Ordin de protecţie. Sentința nr. 2911/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2911/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 2911/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal-3185
SENTINTA CIVILA NR. 2911/2015/CC
Ședința Camerei de consiliu din data de 19 martie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: B. -T. G.
GREFIER: M. P.
Din partea Ministerului Public a participat dl. procuror I. U., din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamanta B. I., in contradictoriu cu paratul B. I., având ca obiect ordin de protecție
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezintă reclamanta personal legitimata cu CNP-_ si paratul personal legitimat cu CNP-_ si asistat de d-na avocat C. O. M., avocat din oficiu, care depune delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
În temeiul dispozitiilor art. 131 alin 1 Cod pr. civila, instanța, constată că este competentă general, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care arata ca in data de 16.03.2015 reclamanta a depus la dosar modificare de actiune.
Instanța, in baza art. 237, alin. 1 Cod pr. civila, declara deschisa cercetarea judecatoreasca a procesului si totodata, pune in discutie modificarea de actiunea formulata de reclamanta.
Reprezentanta paratului si reprezentantul Ministerului Public arata ca nu se opun modificarii de actiune.
Instanța ia act de modificarea de actiune formulata de reclamanta si depusa la dosarului cauzei la data de 16.03.2015.
Instanța, avand in vedere modul in care este formulata cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata (fl. 6), respectiv reclamanta in nume propriu solicita instituiea unui ordin de protectie pentru fiul acesteia B. R. C., raportat la varsa acestuia, 17 ani, invoca din oficiu si pune in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei in ceea ce priveste solicitarea de instituire a ordinului de protectie pentru fiul acesteia.
Reclamanta arata ca, lasa la aprecierea instantei solutia cu privire la exceptia in discutie.
Reprezentanta paratului si reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea exceptiei in discutie.
Instanța, avand in vedere varsta minorului B. R. C., admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei in ceea ce priveste solicitarea de instituirea ordinului de protectie pentru fiul acesteia. Minorul B. R. C. avand posibilitatea de a formula cerere in nume propriu si asistat de mama acestuia.
Reclamanta, reprezentanta paratului si reprezentantul Ministerului Public arata ca nu au cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, instanta acorda cuvantul pe aspectul propunerii de probe.
Reclamanta solicita incuviintarea probei cu inscrisurile de la dosar.
Reprezentanta paratului solicita incuviintarea probei cu inscrisurile de la dosar si a probei testimoniale cu un martor, mama paratului, care poate confirma faptul ca paratul a parasit domiciliul conjugal si locuieste la mama acestuia.
Reclamanta arata ca lasa la aprecierea instantei probele solicitate de parat.
Reprezentantul Ministerului Public, arata ca din punctul sau de vedere proba testimoniala solicitata de parat nu este utila cauzei, raportat la teza probatorie.
Instanța respinge proba testimoniala solicitata de parat, ca nefiind utila cauzei, raportat la teza probatorie. Totodata, in baza art. 258 alin.1 raportat la art. 255 alin.1 C.pr.civ.,incuviinteaza proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca este legala, concludenta si pertinenta pentru justa solutionare a cauzei.
În temeiul art. 244 Cod pr. civila, instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 Cod pr. civila, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamanta solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulata si modificata.
Reprezentanta paratului solicita respingerea cererii ca ramasa fara obiect, paratul a parasit domiciliul conjugal, mai mult cererea reclamantei nu este dovedita. De asemenea, solicita in subsidiar, limitarea dreptului de folosinta a paratului asupra locuintei si nu evacuarea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii, reclamanta nu si-a probat sustinerile.
În temeiul art. 394, alin. 1 Cod pr. civila, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 05.02.2015, reclamanta B. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. I. emiterea unui ordin de protecție.
În fapt reclamanta a arătat că soțul ei, pârâtul are un comportament violent la adresa ei și a fiului lor numitul B. R.-C., acesta consumând alcool, fiind internat și la clinica de psihiatrie dar refuză tratamentul.
În drept cererea nu este motivată.
În probațiune reclamanta a depus înscrisuri (f.2-3,11-12).
La data de 02.03.2015 (f.6) reclamanta și-a modificat acțiunea solicitând emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului atât în favoarea ei cât și în favoarea fiului ei B. R.-C. prin care să se dispună 1. evacuarea temporară a pârâtului din locuință; 2. obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de victimă; 3. obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de copii victimei sau fată de alte rude ale acesteia; 4. obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă, unitatea de învățământ a persoanei protejate; 5. interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează periodic; 6. interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; 7. obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; 8. încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, din ansamblul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține că reclamanta B. I. este căsătorită cu pârâtul B. I.(f.12). Din căsătorie a rezultat minorul B. R.-C. născut la data de 22.05.1997 (f.11).
