Plângere contravenţională. Sentința nr. 1293/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1293/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 16886/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1293/2015
Ședința publică din 6 februarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta D. M. S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 01.07.2014.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2014, sub nr._, petenta D. M. S. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 01.07.2014.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că cele consemnate nu corespund realității deoarece a purtat centură de siguranță iar în momentul controlului, după ce a fost avertizată să oprească, și-a desfăcut centura de siguranță. A mai susținut petenta că a fost oprită în vederea verificării actelor iar, probabil, atitudinea sa calmă i-a enervat pe agenții de poliție. Petenta a refuzat semnarea procesului-verbal iar agentul constatator a oprit un taximetrist pentru a semna procesul-verbal.
Petenta a arătat că în data de 23.07.2014 a găsit în cutia poștală procesul-verbal, acesta nefiind lipit pe ușa apartamentului. S-a învederat instanței că în procesul contravențional operează două prezumții legale, prezumția de legalitate a procesului-verbal și prezumția de nevinovăție a petentului, urmând ca în fața instanței, fiecare parte să producă probe pertinente și utile în susținerea afirmațiilor sale.
S-a mai susținut că fapta nu este descrisă corespunzător și nu este probată iar în cuprinsul procesului-verbal este indicat doar CNP-ul martorului asistent și nu și adresa acestuia.
În drept, petenta nu a indicat prevederile legale pe care își întemeiază cererea.
La cererea de chemare în judecată a fost anexată o copie a procesului verbal contestat (fila 4) și o copie de pe procesul-verbal de afișare. (fila 5)
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 3)
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiindu-i comunicat petentei la data de 21.07.2014.
Prin întâmpinarea depusă la data de 09.09.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. S-a arătat că sub aspectul legalității procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și art. 17 OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, s-a învederat instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001 precum și faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată de către agent cu propriile simțuri, astfel încât procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate.
Împreună cu întâmpinarea a fost depusă o copie de pe procesul-verbal contestat și de pe procesul-verbal de afișare (fila 11) precum și dovada realizării procedurii de comunicare prin poștă cu confirmare de primire. (filele 12-13)
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
La termenul din ședința publică din data de 07.11.2014, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. Pentru petentă a fost încuviințată proba testimonială cu martorii L. L. și T. F.. Martorul T. F. a fost audiat la același termen, declarația sa fiind anexată la dosarul cauzei la fila 24. La termenul de judecată din data de 06.02.2015, instanța a constatat imposibilitatea administrării probei testimoniale cu martorul L. L..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 01.07.2014 (fila 11), petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 108 lit. d pct. 9 și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut că, la data de 01.07.2014, petenta a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe . intersecția cu . stânga, încălcând marcajul longitudinal continuu și totodată nu a purtat centura de siguranță omologată.
Conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni „nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz.”
Conform art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni „schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separa sensurile de circulație.”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petenta a arătat că agentul constatator nu a respectat dispozițiile art. 19 alin. 1 OG nr. 2/2001 deoarece nu a menționat în cuprinsul procesului-verbal adresa martorului asistent, fiind consemnat doar CNP-ul acestuia. Potrivit art. 19 alin. 3 OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul refuză să semneze, procesul-verbal urmează a fi semnat și de un martor asistent iar agentul constatator va consemna datele personale din actul de identitate al acestuia.
În cuprinsul procesului-verbal a fost menționat doar codul numeric personal al martorului asistent T. F.. Cu toate acestea, instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Petenta nu a probat vătămarea ce i s-a adus prin omisiunea agentului constatator de a consemna adresa martorului-asistent cu atât mai mult cât adresa martorului asistent a fost identificată, acesta fiind audiat în cadrul prezentului demers procedural.
În ceea ce privește descrierea faptei, instanța apreciază că faptele imputate petentei sunt descrise în mod corespunzător de către agentul constatator, permițând instanței să stabilească dacă există o corespondență între starea faptică reținută și textele de lege indicate drept temei al sancționării.
