Plângere contravenţională. Sentința nr. 1952/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 1952/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 8223/211/2014

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3185

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1952/2015

Ședința publică de la 23.02.2015

Completul constituit din

JUDECĂTOR: G. A. F.

GREFIER: A. M. M.

Pe rol fiind solutionarea plangerii contraventionale formulata de petentul B. C. I. in contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contraventiei . nr._ din data de 05.04.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 16.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 23.02.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 17.04.2014, sub nr._, petentul B. C.-I. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 05.04.2014, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului

În motivare, petentul a arătat că la data de 10.04.2014 i-a fost comunicat procesul-verbal de constatare a contravenției, în cuprinsul căruia s-a consemnat că acesta a refuzat să ia la cunoștință de conținutul procesului-verbal, iar datorită orei târzii, nu a fost de față niciun martor. S-a susținut că petentului i-au fost solicitate actele de identificare de către agentul constatator în seara zilei de 05.04.2014, pe . Cluj-N., însă acesta a răspuns că nu are buletinul asupra lui, deoarece se afla în mașina numitului G. R. D., împreună cu portofelul și celelalte acte care ar fi permis identificarea. Ca urmare a răspunsului dat, agentul constatator i-a comunicat petentului că trebuie să îl însoțească la secția de poliție pentru identificare, deși acesta i-a spus că numitul G. trebuie să sosească. Ulterior acestor evenimente, petentul a primit o solicitare de a se prezenta la secția de poliție, unde i s-a dat să citească o lege, fără a i se comunia de ce a fost chemat. S-a argumentat că la întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției au fost încălcate prevederile art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, întrucât petentului nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, având în vedere că nu i s-a spus nici că va fi sancționat, încălcându-se astfel dreptul său la apărare. De asemenea, au fost încălcate prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001, întrucât s-a indicat în mod neadevărat în cuprinsul actului a petentul a refuzat să ia la cunoștință de conținutul acestuia, iar aceste aspecte nu au fost confirmate de către un martor. Menținea că lipsa martorului asistent se datorează orei târzii este contrazisă de situația de fapt invocată de către agentul constatator, prin care se invocă încălcarea liniștii publice de către mai multe persoane, care ar fi putut fi martori. S-a menționat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, materia contravențiilor se include în sfera dreptului penal, astfel încât petentul se bucură de prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește petitul subsidiar, s-a arătat că fapta reținută în sarcina sa prezintă o gravitate redusă, astfel încât s-ar putea înlocui sancțiunea amenzii cu aceea a avertismentului.

În drept, au fost invocate prevederile art.16, art.19, art.31 și următoarele din O.G. nr.2/2001, precum și art.2 și 3 din Legea nr.61/1991.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform prevederilor art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 6).

Prin întâmpinarea depusă la data de 10.06.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea fiind aplicată cu respectarea criteriilor stabilite prin art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. În ceea ce privește situația de fapt, s-a arătat ca în data de 05.04.2014, la ora 01:00, agentul constatator a fost dirijat să se deplaseze pe ..43A, deoarece s-a reclamant că a fost tulburată liniștea proprietarilor. În urma verificărilor efectuate la fața locului s-a stabilit că petentul a organizat o petrecere cu ocazia zilei sale de naștere, care a tulburat grav liniștea și ordinea publică, astfel încât a fost apelat Serviciul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112 de către locatari. De asemenea, petentul a mai fost sancționat întrucât cu ocazia legitimării sale acesta nu avea asupra sa acte de identitate și a furnizat date eronate agentului constatator. S-a argumentat că procesul-verbal a fost încheiat la o oră târzie, fapt care a fost și menționat în cuprinsul actului drept cauză a lipsei martorului, aceasta nefiind o cauză care să atragă nulitatea procesului-verbal. În ceea ce privește obligația de a comunica petentului dreptul de formula obiecțiuni, această lipsă ar putea atrage doar nulitatea relativă, în raport de natura interesului ocrotit și având în vedere că în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001 sunt enumerate în mod limitativ cauzele de nulitate absolută a procesului-verbal. S-a susținut că fapta a fost percepută de către agentul constatator prin propriile simțuri, astfel încât actul de constatare și sancționare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, revenind petentului sarcina de a face proba contrară, acest aspect fiind recunoscut inclusiv în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. S-a arătat că dispozițiile Legii nr.61/1991 au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, revenind cetățenilor obligația de a avea un comportament civil, moral și responsabil.

În drept, au fost invocate prevederile art.205-206, art.223 alin.3, art.249 și art.315 alin. 1 din C.proc.civ., O.G. nr.2/2001 și Legea nr.61/1991.

Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 25.06.2014, penetul a arătat că intimatul a invocat probele din dosar cu încălcarea termenului de 25 de zile, iar înregistrarea depusă nu se bucură de prezumția de validitate, deoarece nu se stabilește data și locul efectuării înregistrării. Prin aceasta i-a fost încălcat și dreptul la imagine, prevăzut de art.73 C.Civ., întrucât nu i-a fost adus la cunoștință că este filmat, iar agenții constatatori nu i-au solicitat permisiunea pentru a efectua acea înregistrare. De asemenea, intimata nu a reușit să dovedească acuzațiile ce au fost formulate împotriva sa și în baza cărora a fost emis procesul-verbal de constatare a contravenției. S-a apreciat că prin întâmpinare s-au invocat o . alegații și păreri personale, invocate în încercarea de a proba legitimitatea și legalitatea actului atacat, iar din însăși înregistrarea depusă de către intimată se poate observa că nu a existat niciun factor fonic perturbator.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ – fila 7; invitație din data de 05.04.2014 – fila 8; copie carte de identitate – fila 9; adeverință medicală – fila 50), proba constând în înregistrarea video (fila 25), precum și proba constând în declarația martorului G. D. R. (fila 51).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 05.04.2014 (fila 7), emis de către Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, s-a reținut că petentul a încălcat dispozițiile art.2 pct. 2 și 31 din Legea nr.61/1991, prin aceea că în data de 05.04.2014, la ora 01:00, în timp ce se afla pe ..43A, în față imobilului, a furnizat date eronate în vederea stabilirii identității sale, declarând verbal că se numește G. C. și că este născut la data de 17.07.1983. De asemenea, s-a reținut că petentul a organizat o petrecere cu ocazia zilei sale de naștere, la acea locație, în apartamentul nr.1, astfel că s-a constituit un grup de mai multe persoane în scopul de a săvârși acțiuni contrare ordinii și liniștii publice și normelor de conviețuire socială, deoarece s-a tulburat grav liniștea și ordinea publică a locatarilor din vecinătatea lor, aceștia apelând S.N.A.U. 112. În cuprinsul actului s-a menționat că nu a fost de față niciun martor asistent datorită orei târzii, precum și faptul că petentul refuză să ia la cunoștință de conținutul procesului-verbal.

Martorul G. D. R. a declarat (fila 51) că la data respectivă acesta s-a aflat în oraș împreună cu petentul și mai mulți prieteni, pentru a serba ziua acestuia de naștere, însă că după aceea nu l-a însoțit pe petent și acasă. La un moment dat a fost apelat de către petent, care i-a spus că sunt probleme la el acasă, astfel încât s-a deplasat la locuința acestuia. Acolo a aflat că petentul a fost dus la poliție. Aflat în scara blocului, a fost și el legitimat de către agenții de poliție și, neavând actele asupra lui, și-a prezentat datele de identitate. Când a ajuns la sediul poliței, martorul a arătat că petentul i-a întrebat pe agenții constatatori de ce se află acolo, însă nu i s-a dat un răspuns pertinent. Martorul a indicat că nu are cunoștință despre organizarea petrecerii, întrucât el nu s-a aflat la acel moment la domiciliul petentului, iar după ce s-a deplasat acolo când a fost sunat, era prezentă doar soția petentului cu încă două prietene.

Din înregistrarea depusă la dosarul cauzei și vizualizată în condiții de nemijlocire și contradictorialitate la termenul din data de 07.10.2014 (fila 25), reiese că petentul nu și-a prezentat datele de identitate agentului constatator.

Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal

Potrivit art.2 pct. 2 din Legea nr.61/1991, constituie contravenție dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiune, fapta de constituire a unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a săvârși acțiuni ilicite, contrare ordinii și liniștii publice și normelor de conviețuire socială, precum și actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incită la dezordine socială. Potrivit art.2 pct. 31 din Legea nr.61/1991, constituie contravenție dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiune, fapta de refuz a unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, având în vedere următoarele considerente:

Raportat la susținerile petentului vizând faptul că nu i s-a oferit posibilitatea de a formula obiecțiuni, se constată că pentru ca aceste lipsuri să determine anularea procesului-verbal este necesar să fie îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.175 C.proc.civ., respectiv ca prin nerespectarea cerinței legale să se fi adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului. Nefiind în situația unei nulități absolute din cele prevăzute limitativ de art.17 din O.G. nr.2/2001, este necesar să se dovedească vătămarea suferită, astfel cum s-a stabilit și prin Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii. Se apreciază că în cază nu s-a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi remediată decât prin anularea actului de constatare, având în vedere că petentul și-a putut prezenta punctul de vedere asupra situației de fapt și apărările privind legalitatea și temeinicia procesului-verbal în fața instanței.

Nici lipsa indicării unui martor sau a semnăturii unui martor nu este de natură să atragă în această situație nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției. Potrivit art.19 alin.1 teza a II-a din O.G. nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, rezultând astfel că rolul martorului asistent este doar acela de a confirma faptul că persoana sancționată nu este de față, refuză sau este în imposibilitate de a semna procesul-verbal, iar nu de a confirma cele stabilite în cadrul acestuia ca stare de fapt. De asemenea, se constată că pentru ca lipsa aceasta să determine anularea procesului-verbal este necesar să fie îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.175 C.proc.civ., astfel cum acestea au fost enunțate anterior. Nefiind în situația unei nulități absolute din cele prevăzute limitativ de art.17 din O.G. nr.2/2001, este necesar să se dovedească vătămarea suferită, petentul nefăcând o dovadă în acest sens.

Deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.

De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60). S-a mai precizat, însă, că în măsura în care instanțele interne au audiat declarațiile reclamantului și i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, faptul că reclamantul nu a cerut instanței să examineze dovezi și că, în consecință, instanță a hotărât, în baza unei hotărâri motivate, să se încreadă în dovezile prezentate de către intimat, nu pare a fi inechitabil sau arbitrar (cauza I. P. împotriva României, parag.33), relevantă fiind astfel posibilitatea efectivă de a propune și prezenta probe.

Instanța consideră că o astfel de limită rezonabilă la care face referire Curtea este dată de constatarea personală, în mod nemijlocit, a faptei de către agent, astfel încât îi revine petentului sarcina de a proba lipsa de temeinicie a celor înscrise în cuprinsul procesului-verbal.

În cauza de față, se reține că petentul a avut posibilitatea de a prezenta dovezi, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatului. Instanța mai observă că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale agentului constatator, organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că nu se poate înlătura cu totul posibilitatea agenților statului de a aplica prevederile actelor normative în vigoare referitoare la răspunderea contravențională, iar veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității, acestea trebuind să rezulte din probe prezentate în fața instanței, nefiind suficiente simplele afirmații în acest sens ale petentului.

Analizând probele existente la dosarul cauzei, astfel cum acestea au fost prezentate în paragrafele anterioare, se constată că petentul nu a dovedit existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, în ceea ce privește fapta prevăzută de art.2 pct.31 din Legea nr.61/1991. Astfel, martorul G. D. R. nu a confirmat cele susținute de către reclamant prin cererea introductivă, respectiv că actele acestuia s-ar fi aflat la el. Chiar și în această situație, se constată că prezentarea de date eronate pentru identificare echivalează cu refuzul de a da informațiile solicitate, fiind irelevant locul unde se aflau efectiv actele doveditoare.

De asemenea, instanța constată că au fost respectate criteriile de stabilire a sancțiunii prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Instanța constată că amenda aplicată petentului se încadrează între limitele prevăzute de art.3 alin.1 lit. a din Legea nr.61/1991. Se apreciază că fapta prezintă un pericol social suficient pentru a justifica aplicarea sancțiunii constând în amenda contravențională orientată înspre maxim. Prin norma ce sancționează fapta de refuz de a da relații pentru stabilirea identității sale se urmărește protejarea ordinii și siguranței publice, fiind important ca agenții ce asigură protecția cetățenilor să poată stabili cu certitudine la orice moment identitatea celor implicați în evenimentele cu privire la care au fost semnalați. Este cu atât mai reprobabilă fapta de a prezenta datele de identificare ale unei alte persoane, datorită consecințelor pe care o astfel de acțiune le poate produce fața de persoana în cauză.

În consecință, instanța va respinge plângerea formulată de către petent, ca neîntemeiată, cu privire la fapta prevăzută de art.2 pct.31 din Legea nr.61/1991.

Raportat la fapta prevăzută de art.2 pct.2 din Legea nr.61/1991, însă, instanța apreciază că nu se poate reține săvârșirea acesteia. Conform textului sancționator, este necesar ca grupul să fie constituit în scopul de a săvârși acțiuni ilicite, contrare ordinii și liniștii publice și normelor de conviețuire socială. Ca atare, forma de vinovăție trebuie să fie intenția directă. Instanța apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, sub aspectul laturii subiective. Astfel, nu s-a reușit să se dovedească neconcordanța dintre cele constatate în mod personal de către agentul constatator și starea de fapt, anume faptul că nu a fost organizată o petrecere la acea dată, întrucât martorul audiat a precizat că nu a fost de față după ce petentul s-a întors acasă, însă la momentul în care a ajuns la locuința petentului, în apartament se mai aflau și alte persoane împreună cu soția acestuia. Cu toate acestea, reținerea unor astfel de circumstanțe nu poate duce automat la presupunerea că a existat o înțelegere între participanți în vederea tulburării în mod voit a ordinii sau liniștii publice sau a celorlalți locatari. În consecință, instanță va admite în plângerea formulată de către petent și va dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției cu fapta prevăzută de art.2 pct.2 din Legea nr.61/1991.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.34 și următoarele din O.G. nr.2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petent, în sensul că va dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 05.04.2014, cu privire la aplicarea sancțiunii amenzii în valoare de 1200 lei pentru fapta prevăzută de art.2 pct. 2 din Legea nr.61/1991. Va respinge ca neîntemeiată plângerea și va menține procesul-verbal cu privire la contravenția prevăzută de art.2 pct.31 din Legea nr.61/1991.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul B. C.-I., cu domiciliul în B., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, C.U.I._.

Anulează în parte procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 05.04.2014, cu privire la aplicarea sancțiunii amenzii în valoare de 1200 lei pentru fapta prevăzută de art.2 pct. 2 din Legea nr.61/1991.

Respinge cererea în rest.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.

Judecător, Grefier,

G.-A. FodorAna M. M.

Red./Dact./GAF/4 ex./09.03.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 1952/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA