Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2831/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2831/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 2831/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2831/2015
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă reconvențională F. I. (fostă U.) în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvențional U. I., având ca obiect partaj de bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 03.03.2015, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 10.03.2015, iar apoi, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 17.03.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 394, art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 15.05.201 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus de reclamanta F. I. (fostă U.) în contradictoriu cu pârâtul U. I. s-a solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziune privind apartamentul nr. 43 situat în Cluj-N., ., . C.F. nr._ Cluj-N. și autoturismul marca VW tip Polo cu nr. de înmatriculare_ prin atribuirea lor în întregime în favoarea pârâtului și obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea reclamantei pentru cota de ½ parte. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în esență că, aceasta a fost căsătorită cu pârâtul, însă căsătoria lor a fost desfăcută prin sentința pronunțată în dosarul nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N.. Conform reclamantei, părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunurile de mai sus a căror partajare o solicită.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 669 și urm., art. 1143 Noul C.civ., art. art. 94, art. 194 și urm., art. 249 și urm., art. 265 și urm., art. 309 și urm., art. 330 și urm., art. 351 și urm. C.pr.civ.
În dovedirea cererii s-au depus copii după următoarele înscrisuri: certificat de atestare fiscală (f. 6), certificat de căsătorie și carte de identitate a reclamantei (f. 10), extras C.F. (f. 12), contract de vânzare-cumpărare (f. 13) și alte înscrisuri considerate relevante.
Cererea a fost legal timbrată cu 3.540 lei taxă judiciară de timbru (f. 4, 18, 20).
Pârâtul a depus întâmpinare la data de 01.07.2014 prin care a arătat că nu se opune admiterii acțiunii, fiind de acord cu ieșirea din indiviziune, însă a solicitat ca din cuantumul sultei la care va fi obligat să se scadă suma de 3.600 euro reprezentând restituirea de către acesta a unui împrumut luat personal de către reclamantă în anul 2011 fără știința sa.
În motivarea întâmpinării s-a arătat în esență că, părțile au încercat să tranzacționeze însă, din cauza pretențiilor exagerate ale reclamantului, părțile nu au ajuns la un acord. Pârâtul a mai menționat faptul că, în anul 2010, reclamanta a luat un împrumut personal, fără știința sa, de la numitul Tasnadi Janos, iar acesta a achitat împrumutul, acesta fiind și motivul divorțului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 669, art. 670 Noul C.civ.
În dovedirea cererii s-au depus copii după următoarele înscrisuri: certificat de înmatriculare auto (f. 28).
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 15.07.2014, reclamanta a arătat că aceasta nu este de acord ca împrumutul de 3.600 euro să se scadă din sulta ce se va stabili, deoarece, acest împrumut a fost restituit din surse proprii.
În ședința publică din data de 30.09.2014, pârâtul a precizat că pretențiile referitoare la scăderea sumei de 3.600 euro din sulta care se stabili în sarcina sa reprezintă o cerere reconvențională.
Cererea reconvențională a fost depusă în formă scrisă la data de 02.10.2014, prin aceasta solicitându-se a se constata că pârâtul-reclamant reconvențional are un credit de 3.600 euro față de reclamanta-pârâtă reconvențională și a se compensa această sumă cu sulta la care va fi obligat.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma de 827 lei (f. 59).
La data de 29.05.2014 reclamantul a depus o modificare de acțiune prin precizarea petitului și răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în plus față de acțiunea inițială, evacuarea necondiționată a pârâților din imobil.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depus de părți, proba cu interogatoriul reclamantei și a pârâtului (f. 50-52, 55), raport de expertiză tehnică judiciară de evaluare mobiliară și imobiliară (f. 60-109).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, din coroborarea recunoașterilor părților cu certificatul de căsătorie (f. 10) și informațiile publice din programul informatic Ecris (f. 136) reiese că părțile s-au căsătorit la data de 03 iulie 1980 iar căsătoria lor a fost desfăcută la data 31.10.2013, în timpul căsătoriei dobândind următoarele bunuri: apartamentul nr. 43 situat în Cluj-N., ., . înscris în C.F. nr._ Cluj-N. nr. top._/C/XLIII cu suprafața utilă de 46,75 mp, cu p.i.c. 1,5/100, teren atribuit în folosință de 15/986 parte și autoturism marca Volkswagen Polo, cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare WVWZZZ9NZ7Y179906, conform extrasului de carte funciară de la fila 46 din dosar și a certificatului de înmatriculare auto de la fila 28 din dosar.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară de evaluare mobiliară și imobiliară aceste bunuri au fost evaluate la valoarea de 44.000 euro (195.000 lei) – bunul imobil și la suma de 4.300 euro (18.900 lei) – bunul mobil (f. 66, 86).