Petenta a arătat că art. 102 alin. 2 și art. 99 alin. 2 OUG nr. 195/2002 nu au nici o legătură cu starea de fapt. Agentul constatator a indicat în mod corect textele legale menționate, acestea stabilind sancțiunea aplicabilă. Astfel, art. 99 alin. 1 prevede că amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni se aplică și conducătorului auto ce săvârșește una din faptele incriminate de art. 108 alin. 1 lit. a iar art. 102 alin. 2 stabilește că pentru contravențiile prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. d se aplică o amendă prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), faptele imputate petentei cu titlu de contravenții se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituite de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentei sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentei i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, probe ce au fost încuviințate și administrate.
Singurul înscris depus de către petentă în susținerea argumentelor sale este procesul-verbal contestat. Simpla afirmație a petentei potrivit căreia purta centură de siguranță în momentul în care a fost oprită și nu a încălcat marcajul longitudinal continuu, nesusținută de nici un alt mijloc de probă, nu este în măsură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal. Martorul-asistent a declarat că nu a fost prezent în momentul în care petenta a fost oprită de agenții de poliție, menționând că își amintește că petenta i-ar fi spus că nu se consideră vinovată.
Or, simpla afirmație a petentei potrivit căreia starea de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde realității și declarația martorului-asistent ce nu cunoștea aspecte relevante privind faptele pentru care a fost sancționată petenta, arătând doar că petenta a afirmat că este nevinovată, nu sunt de natură să contureze o altă stare de fapt decât cea reținută în momentul dresării actului de sancționare contravențională.
Pentru aceste considerente, instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
În consecință, având în vedere că agentul constatator a constatat săvârșirea contravențiilor cu propriile simțuri iar petenta nu a făcut proba contrară celor reținute de acesta, instanța apreciază că starea de fapt reținută în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 și art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002.
Referitor la susținerile petentei potrivit cărora procesul-verbal contestat nu a fost afișat pe ușa locuinței sale la data de 21.07.2014, astfel cum reiese din procesul-verbal de afișare, ci a fost depus în cutia poștală unde a fost găsit la data de 23.07.2014, instanța reține că acest aspect nu ține nici de legalitatea și nici de temeinicia actului de sancționare, reprezentând un aspect ulterior întocmirii acestuia.
Petenta a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul-asistent indicat în procesul-verbal de afișare însă instanța a constatat imposibilitatea audierii acestuia. Astfel, nu s-a probat faptul că mențiunile din procesul-verbal de afișare nu sunt conforme cu realitatea. Vătămarea invocată de către petentă prin pretinsa neafișare a procesului-verbal este că nu a beneficiat de termenul de 48 de ore pentru a achita jumătate din minimul legal al amenzii. Or, în prezenta cauză, nu s-a formulat o cerere de repunere în termen.
Prin urmare, instanța reține că nici cu privire la cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de afișare nu s-a făcut proba contrară astfel încât constată că procesul-verbal de sancționare contravențională a fost legal comunicat prin afișare la data de 21.07.2014.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că petentei i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 OUG nr. 195/2002 și sancțiunea amenzii în cuantum de 180 lei pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 OUG nr. 195/2002. Astfel, amenda a fost stabilită în cuantumul minim prevăzut de lege, prin raportare la prev. art. 99 alin. 2 coroborat cu art. 98 alin. 4 lit. a OUG nr. 195/2002. Instanța nu poate trece cu vederea faptul că agentul constatator a dat dovadă de blândețe în dozarea sancțiunilor contravenționale, aplicând sancțiunea avertismentului pentru o contravenție pentru care legea stabilește sancțiunea amenzii prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni, respectiv de la 9 la 20 puncte de amendă.
În consecință, din moment ce pentru contravenția mai gravă, petentei i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului iar pentru cea de-a doua contravenție a fost stabilită amenda în cuantum minim, instanța reține că individualizarea sancțiunii contravenționale realizată de agentul constatator respectă principiul proporționalității. Petenta nu a probat în fața instanței existența unor circumstanțe ce să releve gradul de pericol social scăzut al faptelor iar lipsa antecedentelor contravenționale este suficient reflectată în aplicarea sancțiunii avertismentului pentru o contravenție sancționabilă cu amenda între 810 și 1800 lei.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta D. M. S. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 01.07.2014 întocmit de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta D. M. S., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat D. M. în Cluj-N., .-16, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj privind procesul verbal . nr._ încheiat la data de 01.07.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 06.02.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/23.02.2015
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 1753/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1904/2015. Judecătoria... → |
|---|
