. (f. 162) și M. A. M. (f. 213). Instanța a administrat proba cu cercetarea la fata locului, în acest sens incheindu-se procesul-verbal de la fila 134 la care au fost anexate planșe foto (135-140) și s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitate arhitectură, raportul fiind depus la filele 202-211 din dosar.
Analizand actele si lucrarile cauzei, instanta constata urmatoarele:
În fapt, reclamanta T. E. E. este proprietara imobilului situat în C.-N., ., . nr._-C1-U2 (f. 22), iar reclamantul este proprietarul apartamentului cu nr. 1 situat în același imobil, conform C.F. nr._-C1-U1 (f. 24) în timp ce pârâții B. L. și B. M. au calitatea de chiriași ai imobilului învecinat situat în C.-N., ., .. 6) în temeiul contractului de inchiriere nr._ din 28.06.1995 încheiat in temeiul Dispozitiei nr. 585/09.06.1995. Imobilul situat în . în proprietatea Statului Român și în administrarea Consiliului Local al municipiului C.-N. conform C.F._ (f. 125-128).
Instanța reține faptul că, potrivit susținerilor părților, planșelor foto depuse la dosar, raportului de expertiză efectuat și celor constatate de instanță cu ocazia cercetării judecătorești, în zidul casei locuinței pârâților B. L. și B. M., aflată pe mejdia dintre proprietăți, există o deschidere spre curtea imobilului reclamanților, singura care deservește camera imobilului acestor pârâți, această din urmă încăpere neavând o sursă directă de lumină sau aerisire.
Din întreg probatoriul administrat instanța reține faptul că, anterior anului 1995, mai exact, anterior închirierii apartamentului de către pârâții B. L. și B. M., această deschiderere spre limita de proprietate nu a existat. Astfel, acest aspect rezultă din cele statuate în procesul verbal de contravenție nr. 8075/257/18.08.1997 (act care nu mai există în materialiatea sa dar despre care se face referire în înscrisul oficial existent la fila 11 și care este recunoscut de toată părțile din acest litigiu) prin care pârâtul B. L. a fost sancționat pentru realizarea acestei lucrări cu încălcarea prevederilor art. 612 Cod Civil respectiv ale legii 50/1991, din declarațiile martorilor Mokola I. (f.161), și M. A. M. (f. 213) și potrivit concluziei raportului de expertiză întocmit în cauză de expert drd. Arh. N. Mirisan. Sub acest aspect, instanța reține pârâții nu au reușit să probeze faptul că această deschidere exista anterior mutării acestora în imobilul în cauză, martorul Vlan D. D. (f. 162) necunoscând aspecte cu privire la existența acestei ferestre anterior acestui moment, martorul fiind prezent în locuința pârâților la aproximativ un an și jumătate de la momentul la care pârâții s-au mutat.
Ulterior, pârâții B. L. și B. M. au dispus amplasarea pestea geamnul existent a unui panou cu geam mat care nu se deschide înspre curtea reclamanților, geam care acoperă în mare parte fereastra de la camera pârâților și care obturează vederea directă către imobilul învecinat.
În drept, instanța reține că prezentul litigiu este supus dispozițiilor Vechiului Cod civil, prin prisma prevederilor art. 59 din Legea nr. 71/2011 și având în vedere data nașterii raporturilor juridice între părți și anume data realizării deschiderii către imobilul învecinat, dată anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Potrivit art. 612 C.civ. 1864, nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietatii ingradite sau neingradite a vecinului sau de nu va fi o distanta de 19 decimetri intre zidul pe care se deschid aceste vederi si proprietatea vecina.
Totodata, in conformitate cu prevederile art. 613 C.civ., nimeni nu poate avea vederi piezise pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanta de sase decimetri. Art. 614 C.civ. stabilește modul in care se calculeaza distanta dintre imobile.
În același timp, instanța reține faptul că art. 612 C.civ. instituie o limitare a vederii sau a ferestrelor spre vedere asupra fondului invecinat, permițând însa deschiderile spre lumina și aerisire, aspect care rezultă din interpretarea per a contrario a actului normativ și care este recunoscut atât de doctrină cât și de practica judiciară în acest domeniu.
Totodată, conform art. 3 din decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice „drepturile civile sînt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social.”
Astfel, legea foloseste termenul de “vedere" în sensul de deschidere a unei ferestre spre fondul vecin, prin care sa se poata privi spre acesta, si nu pentru lumina si aerisire. Dreptul de a practica deschideri pentru lumina si aerisire este un atribut al dreptului de proprietate, care nu aduce nici un prejudiciu vecinului. Se asigura astfel protectia dreptului de proprietate al fiecaruia dintre vecini, neputându-se impune proprietarului unui imobil închiderea ferestrelor ce servesc doar pentru lumina si aerisire si care nu asigură in concret vederea spre proprietatea vecină.
În acest sens, instanța reține faptul că rațiunea prevederii unei interdicții de deschidere a unei ferestre până la o anumită distanță de fondul învecinat are rolul de a proteja dreptul la intimitate al proprietarului fondului vecin iar în cauza de față se impune analiza respectării acestui drept.