Din interogatoriul reclamantei și extrasul C.F. coroborat cu chitanța nr. 1097/09.08.2011 de la fila 122 din dosar rezultă că reclamanta a luat în timpul căsătoriei un împrumut în valoare de 3.360 euro, fără știința pârâtului, împrumut ce a fost restituit la tot în timpul căsătoriei, respectiv la data de 09.08.2011.
În drept, instanța reține că, sub aspectul dreptului material, potrivit art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, partajul bunurilor comune este guvernat de dispozițiile Noului cod civil întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil, iar în ceea ce privește regimul juridic al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei legea aplicabilă este Codul familiei, raportat la dispozițiile art. 33 din Legea nr. 71/2011.
Potrivitart. 30 C.fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie a soților, iar în baza art. 32 lit. a-c C.fam. Sotii răspund cu bunurile comune pentru: cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune; obligațiile ce au contractat împreună; obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale casniciei.
În conformitate cu art. 357 Noul C.civ. În cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că, în esență, prezumția de comunitate și prezumția de egalitate a cotelor de contribuție la dobândirea nu au fost răsturnate.
Astfel, în baza susținerilor necontestate ale părților și a dispozițiilor legale de mai sus, instanța va constata că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egală de ½ fiecare, următoarele bunuri: apartamentul nr. 43 situat în Cluj-N., ., . înscris în C.F. nr._ Cluj-N. nr. top._/C/XLIII cu suprafața utilă de 46,75 mp, cu p.i.c. 1,5/100, teren atribuit în folosință de 15/986 parte și autoturism marca Volkswagen Polo, cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare WVWZZZ9NZ7Y179906.
Sub aspectul cererii reconvenționale, instanța arată mai înainte că, din probele de la dosar rezultă în clar faptul că împrumutul contractat de reclamantă a fost în valoare de 3.360 euro și nu de 3.600 euro, cum a susținut pârâtul-reclamant reconvențional, suma de 3.360 euro este menționată expres în notarea din cartea funciară privind imobilul supus prezentului partaj, și nici chiar prin adunarea cu cheltuielile de executare instanța nu poate corobora suma de 3.600 euro indicată de pârât, motiv pentru care, instanța va aprecia solicitatea pârâtului-reclamant reconvențional doar în limita sumei de 3.360 euro, sumă recunoscută și de reclamantă ca împrumutată în timpul căsătoriei.
În ceea ce privesc susținerile pârâtului-reclamant reconvențional privind faptul că acesta este cel care a restituit împrumutul și că această sumă ar trebui imputată asupra sultei, instanța consideră cererea reconvențională întemeiată doar în parte, respectiv doar în ceea ce privește cota de ½ din suma de 3.360 euro, și anume 1.680 euro, prin aplicarea prezumției de comunitate, ce nu a fost înlăturată prin proba contrară de niciuna dintre părți.
Astfel, pârâtul-reclamant reconvențional nu a dovedit modalitatea și resursele proprii cu care ar fi reușit să resituie acest împrumut, în condițiile în care, acesta nu și-a amintiti nici măcăr suma efectiv achitată executorului judecătoresc pentru stingerea datoriei, cu toate că, suma supusă executării silite era una consistentă, aspecte ce reies din interogatoriul administrat (f. 52 verso, 55) și chitanța nr. 1097/09.08.2011 (f. 122).
