Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1005/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1005/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 1005/2015
Dosar nr._
ODCP nr. 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1005/2015
Ședința publică de la 30.01.2015
Completul format din:
PREȘEDINTE I. - C. V. C.
Grefier D. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul M. F.-D., în contradictoriu cu pârâta R. V., având ca obiect modificare stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.01.2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ reclamantul M. F.-D., în contradictoriu cu pârâta R. V., a solicitat instanței să dispună schimbarea măsurii de stabilire a domiciliului minorului R. Ș. născut la data de 09.08.2003 la locuința reclamantului; să dispună înapoierea minorului de către pârâta, care îl deține în baza Sentinței Civile nr. 6014/2008 din 15.05.2018 pronunțată în dos nr._/211/2007 al Judecătoriei Cluj N., obligarea pârâtei la pensie de întreținere în favoarea minorului in cuantum de ¼ din veniturile nete realizate de la data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia, cu cheltuieli de judecata.
În motivare a arătat că minorul este neglijat de pârâta, iar în prezent parata l-a lăsat singur și nesupravegheat. Parata nu este interesata nici de activitatea școlară a minorului, acesta confruntându-se cu probleme de atenție și concentrare la orele de clasă. Pârâta nu îi permite să ia legătura telefonic cu minorul și să îl viziteze. Apreciază că manifestările pârâtei sunt contrare bunei creșteri și educări a minorului, nu îl îngrijește corespunzător, îl neglijează, minorul nu este hrănit, nu i se asigură cele necesare, pârâta fiind consumatoare de băuturi alcoolice împreuna cu concubinul ei si își neglijează atât pe acest minor cat și minora pe care o are împreuna cu concubinul. Parata nu a fost de acord ca minorul să își viziteze tatăl si nici nu a respectat programul de vizita pe această perioadă. Parata nu poate oferi condiții bune de locuit si nu are condițiile materiale și morale unei creșteri și dezvoltări corespunzătoare a copilului minor, cu atât mai puțin a doi copii minori.
Deși prin SC nr._/16.07,2009 pronunțată în dos nr._ al Judecătoriei Cluj N. s-a admis in parte cererea formulata de reclamant si în consecința s-au încuviințat reclamantului legături personale cu minorul stabilindu-se si un program de vizitare, pârâta i-a permis reclamantului să viziteze minorul doar sporadic.
In drept, s-au invocat prevederile art. 398 și urm. N.C.Civ, art. 403 NCC. Art. 496 NCC. art.497 NCC alin. 2 rap. la art.264 NCC si pe prevederile art.529 alin.2 NCC.
Pârâta R. V., a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat instanței să respingă, în întregime, acțiunea civilă promovată de reclamant, ca netemeinică și nelegală, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că afirmațiile făcute de către reclamant in cuprinsul cererii de chemare in judecata ce face obiectul prezentului dosar nu corespund adevarului. Reclamantul M. F. D. isi neglijeaza total fiul, si cu toate ca i s-a permis intretinerea legăturii personale cu acesta de către instanta de judecata conform unui program de vizitare, acesta il viziteaza cel mult de 3-4 ori pe an, chiar daca programul de vizitare îi permite sa faca acest lucru mai des. Totodata, pârâta niciodata nu i-a interzis minorului sa se intalneasca sau sa intretina legaturi personale cu tatal sau, ci din contra il suna chiar ea pe tatal acestuia pentru a-l chema sa isi viziteze fiul. De asemenea, minorul deține si un telefon mobil personal pe care poate fi apelat de către tatal sau, insa acesta din urma l-a sunat rar. Mai mult, nici minorului nu i-a interzis faptul de a tine legătură si de a se intalni cu tatal sau. Datorita faptului ca se simte neglijat de către tatal biologic, minorul il considera tata pe concubinul pârâtei, numitul Tomos T., cu care cultiva o relație parinte-fiu armonioasă. De asemenea, in ceea ce privește pensia de intretinere la plata careia reclamantul este obligat lunar, arată că nu a achitat-o, și mai mult decât atât, niciodată nu a binevoit sa îi cumpere ceva.
Afirmațiile reclamantului cu privire la faptul că pârâta ar consuma bauturi alcoolice și și-ar neglija copii sunt false. Sunt lipsite de adevar si aserțiunile reclamantului privitoare la situatia școlara a minorului conform carora acesta ar avea probleme de concentrare si de atentie la orele de clasa. Asa cum reiese in mod evident si din carnetul de elev al minorului, acesta are o situatia școlara foarte buna, pe parcursul clasei a IV-a obținând doar calificative de "FB" si sporadic de "B". Reclamantul l-a vizitat pe minor doar de doua ori la școala, . timp de cinci ani, astfel incat se poate observa cu ușurința lipsa totala de interes a acestuia fata de situatia școlara a fiului sau. Din fisa de caracterizare psiho-pedagogica a minorului reiese ca acesta are tot ce-i este necesar pentru a-si desfasura in buna condiții activitatea școlara, ca pârâta si actualul său partener de viata sunt cei care se ocupa de minor, ca in momentul in care acesta a fost vizitat la școala de reclamant a manifestat o stare de reținere si ca dezvoltarea in plan psihic se desfăsoara in limitele specifice vârstei.
