Plângere contravenţională. Sentința nr. 1922/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1922/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 17366/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1922/2015
Ședința publică de la 20.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: I. M. S.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale înaintate de petentul G. V.-A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, privind procesul verbal de contravenție . nr._/17.07.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Se prezintă martorul M. G..
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților. Se prezintă martorul M. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța procedează la identificarea martorului conform cărții de identitate M. G. . nr._, CNP_.
Instanța procedează la audierea martorului M. G., declarație atașata la dosar fila 53.
Considerându-se lămurită, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 06.08.2014 (filele 1-2), astfel cum a fost regularizată la data de 19.09.2014 (fila 15), petentul G. V.-A. a solicitat în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.07.2014.
În motivare, petentul arată, în esență, că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității, că nu s-au respectat dispozițiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privitoare la descrierea faptei contravenționale cu indicarea tuturor elementelor necesare, că nu i s-a respectat dreptul de a formula obiecțiuni.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, art. 411 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 4-6, 16-21).
Cererea a fost legal timbrată (fila 3).
Intimata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 13.10.2014, întâmpinare (filele 27-28), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petent ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat ca fiind legal și temeinic încheiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 223 alin. (3) C.proc.civ.
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 29-31).
La data de 03.11.2014, petentul G. V.-A. a depus la dosarul cauzeirăspuns la întâmpinare(fila 36).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială cu martorul asistent M. G. (fila 53).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 17.07.2014 a fost întocmit de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.07.2014 (fila 16), prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum total de 450 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. f) din OUG nr.195/2002, respectiv pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de 101 alin. (1) punctul 18 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 17.07.2014, în jurul orei 13.55, conducând autoturismul marca BMW X5, cu nr. de înmatriculare_, în Cluj-N., iar la intersecția dintre . . respectat dispozițiile și indicațiile polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Petentul a refuzat să semneze procesul verbal.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Sub aspectul pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 alin. (1) OG nr. 2/2001, instanța reține că precizarea în cuprinsul procesului verbal a mențiunilor privitoare la data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția (…) este obligatorie.
Dacă dispozițiile art. 16 alin. (1) OG nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea relativă lipsa mențiunilor privitoare la descrierea faptei contravenționale, dispozițiile art. 17 din același act normativ sancționează cu nulitatea absolută, de această dată, lipsa mențiunilor referitoare la fapta săvârșită.
Astfel, față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal, instanța reține că lipsa mențiunilor sau indicarea greșită a acestor mențiuni (care echivalează cu lipsa lor) cu privire la descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei atrage o nulitate virtuală și relativă a procesului verbal.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petent trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Analizând conținutul procesului verbal criticat de la fila 16, instanța apreciază că s-a făcut o descriere concisă și suficientă a contravențiilor reținute în sarcina petentului. Nu se poate imputa intimatei că nu a înțeles să folosească o altă descriere decât cea făcută prin însăși actul sancționator.
Chiar dacă s-ar considera că aceste dispoziții legale au fost încălcate, instanța apreciază că din ansamblul probator de la dosar nu reiese dovada unei vătămări suferită de către petent prin lipsa unei descrieri detaliate a contravenției reținută în sarcina sa.
Mai mult, dacă s-ar admite că petentul ar fi făcut dovada unei vătămări, instanța apreciază că sancțiunea nulității ar fi putut fi acoperită în cadrul acestei proceduri.
În consecință, instanța apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 cu privire la acest aspect.
Din prisma legalității întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petentul a mai invocat în sprijinul plângerii sale motivul de nulitate referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) teza a I-a din OG nr. 2/2001, constând în faptul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.
Față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal, instanța reține că lipsa consemnării obiecțiunilor în cuprinsul procesului verbal atrage sancțiunea nulității virtuale și relative a procesului verbal.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petent trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Din probatoriul de la dosarul cauzei, instanța reține că petentul nu făcut dovada unei vătămări suferită ca urmare a nerespectării dreptului său de a fi informat în privința posibilității de a formula obiecțiuni.
Trecând totuși de acest aspect, chiar dacă petentul ar fi dovedit o vătămare, instanța apreciază că aceasta poate fi înlăturată prin posibilitatea de a invoca orice neregularități legate de procesul verbal în cadrul prezentei proceduri speciale a plângerii contravenționale, în condiții de contradictorialitate înaintea unei instanțe care respectă garanțiile instituite de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat de către petent.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
!! În ceea ce privește administrarea probei testimoniale cu un martor în grad prohibit, instanța reține că în speță există opunere din partea intimatei în ceea ce privește audierea ca martor a persoanelor indicate la art. 315 alin. (1) C.proc.civ., acesta fiind motivul pentru care s-a respins proba testimonială cu martorul indicat la fila 15 (fila 44).
Ori de câte ori dispozițiile de drept procesual stabilesc o interdicție de administrare a unei probe, instanța nu poate trece de aceasta. În consecință, dispozițiile art. 33 alin. (1) din OG nr. 2/2001 se interpretează în limitele și condițiile instituite de C.proc.civ., fără a se putea deroga de la dispozițiile art. 315 alin. (1) C.proc.civ., în lipsa unui acord expres sau tacit al intimatei în acest sens. O atare concluzie se desprinde dincolo de orice dubiu și din aplicarea (nu interpretarea) dispozițiilor art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C.proc.civ., conform cu care „la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă (…) k) orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale”. Prin urmare nu se poate susține că administrarea probei testimoniale cu o persoană în grad prohibit se impune în raport de dispozițiile art. 33 din OG nr. 2/2001, care este legea specială, câtă vreme N.C.proc.civ. (lege generală ulterioară) abrogă expres orice dispoziții contrare chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale anterioare.
În ceea ce privește conformitatea cu garanțiile oferite de art. 6 CEDO, instanța apreciază că nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului petentului la un proces echitabil câtă vreme acesta are la îndemână alte mijloace de probă pentru a dovedi susținerile sale.
În plus, administrarea probei testimoniale cu martorul în grad prohibit și apoi înlăturarea declarației pe motiv de subiectivism în raport de relațiile de rudenie/afinitate/dușmănie/interes nu constituie o soluție jurisprudențială eficientă, ci se concretizează într-o amânare nejustificată, care în situația respingerii plângerii ca neîntemeiată se transpune într-o prelungire a perioadei de suspendare a executării sancțiunii contravenționale, care profită contravenientului!!
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, fiind stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege pentru contravențiile reținute în sarcina petentului, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, mai ales în contextul istoricului contravențional al acestuia (fila 27 verso), motiv pentru care nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001.
În consecință, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petent ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. și în respectarea principiului disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. V.-A., cu domiciliul în Baia M., ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.07.2014, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.07.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în termen de 30 de zile de la comunicare pentru plângerea contravențională.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. PAVELIOANA M. S.
Red. R.M.P./ dact. I.M.S./4 ex./26.02.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1805/2015. Judecătoria... → |
|---|