Pe de altă parte, deși reclamanta-pârâtă reconvențională a susținut că împrumutul a fost contract pentru împlinirea nevoilor căsniciei și a fost restituit din surse proprii, nici aceasta nu a reușit să probeze susținerile sale. Mai înainte, instanța remarcă faptul că, împrumutul luat nu poate fi încadrat în categoria datoriilor comune, deoarece nu a fost contractat împreună cu pârâtul, care de fapt nici nu a cunoscut contractarea lui, fapt recunoscut de reclamantă la interogatoriu, dar nici pentru împlinirea nevoilor căsniciei, cât timp, reclamanta nu a dovedit în ce fel a profitat acest împrumut căsniciei prin indicarea exactă a modalității în care a acoperit nevoile căsniciei. Ori, în aceste condiții, instanța constată că împrumutul de 3.360 euro luat de reclamantă are caracterul unei datorii personale și nu comune.
Mai apoi, instanța apreciază că, reclamanta-pârâtă reconvențională nu a dovedit restiuirea din surse proprii ale împrumutului, de vreme ce, aceasta nu a probat acel ajutor primit din partea rudelor, nici prin indicarea cuantumului acestui ajutor și nici prin ordinul de plată de Banca Cooperatistă Cluj-N. (f. 122), fiindcă acest ordin atestă că reclamanta a primit suma de 6.340 lei în data 26.08.2011, ori conform chitanței emise de executorul judecătoresc, împrumutul a fost stins la data de 09.08.2011, data eliberării acestei chitanțe, deci înainte de încasarea creditului contractat de la Banca Cooperatistă Cluj-N., iar suma achitată executorului judecătoresc depășește cu mult suma de 6.340 lei.
De aceea, reiterând prezumția comuntății și faptul că veniturile oboținute din muncă sunt bunuri comune, precum și că acest împrumut a fost contractat în timpul căsătoriei și a fost restituit tot în timpul căsătoriei, fără a se dovedi care au fost acele bunuri proprii ale reclamantei, cu ajutorul cărora a reușit să achite împrumutul, conduce instanța spre a reține neteminicia susțienerilor reclamantei în legătură cu modalitatea de restituire a împrumtului. Chiar și dacă am aceepta susținerile reclamantei privind contractarea creditului în valoare de 6.340 lei de la Banca Cooperatistă Cluj-N., instanța arată că nu a fost înlăturată prezumția de comunitate, deoarece acest credit a fost de asemenea luat în timpul căsătoriei și restituit în timpul căsătoriei, fără ca reclamanta că facă dovada că ratele aferente acestui credit ar fi fost plătite din surse proprii și nu din veniturile obținute din muncă, venituri ce au caracterul de bunuri comune.
În consecință, instanța va admite în parte cererea reconvențională, urmând a constata dreptul de creanță al pârâtului-reclamant reconvențional în valoare de 1.680 euro împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională reprezentând cota-parte de ½ din împrumutul în valoare de 3.360 euro contractat de reclamanta-pârâtă reconvențională în timpul căsătoriei și restituit în timpul căsătoriei din veniturile comune, cu reiterarea faptului că, reclamanta-pârâtă reconvețională nu a reușit să înlăture prezumția de comunitate.
Odată constatate bunurile comune, cota-parte a fiecărui soț și totodată datoriile soților unul față de celălat, conform celor mai sus expuse, instanța va proceda la sistarea comunității de bunuri și lichidarea comunității ținând seama de înțelegerea părților și cele deja statuate de instanță și va dispune atribuirea în natură către pârâtul-reclamant reconvențional a apartamentului nr. 43 situat în Cluj-N., ., . înscris în C.F. nr._ Cluj-N. nr. top._/C/XLIII cu suprafața utilă de 46,75 mp, cu p.i.c. 1,5/100, teren atribuit în folosință de 15/986 parte și a autoturismului marca Volkswagen Polo, cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare WVWZZZ9NZ7Y179906, cu obligarea acestuia la plata unei sulte către reclamanta-pârâtă reconvențională și în același timp cu compensarea dreptului de creanță în valoare de 1.680 euro cu această sulta datorată reclamantei-pârâtă reconvențională.
Astfel, în ceea ce privește sulta datorată de pârâtul-reclamant reconvențional, instanța arată că, valoarea bunurilor comune a fost evaluată la suma de 44.000 euro (195.000 lei) pentru bunul imobil și la suma de 4.300 euro (18.900 lei) pentru bunul mobil conform raportului de expertiză efectuat în cauză, în total suma de 48.300 euro reprezentând valoarea masei partajabile. Cu toate că aceste valori au fost contestate de către pârât, instanța arată că, raportul de expertiză a fost efectuate în baza unor valori actualizate ale pieței și deși pârâtul a beneficiat de dreptul de a solicita o contraexpertiză acesta nu a solicitat această probă, motiv pentru care, instanța va reține ca nefondate criticile sale privind valoarea stabilită prin expertiza juidiciară.
