Plângere contravenţională. Sentința nr. 1924/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1924/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 23402/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1924/2015
Ședința publică de la 20.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: I. M. S.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale înaintate de petentul P. A. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, privind procesul verbal de contravenție . nr._/06.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, personal, identificat prin CI ., nr._, CNP_.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constată ca intimata a depus la dosarul cauzei la data de 04.02.2015, prin Serviciul Registratura, CD-ul cu înregistrarea video.
Instanța comunica petentului un exemplar al CD-ului depus la dosar.
La interpelarea instanței dacă există solicitări prealabile, petentul precizează necesitatea permisului de conducere, având în vedere ca serviciul este de așa natura încât trebuie sa se deplaseze săptămânal de la Cluj la București.
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010 republicată), instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 4 coroborat cu art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
La interpelarea instanței dacă există solicitări în probațiune, petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrarea video.
În temeiul art. 255 și art. 260 Noul Cod de procedură civilă, apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar si înregistrarea video.
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, petentul solicită admiterea acțiunii astfel cum fost formulată, fără cheltuieli de judecata.
Considerându-se lămurită, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 23.10.2014 (filele 1-2), astfel cum a fost regularizată la data de 17.11.2014 (fila 19), petentul P. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.10.2014, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare, se arată că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității, că pe trecerea de pietoni nu se aflau pietoni angajați în traversare, ci doi bicicliști care au plecat înainte de culoarea verde
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 3-6).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei (fila 20).
La data de 30.12.2014, intimata a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură întâmpinare (filele 25-26), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 223 alin. (3) și art. 315 alin. (1) C. proc.civ., OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
La data de 23.01.2015, s-a depus de către petent răspuns la întâmpinare (fila 31).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar și proba cu înregistrarea video (fila 37).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 06.10.2014 a fost întocmit de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.10.2014, prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 360 lei și măsura complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr.195/2002, constând în aceea că în data de 06.10.2014, în jurul orei 19.12, a condus autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare_ pe . virat la dreapta pe Calea Florești, unde la trecerea de pietoni din dreptul stației peco MOL nu a acordat prioritate de trecere la doi pietoni angajați regulamentar în traversare.
Petentul a refuzat semnarea procesului verbal, iar obiecțiunile acestuia au fost consemnate după cum urmează: „erau doi bicicliști în fața mașinii mele care erau particpanți la trafic și nu pietoni”.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Din perspectiva legalității întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petentul a invocat în sprijinul plângerii sale motivul de nulitate referitor la pretinsa nerespectare a dispozițiilor art. 19 OG nr. 2/2001, constând în faptul că înscrisul nu a fost semnat de un martor asistent.
Sub acest aspect, este de remarcat că potrivit art. 19 alin. (1) teza a II-a din OG nr. 2/2001, martorul indicat în procesul verbal este chemat să confirme una din cele trei împrejurări constând în faptul că contravenientul „nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze”, iar potrivit art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001, „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor legale amintite, martorul asistent este chemat să confirme una dintre cele trei situații prevăzute limitativ, respectiv că petentul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, iar nu săvârșirea faptei în sine, în privința căreia constatările ex propriis sensibus ale agentului constatator sunt suficiente pentru a face operantă prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Din conținutul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.10.2014 (fila 6), instanța reține că acesta a fost întocmit în absența unui martor asistent, consemnându-se că „persoanele solicitate refuză implicarea”.
Dacă se consideră că motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în lipsa unui martor asistent precizate în înscris sunt pur formale, se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001.
Față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal și față de dispozițiile art. 175 C.proc.civ., instanța reține că în cele trei situații care atrag incidența art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor cu privire la motivele care au condus la întocmirea procesului verbal în absența unui martor asistent atrage sancțiunea nulității virtuale și relative a procesului verbal. În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007. În aceste condiții, vătămarea suferită de către petent trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Din probatoriul de la dosarul cauzei, instanța reține că petentul nu făcut dovada unei vătămări suferită ca urmare a lipsei mențiunilor cu privire la motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în absența unui martor asistent.
Instanța mai reține, de altfel, că petentul nu contestă împrejurarea că a refuzat să semneze procesului verbal, respectiv tocmai aspectul pe care martorul asistent este chemat să îl confirme prin semnarea procesului verbal.
Trecând totuși de acest aspect, chiar dacă petentul ar fi dovedit o vătămare, instanța apreciază că aceasta ar fi putut fi înlăturată prin posibilitatea de a invoca orice neregularități legate de procesul verbal în cadrul prezentei proceduri speciale a plângerii contravenționale, în condiții de contradictorialitate înaintea unei instanțe care respectă garanțiile instituite de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat de către petent.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
În urma vizualizării înregistrării video pusă la dispoziția instanței de către intimată (fila 37), instanța reține că la data de 06.10.2014, în jurul orei 19.12, la trecerea de pietoni aflată la intersecția . Florești, pe sensul de deplasare către Florești, virând la dreapta, petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea drumului public care se deplasau pe sensul său de deplasare dinspre partea sa stângă. Este adevărat că dinspre partea dreaptă a drumului public s-au angajat în traversare doi bicicliști aflați pe biciclete, care în înțelesul dispozițiilor OUG nr. 195/2002 nu reprezintă pietoni. Cu toate acestea, instanța nu poate face abstracție de împrejurarea că în afara celor doi bicicliști, mai existau alte persoane angajate în traversarea drumului public pe sensul de deplasare al petentului, cărora nu li s-a acordat prioritate de trecere.
Prin urmare, instanța apreciază că în mod corect s-a stabilit răspunderea contravențională în sarcina petentului.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Astfel, față de cele expuse mai sus, având în vedere că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social concret extrem de ridicat, că intersecția unde s-a săvârșit contravenția este afectată unui trafic intens, că amenda contravențională aplicată a fost stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina petentului, luând în seamă și istoricul contravențional al acestuia (fila 251), instanța apreciază că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001.
În consecință, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petent ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. A., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.10.2014, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.10.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în termen de 30 de zile de la comunicare pentru plângerea contravențională.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. PAVELIOANA M. S.
Red. R.M.P./ dact. I.M.S./4 ex./25.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1923/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 1954/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
