Plângere contravenţională. Sentința nr. 1546/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1546/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 16448/271/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr.1546/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. R. C.
Grefier: E. N. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent L. C. F. și pe intimat I. C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța apreciază că este competentă, general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art.255 Cod procedură civilă.
Instanța apreciază cauza în stare de soluționare, declară închisă faza dezbaterilor, în temeiul art.394 alin. 1 Cod procedură civilă și reține cauza pentru deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect plângere contravențională reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, petentul L. C. F., în contradictoriu cu intimatul I. C., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/26.07.2014, încheiat de intimat și a sancțiunilor ce i-au fost aplicate în cuprinsul acestuia, cu cheltuieli de judecată.
La data de 04.09.2014 petentul a depus o precizare și motivele plângerii, solicitând în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și anularea sancțiunii complementare.
În motivare arată în esență că autostrada era aproape necirculată, a depășit doar cu un km viteza admisă in situația juridică în care a fost încadrată fapta și invocă marja de eroare prevăzută de normele de metrologie legală aprobate prin Ordinul nr.301/2005.
În drept, invocă art.118 și urm. din OUG nr.195/2001 și art.31 din OG nr.2/2001.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. invocă excepția necompentenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, față de locul săvârșirii contravenției A3 km 49+500. Pe fondul cauzei solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal întocmit.
Prin Sentința civilă nr._/08.12.2014, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, cu consecința declinării competenței judecării plângerii contravenționale către Judecătoria C.-N.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 26.07.2014 petentului i-a fost aplicată amendă contravențională în sumă de 810 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul cu viteza de 181 km/h pe un sector de drum pe care limita de viteză era 130 km/h.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat procesul verbal, consemnându-se obiecțiunile petentului care a declarat „nu sunt de acord”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Totodată, instanța constată că în speță sunt aplicabile prev.art.109 alin. 2 și 3 din OUG nr.195/2002 rep., care prevăd că, „(2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Sub aspectul omologării si verificării metrologice a aparatului radar contestat, instanța reține că, potrivit buletinului de verificare metrologica atașat pe CD-ul depus la dosar, cinemometrul de control rutier, de tip R. AUTOVISION, montat pe Dacia L. MCV, cu nr. de înmatriculare MAI_, a primit aprobare, în regim staționar și de deplasare, aspect care poate fi constatat prin verificarea listelor cu aprobările model afișate pe site-ul Biroului R. de Metrologie Legală, rezultând astfel, că aparatul radar cu care a fost înregistrat petentul este omologat de BRML.
Cu privire la marja de eroare prevăzută de Norma de metrologie legală privind măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor NML021-05 din 23.11.2005, instanța reține că marja de eroare maximă admisă nu reprezintă altceva decât cerințe metrologice pentru omologare, iar viteza măsurată de aparatul omologat și certificat este viteza legal stabilită, astfel că nu pot fi reținute susținerile petentului.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Potrivit art. 121 alin.1 și 2 din ROUG 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006), “(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 rep., constituie contravenție se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, următoarele fapte:”depășirea cu mai mult de 50 de km./h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condos, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
În raport de specificul faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, respectiv aceea de încălcare a limitei de viteză maxime admise, este de remarcat faptul că o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza numai prin mijloace tehnice.
Astfel că, în cazul contravențiilor constând în depășirea vitezei legale, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, de aceea sarcina probei revine organului constatator, care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, întrucât legea prevede în mod imperativ faptul că încheierea oricărui proces verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale agentului constatator.
De aceea, instanța apreciază că este obligatoriu ca în situația acestor contravenții, organul constatator să prezinte instanței, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, fotografia radar/înregistrarea video, care a stat la baza încheierii actului de constatare și sancționare.
În temeiul paragrafului 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: …imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Instanța, analizând înregistrarea radar depusă la dosar de către intimat, f. 32 din dosarul Judecătoriei Oradea, observă că aceasta este concludentă în ceea ce privește identitatea autovehiculului ce a înregistrat la data de 26.07.2014, o viteză de 181 km/h, pe A3, calea 2, la km.49+500 m, limita maximă de viteză pe sectorul de drum respectiv fiind de 130 km./h, acesta fiind autoturismul condus de petent cu nr.de înmatriculare_, înregistrarea radar fiind realizată în condiții ce permit identificarea numărului de înmatriculare, astfel încât este înlăturat orice dubiu cu privire la cele consemnate în starea de fapt reținută de către agentul constatator.
Având în vedere că, alături de înregistrarea radar s-a depus și buletinul valabil de verificare metrologică, care atestă că cinemometrul măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, instanța apreciază că, în speță, procesul verbal contestat a fost legal întocmit și cu respectarea prevederilor legale indicate mai sus, neputând fi reținute susținerile petentului privind erorile de măsurare, fiind relevante susținerile intimatei din cuprinsul întâmpinării.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama de faptul că nerespectarea vitezei maxime admise poate pune în pericol viața celorlalți participanți la trafic.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.07.2014 încheiat de către organul constatator I.P.J. C., pe care îl va menține în întregime, împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. C. F., cu domiciliul procesual ales la cab.av.B. Dochiana, situat în Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C.-N., ., jud.C., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._/26.07.2014, ca fiind temeinic și legal întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
D. R. C. E. N. N.
Red./Dact./CD/4 ex./10.06.2015
| ← Certificarea titlurilor executorii europene. Încheierea nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1353/2015.... → |
|---|