Din masa partajabilă prin imputația cotei-parte și a datoriei de 1.680 euro, instanța va obliga pârâtul-reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâtă reconvențională suma de 22.470 euro, în echivalentul lei la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de sultă rezultată în urma atribuirii în natură și compensare, acțiunea reclamantei fiind astfel întemeiată în parte.
Potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Astfel, instanța având în vedere că părțile au primit fiecare câștig de cauză în parte apreciază necesară compensarea cheltuielilor de judecată în ceea ce privește cheltuielile privind onorariile avocațiale.
Sub aspectul suportării cheltuielilor de judecată constând în onorariul expert, în valoare de 2.070 lei, avansat integral de către reclamantă (f. 42, 131), instanța consideră că, de vreme ce, proba a fost solicitată de ambele părți și a profitat lor în aceeași măsură, pârâtul va fi obligată să plătească reclamantei jumătate din onorariul expertului, respectiv suma de 1.035 lei.
În ceea ce privesc taxele judiciare de timbru achitate de părți, instanța constată că reclamanta a achitat taxa judiciară în cuantum total de 3.540 lei (f. 4, 18, 20), aferentă masei partajabile, în timp ce pârâtul a achitat taxa judiciară de timbru de 827 lei (f. 59) aferentă cererii reconvenționale. Astfel, ținând seama de cote-părți ce le revin părților din masa partajabilă cu luarea în considerare a faptului că pârâtului i s-a dat câștig de cauză în ceea ce privește cererea reconvențională doar pentru o cotă de ½ parte din suma de 3.360 euro, instanța apreciază că acesta este dator să achite reclamantei jumătate din taxa totală de timbru de 1.770 lei (din totalul de 3.540 lei) din care trebuie scăzută suma pentru care acesta a obținut câștig de cauză, respectiv jumătate din suma de 827 lei, și anume suma de 413,5 lei, în final urmând a achita reclamantei suma de 1.356,5 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În consecință, instanța va dispune obligarea pârâtului-reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâtă reconvențională suma de 2.391,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în suma de 1.356,5 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și suma de 1.035 lei reprezentând contravaloarea onorariului de expert datorate de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta F. I. (fostă U.) cu domiciliul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu pârâtul U. I. cu domiciliul în Cluj-N., ., ..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional U. I. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională F. I. (fostă U.).
Constată că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egală de ½ fiecare, următoarele bunuri: apartamentul nr. 43 situat în Cluj-N., ., . înscris în C.F. nr._ Cluj-N. nr. top._/C/XLIII cu suprafața utilă de 46,75 mp, cu p.i.c. 1,5/100, teren atribuit în folosință de 15/986 parte și autoturism marca Volkswagen Polo, cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare WVWZZZ9NZ7Y179906.
Constată dreptul de creanță al pârâtului-reclamant reconvențional în valoare de 1.680 euro împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională reprezentând cota-parte de ½ din împrumutul în valoare de 3.360 euro contractat de reclamanta-pârâtă reconvențională.
Dispune sistarea comunității de bunuri și lichidarea comunității prin atribuirea în natură către pârâtul-reclamant reconvențional a apartamentului nr. 43 situat în Cluj-N., ., . înscris în C.F. nr._ Cluj-N. nr. top._/C/XLIII cu suprafața utilă de 46,75 mp, cu p.i.c. 1,5/100, teren atribuit în folosință de 15/986 parte și a autoturismului marca Volkswagen Polo, cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare WVWZZZ9NZ7Y179906 și compensarea dreptului de creanță în valoare de 1.680 euro cu sulta datorată reclamantei-pârâtă reconvențională, sens în care, obligă pârâtul-reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâtă reconvențională suma de 22.470 euro, în echivalentul lei la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de sultă rezultată în urma atribuirii în natură și compensare.
Obligă pârâtul-reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâtă reconvențională suma de 2.391,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex./18.04.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 14-12-2015,... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 16-03-2015,... → |
|---|