Analizând probele administrate în această cauză, instanța apreciază faptul că dreptul la intimitate al reclamanților nu este încălcat iar acțiunea formulată de aceștia este neîntemeiată.
În acest sens, pentru început, instanța remarcă faptul că prima acțiune (a reclamantei T. E.-E.) de acest gen a fost introdusă în anul 2011 cu toate că fereastra a fost realizată în anul 1996, timp de 15 ani fiind tolerată această situație cu toate că proprietarii fondurilor învecinate au fost aceeași. O perioadă de 15 ani de inactivitate nu poate conduce instanța decât la concluzia că încălcarea drepturilor protejate de art. 612 C.civ. este doar un pretext folosit pentru „șicanarea” pârâților, sens în care instanța reține reaua-credință a reclamantei T. E.-E.. Mai mult, instanța nu poate să nu remarce și reaua-credință dovedită de această persoană în exercitarea drepturilor sale procesuale întrucât la momentul respingerii primei sale acțiuni, reclamanta a formulat o a doua acțiunea având practic același obiect ca și prima, solicitând suspendarea recursului declarat împotriva acestei prime sentințe care i-a fost nefavorabilă. De altfel, această intenția a fost clar exprimată de către reclamanți în recursul formulat împotriva încheierii de suspendare a acestui dosar, aceștia afirmând că „tocmai obținerea unei autorității de lucru judecat printr-o hotărâre irevocabilă am încercat să blocăm prin solicitarea suspendării judecării dos. nr._/211/2011 de către Tribunalul C., care este instanță de apel și nu de recurs”.
În același timp, instanța reține că pârâții au fixat în dreptul deschiderii un panou cu geam mat care nu permite acestora din urmă să aibă o vedere spre curtea reclamantei dar care în același timp le asigură posibilitatea de avea lumină natură și aerisire, într-o oarecare măsură.
Totodată, solicitarea reclamanților ca pârâții să dispună închiderea deschiderii cu material cu textură opacă (sticlă mată sau cărămidă tip Nevada) nu are nici un suport legal întrucât legiuitorul nu indică materialului care ar trebui folosit pentru acoperirea deschiderii (pe lângă faptul că la data intrării în vigoare a Codului civil 1864 soluțiile avansate de către reclamanți nici nu erau posibile), până la urmă o deschidere putând chiar să nu fie acoperită de nimic, mai precis să nu fie amplasat niciun tip de sticlă, să fie o simplă deschidere pentru lumină și aerisire.
Totodată, cu ocazia cercetarii la fata locului, instanța a constatat faptul că fereastra deschisă în zidul aflat pe limita celor doua proprietăți este singura sursă de lumina naturală și aerisire a camerei pârâților și ca aceștia nu ar putea beneficia de o alta posibilitate în acest sens, având în vedere configurația imobilului, consecința secționării unui întreg imobil în mai multe suprafețe locative, după cum arată și expertul în raportul depus la dosar. În același timp, instanța reține că fereastra în cauză este realizată în singura cameră a imobilului locuit de pârâți, caz în care pârâții sunt mult mai interesați decât reclamantă la păstrarea intimității lor prin dispunerea acelui paravan cu sticlă opacă dar în același timp deschiderea aceasta este extrem de necesară pentru a asigura aerisisirea și iluminarea naturală a acestei încăperi.
În ceea ce privește Normativul de siguranță la foc a construcțiilor P118-99 instanța reține în primul rând faptul că acest act normativ intrat în vigoare în anul 1999 nu este aplicabil în cauza de față, având în vedere data deschiderii golulului de fereastră.
Sintetizând, instanța reține faptul că, în concret, modalitatea în care pârâții au acoperit deschiderea nu le conferă acestora o vedere directă sau indirectă spre curtea reclamanților, nu lezează cu nimic intimitatea acestora și existența unei astfel de deschideri este extrem de necesară datorită modalității în care imobilul aflat în proprietatea pârâților este dispus.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu au fost încălcate drepturile reclamanților protejate de dispozițiile art. 612-614 C.civ. motiv pentru care instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
În temeiul prevederile art. 453 C.pr.civ., constatând ca reclamanții au căzut în pretenții iar pârâții B. L. și B. M. au solicitat obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata, instanta va admite cererea si va oblige reclamanții la plata sumei de 1500 lei reprezentand cheltuieli de judecata făcute de pârâți, atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeită cererea formulate de reclamanții T. E. E. având CNP_ având domiciliul în C.-N., ., jud. C. și T.-N. C.-M. având CNP_ domiciliat in C.-N., ., jud. C. în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., cu sediul în C.-N., calea Moților nr. 1-3, jud. C. și pârâții B. L. și B. M., ambii domiciliați în C.-N., ., ..
Obligă reclamanții la plata, în solidar, în favoarea pârâților B. L. și B. M. a sumei de 1500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se vor depune la sediul Judecătoriei C.-N..
Pronuntata in sedinta publica, azi, 27.07.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
F. IULIATOTH R.
Red/Dact. F.I. 03.08.2015 – 6 ex.
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 7635/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7633/2015.... → |
|---|