In drept, a invocat art. 398 si urm. Noul Cod Civil; art. 205 si urm. Noul Cod Pr. Civ.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare în care a arătat că minorul este trimis sa achizitioneze pentru pârâtă bauturi alcoolice și tigari, fapt inadmisibil. Acest lucru este de notorietate printre vecini. Susținerile paratei conform carora reclamantul și-ar neglija fiul si ca il vede rar sunt total nefondate, reclamantul s-a aflat de multe ori in situatia in care i s-a interzis efectiv sa-l vadă. În conformitate cu programul de vizitare, reclamantul poate sa își viziteze fiul prima si a treia sambata din luna, insa, de foarte multe ori, el sambata lucrează, fiind de serviciu. Arată că a instiintat-o de fiecare data pe fosta sa soție cand avea sa fie de serviciu sambata si i-a solicitat sa imi permită sa il viziteze pe R. duminica, insa aceasta nu a fost de acord. In afara zilelor stabilite de către instanta de judecata se mai duce la școala sa iși vadă fiul întrucât fosta sa soție se opune vehement sa il viziteze sau sa i-l dea in afara programului stabilit de
instanta.
Arată că Tomos T. D., concubinul pârâtei este un om violent, iar reclamantul nu se poate apropia de casa lor intrucat efectiv îi este teama de cum ar putea reacționa.
În probațiune, la dosar s-au depus: . din 15.05.2018 pronuntata in dos nr_/211/2007 al Judecătoriei Cluj N. (f. 5), SC nr._/16.07.2009 pronuntata in dos nr_ al Judecătoriei Cluj N. (f. 2-4), SC nr._/12.11.2009 pronuntata in dos nr_/211/2009 al Judecătoriei Cluj N. (f. 6-11), fisa de caracterizare psiho-pedagogica a elevului M. Râul Ș. de la Liceul Teoretic "G. Voievod" din Gilau (f. 53); copia carnetului de elev (f. 54), copie de pe certificatul de naștere ai minorului (f. 12), copie de pe buletinul reclamantului(f. 31), copie de pe constractul de munca al reclamantului(f. 35-37), dovezi achitare pensie (f. 61-65, 83-), relații IPJ (f. 69), adeverință de muncă reclamant (f. 71), ancheta socială (f. 92-94).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtei (f. 80-81) și proba testimonială cu martorii T. ESZTER, I. P., K. C. MARTON cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la filele 88, 98-100 din dosar.
Minorul M. R. Ș. a fost audiat în prezența psihologului instanței, raportul de audiere a minorului fiind depus la f. 91 dosar.
La dosar s-au depus concluzii scrise în care au reiterat cele arătate pe parcursul judecării cauzei.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 6014/2008 din 15.05.2018 pronunțată in dos. Nr._/211/ 2007 al Judecătoriei Cluj N., s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți, iar minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei, reclamantul fiind obligat la plata pensiei de întreținere în cota de 1/4 din venitul minim pe economie, în favoarea minorului începând cu data pronunțării hotărârii și până la majorat, ori noi dispoziții.
Prin sentința civilă nr._/2009, pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, reclamantului i s-a încuviințat întreținerea de legături personale cu minorul R. Ș., stabilindu-se în acest sens un program de vizitare.
Prin sentința civilă nr. 1430/12.11.2009 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., instanța de judecata a modificat pensia de întreținere stabilita in sarcina reclamantului de la cota de ¼ a parte din venitul minim pe economie la cota de 1/4 -a parte din venitul net realizat lunar.
În drept, conform art. 263 C.civ, 1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.(2) Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritățile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părțile să recurgă la metodele de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă. (3) Procedurile referitoare la relațiile dintre părinți și copii trebuie să garanteze că dorințele și interesele părinților referitoare la copii pot fi aduse la cunoștința autorităților și că acestea țin cont de ele în hotărârile pe care le iau. (4) Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate.(5) În sensul prevederilor legale privind protecția copilului, prin copil se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii.
Art. 400 al. 1 și 2 C.civ. dispune: ” (1) În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.(2) Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior.”, iar art. 402 C.civ., prevede că ” (1) Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. (2) Dispozițiile titlului V privind obligația de întreținere se aplică în mod corespunzător.”.
Potrivit art. 403 C.civ., În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
În temeiul art. 496 al. 3 C.civ., În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile, iar, conform art. 497 C.civ., (1) Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. (2) În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
Conform art. 529 C.civ., ” (1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.(3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.”
În speță, instanța constată că nu se poate reține că împrejurările ce au fost avute în vedere la momentul stabilirii domiciliului minorului s-au modificat, conform art. 403 din Noul Cod Civil. Susținerile reclamantului nu au fost dovedite, iar din probele administrate în cauză instanța nu a identificat elemente din care să rezulte că modificarea domiciliului minorului la reclamant ar fi în interesul superior al minorului.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză și concluziile anchetei sociale instanța reține că minorul M. R.-S. este elev in clasa a -V- la Liceul Teoretic G. Voievod din Gilau și locuiește împreună cu mama sa, concubinul acesteia (numitul T. T.) și cu sora sa (fiica pârâtei și a lui T. T.) Tomos A.-I., născută la data de 06.06.2008, eleva in clasa „0" la Gilau. Locuința familiei este într-o stare corespunzătoare: casa compusa din 2 camere, hol, baie, o camera nefinisata, racordat la apa/canal energie electrica, încălzirea se face cu lemne in sobe, condiții de igiena bune.
Nici una dintre probele administrate în cauză nu susțin teza reclamantului conform căreia minorul este neglijat de pârâta. Dimpotrivă, martorele audiate la solicitarea pârâtei au arătat că minorul este tot timpul bine îngrijit și îmbrăcat curat. Totodată, nu s-a demonstrat că vreodată pârâta ar fi lăsat minorul „singur și nesupravegheat”. Pârâta a lăsat minorul în grija concubinului său, persoană care are grijă și de sora lui R., Tomos A.-I.. Atât martorele audiate în cauză cât și minorul au arătat că între minor și numitul T. T. s-a cultivat o relație de tipul „părinte copil”și că numitul T. T. se ocupă îndeaproape și în mod corespunzător de creșterea minorului.
În mod evident, reclamantul este cel care nu este interesat de activitatea școlară a minorului, întrucât văzând calificativele obținute de minor și concluziile cuprinse în fișa de caracterizare psiho-pedagogică a elevului M. R. Ș., instanța observă că în nici un caz nu se poate considera că minorul nu are rezultate bune la învățătură sau că se confruntă „cu probleme de atenție și concentrare la orele de clasă”. În fișa de caracterizare psiho-pedagogică a elevului M. R. Ș. s-a consemnat: „Relațiile afective din familie pot fi definite ca fiind calme. Cei care se ocupă de elev sunt: mama și șotul acesteia. Când tatăl a venit la școală elevul a manifestat o stare de reținere față de acesta, iar când a venit la școală soțul mamei lui, elevul a manifestat o stare de afecțiune fața de acesta.”; „Elevul nu întâmpină dificultăți la învățătură, are o bună capacitate de învățare și un potential creativ deosebit.” „Dezvoltarea elevului în plan psihic se desfasoară în limitele specifice vârstei. Manifestă un comportament de copil care provine dintr-o familie organizată.”
În speță nu s-a demonstrat nici că pârâta nu îi permite reclamantului să ia legătura telefonic cu minorul și să îl viziteze. De altfel, în condițiile în care minorul deține un telefon personal, instanța consideră că pârâtei i-ar fi aproape imposibil să interzică minorului să vorbească la telefon cu tatăl său. Nu i se poate imputa pârâtei faptul că a refuzat să permită minorului să își viziteze tatăl în afara programului de vizită, pârâta neavând nici o obligație în acest sens. Faptul că reclamantul lucrează sâmbăta și ar avea posibilitatea de a se întâlni cu minorul duminica ar putea, eventual, justifica o modificare a programului de vizită, nefiind însă un aspect care să justifice stabilirea locuinței minorului la tată.
Din probele administrate în cauză nu reiese faptul că pârâta sau T. T. ar consuma băuturi alcoolice în mod regulat (martorul audiat la solicitarea reclamantului a arătat doar că pârâta a consumat în trecut băuturi alcoolice, iar martorele audiate la solicitarea pârâtei au arătat că aceasta nu consumă băuturi alcoolice) și nici faptul că pârâta sau concubinul acesteia ar fi trimis minorul să cumpere alcool sau țigări.
Totodată, instanța va ține cont de faptul că până în prezent minorul a locuit împreună cu sora sa, Tomos A.-I. (de care este foarte atașat), prin urmare o eventuală modificare a domiciliului minorului ar trebui dispusă numai în mod excepțional, fiind de principiu că frații ar trebui să rămână împreună.
Din aceste considerente, instanța constată că în speță nu există elemente noi care să conducă la concluzia că se impune modificarea domiciliului minorului de la domiciliul mamei la domiciliul tatălui, nefiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 403 din Noul Cod Civil, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța arată că, potrivit art. 453 C.p.c.,(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Având în vedere acest temei juridic, soluția care se va pronunța în cauză, precum și împrejurarea că pârâta, pentru a se apăra în prezenta cerere, a achitat onorariu avocațial în cuantum de 1.500 de lei, instanța va obliga reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. F.-D., cu domiciliul în G., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta R. V., cu domiciliul in Gilau, ., jud. Cluj, cu domiciliul ales in Cluj-N., .. 3, ., ca neîntemeiată.
Obliga reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.01.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
V. C. I. C. D. S.
Red. ICCV/4ex./30.01.2015
Dosar nr._
HOT.
30.01.2015
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. F.-D., în contradictoriu cu pârâta R. V., ca neîntemeiată.
Obliga reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.01.2015.
Președinte,
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2911/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1179/2015. Judecătoria... → |
|---|
