Plângere contravenţională. Sentința nr. 424/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 424/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 20319/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 424/2015
Ședința publică din data de 19.01.2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul R. B. A. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin C., privind procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 19.08.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de cererea intimatei de judecare a cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, conform dispozițiilor art. 223 alin. 3 C.pr.civ.,
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 4 coroborat cu art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată că, la data de 06.11.2014, prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri în probațiune – filele 11 – 17, iar la data de 02.12.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare – fila 21.
Apoi, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ., instanța apreciază durata cercetării procesului la 30 de zile.
Față de cererea depusă la fila 25 din dosar, prin care petentul a solicitat clasarea plângerii sale care ar fi rămas fără obiect, nefiind formulată o cerere de renunțare la judecată, în sensul prevederilor art. 406 și urm. C.pr.civ., instanța apreciază că se impune soluționarea plângerii petentului, prin raportare la motivele de fapt și de drept indicate de acesta.
În temeiul art. 255 alin. 1 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 19.09.2014, petentul R. B. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin C., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 19.08.2014.
În motivarea plângerii, petentul a învederat, în esență, că la data comiterii faptei contravenționale nu mai era proprietarul vehiculului, care a fost înstrăinat d-lui A. A. la data de 24.04.2014, acesta din urmă circulând cu autoturismul fără rovinietă, procesul verbal de contravenție nefiind semnat nici de către agentul constatator și nici de către contravenient.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 4 - 8).
Plângerea a fost timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (fila 3).
La data de 03.11.2014, prin Serviciul Registratură, intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin C., a depus întâmpinare – filele 12 - 13, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, a susținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001 și Ordinul MTI nr. 769/2010.
În probațiune, a depus înscrisuri (filele 14 – 17).
La data de 02.12.2014, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare – fila 21, prin care a arătat că a fost de bună-credință întrucât a radiat autoturismul de la primărie urmând ca noul proprietar să treacă la înmatricularea lui, iar de pe procesul verbal de contravenție lipsește semnătura olografă a agentului constatator, iar cea electronică deși există, nu este aplicabilă în astfel de cazuri.
La data de 22.12.2014, petentul a depus la dosar un înscris – fila 25, prin care a arătat că la data de 16.12.2014, numitul A. A., cumpărătorul autoturismului, a început demersurile pentru radierea vehiculului de pe numele petentului și a fost de acord și cu achitarea amenzii, motiv pentru care solicită clasarea plângerii contravenționale formulate, aceasta nemaiavând obiect.
În dovedire, a anexat dovada achitării amenzii (fila 26).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.08.2014 încheiat de agentul constatator S. T. din cadrul C. S.A. - C. a fost sancționat petentul R. B. A. cu amendă în sumă de 250 lei, întrucât s-a constatat că, la data de 21.05.2014, ora 07.25, pe DN13A km121+141mp, în District Harghita, jud. Harghita, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_, aparținând petentului, cu domiciliul în Cluj-N., a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Fapta a fost încadrată în prevederile art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 și sancționată conform art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002 cu amendă de 250 lei.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR, conform prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2011 și HG nr. 1259/2001.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Analizând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în celelalte cazuri în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului (Decizia Înaltei Curte de Casație și Justiție nr. XXII din data de 19.03.2007).
Prin plângerea contravențională formulată, petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție contestat întrucât nu conține semnătura olografă a agentului constatator.
Astfel, în conformitate cu art. 17 din OG nr. 2/2001 procesul verbal trebuie să fie semnat de agentul constatator, iar potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
În speță, deși existența semnăturii agentului constatator este obligatorie potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal atacat a fost generat și semnat electronic, ceea ce înseamnă că este asimilat de către lege unui proces-verbal obișnuit, care poartă semnătura olografă a agentului constatator, fiind astfel îndeplinite condițiile legale.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că se impune respingerea motivului de nulitate invocat de petent, ca neîntemeiat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În speță, petentul a susținut că nu este vinovat de săvârșirea contravenției întrucât a vândut autovehiculul.
Asupra acestor susțineri, instanța reține că petentul a fost sancționat conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 (în vigoare la data săvârșirii și constatării faptei) fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Conform art. 1 alin. 2 dinOG nr. 15/2002 „începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România si structurat in funcție de perioada de parcurs si de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz”, iar noțiunea de „utilizatori” este definită de art. 1 alin. 1 lit. b) ca fiind „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Totodată, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Coroborând aceste texte legale, instanța constată că obligația achitării tarifului de utilizare a drumurilor naționale și deținerea rovinietei revine proprietarului autovehiculului sau persoanei care are un drept legal de folosire a autovehiculului, însă art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 nu sancționează fapta de a nu achita tariful de utilizare al drumurilor naționale și folosirea acestora în acest context, ci este sancționată fapta de „a circula fără a deține rovinieta valabilă”, ceea ce ar implica faptul că subiectul contravenției ar fi orice persoană care cu intenție folosește un autovehicul înmatriculat pentru care nu este achitată rovinieta, cunoscând acest lucru. Cu toate acestea, coroborând alin. 1 cu alin. 5 al art. 8 (potrivit căruia utilizatorilor li se pot aplica amenzi contravenționale atât pe rețeaua de drumuri naționale din România, cât și în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, la ieșirea din România) reiese că legiuitorul a urmărit să sancționeze ca subiecți activi ai contravenției pe „utilizatori” astfel cum a fost definită noțiunea de actul normativ.
Prin plângerea contravențională formulată petentul nu a contestat faptul că în baza de date a Ministerului Internelor apărea ca proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, dar a susținut că vehiculul a fost vândut d-lui A. A.. Raportat la contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 24.04.2014 – fila 5 din dosar, de către petent cu numitul A. A., deși s-ar putea susține că a operat transferul dreptului de proprietate, conform art. 1650 și urm. C.civ., instanța consideră că nu există nicio certitudine că acest contract a fost încheiat în mod valabil, apreciind că un astfel de înscris nu este suficient pentru a se face proba contrară celor reținute în procesul verbal contestat.
Pe cale de consecință, întrucât petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție și întrucât acesta este până la proba contrară proprietarul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ la data încheierii procesului verbal de contravenție, revenindu-i astfel obligația de a achiziționa rovinieta pentru folosirea drumurilor naționale, instanța constată că procesul verbal este temeinic încheiat.
Astfel, pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petent.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere că niciuna dintre părți nu a solicitat cheltuieli de judecată, instanța va lua act de această împrejurare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul R. B. A., cu domiciliul în Florești, ., ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – SA, prin C., cu sediul în București, sector 6, .. 401A.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 19.01.2015.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact./B.I.A./N.S./26.01.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 863/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 866/2015.... → |
|---|