Instanța, având în vedere prevederile art. 249 C.p.c., raportat la data plasării în timp a presupuei violențe de către reclamantă, 06.09.2014 (f.3), coroborată cu mențiunea că la presupusele evenimente de agresiune verbală și fizică au asistat martori, dar aceștia nu vor să vorbească (f.7), având în vedere că reclamanta nu a indicat nicio probă în susținerea afirmațiilor sale în afară de cea cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reține că impactul emoțional pe care un eventual act de agresiune comis între soți îl lasă asupra psihicului victimei nu se poate estompa în intervalul de timp până la sesizarea instanței și nicidecum nu poate duce la uitarea completă a persoanelor care au fost de față sau care au cunoștință de presupusele devieri comportamentale ale pârâtului, astfel încât să nu se poată indica măcar o persoană care să poată confirma aceste presupuse comportamente ale pârâtului, și totodată reține că în măsura în care pârâtul ar avea în mod frecvent astfel de abateri, reclamanta nu ar rămâne în stare pasivă și ar acționa de îndată, având în vedere posibila teamă de recidivă a pârâtului, or a sesiza instața la un interval de aproximativ cinci luni de la presupusele fapte, nu poate duce la concluzia certă că pârâtul a exercitat acte de violențe asupra reclamantei.
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național.
În raport de aceste principii concrete ce stau la baza instituției familiei, prevenirea și combaterea violenței în familie apare ca făcând parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.
În acest sens, potrivit Legii nr. 217/22.05.2003, victimei agresiunii în familie i s-au pus la dispoziție anumite mijloace de protecție împotriva agresorului membru de familie, precum și facilitatea de a accesa anumite programe speciale de consiliere sau cazarea în regim de urgență într-unul din centrele de primire în regim de urgență.
Art. 23-35 din actul normativ amintit reglementează condițiile și procedura în care se poate emite ordinul de protecție în favoarea victimei agresiunii în familie și prin care să fie pusă la adăpost temporar de pericolul unei agresiuni repetate.
Astfel, art. 23 din Legea nr. 217/2003, stabilește că „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsurile - obligații sau interdicții prevăzute la lit. a-h. (3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. Conform art. 3 din același act normativ în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate; (2) constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale; (art. 4) violența în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală - b) violența psihologică - c) violența fizică - d) violența sexuală - e) violența economică - f) violența socială - g) violența spirituală.
Instanța constată că relația dintre pârât și copilul său intră în sfera vieții de familie în sensul art. 8 CEDO. Dispoziția convențională reclamă îndeplinirea de către autoritățile statului a unor obligații pozitive inerente respectării efective a vieții de familie, iar în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ea implică un drept al părintelui de a beneficia de măsuri adecvate pe care autoritățile naționale competente trebuie să le dispună pentru ca acesta să fie alături de copilul său, cu respectarea în mod evident a echilibrului între necesitatea existenței contactului minorului cu părintele său și asigurarea respectării intereselor superioare ale copilului (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Prin urmare, ținând seama de ansamblul probator existent la dosarul cauzei, de poziția procesuală a părților și de prevederile art. 9 alin. 2 C.p.c. instanța reține că în cauză pârâtul nu a exercitat acte de violență în familie astfel cum acestea sunt definite de Legea 217/2003, și prin urmare va respinge acțiunea formulată și precizată de către reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâtul B. I., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 C.P.C., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În prezenta cauză, pârâtul nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Având în vedere dispozițiile art. 27 alin. 4 din Legea 217/2003, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din FMJ d-nei av C. O. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. I., invocată din oficiu de către instanță, cu privire la emiterea unui ordin de protecție în favoarea minorului B. R.-C..
Respinge acțiunea, formulată de reclamanta B. I., domiciliată în Cluj-N., .. 54, ., . în contradictoriu cu pârâtul B. I., domiciliat în Cluj-N., .. 54, ., ., în limitele mai sus arătate, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta B. I., în contradictoriu cu pârâtul B. I., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din FMJ d-nei av C. O. M..
Cu drept de apel la Tribunalul Cluj în termen de 3 zile de la pronunțare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 16-03-2015,... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1005/2015.... → |
|---|
