Plângere contravenţională. Sentința nr. 5832/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5832/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 5832/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 5832/2015
Ședința publică din data de 10 iunie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: N. F. B.
GREFIER: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. M. in contradictoriu cu intimatul M. C. N. – DIRECTIA GENERALA POLITA LOCALA, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se constata că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța, pentru a da posibilitate intimatului sa depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 10.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 17.02.2015, sub nr. de mai sus, formulată de petentul C. M. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA GENERALA POLIȚIA LOCALĂ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea plângerii petentul susține ca la data de 03.02.2015 a primit adresa nr._/486/22.01.2015 prin care i se solicita sa comunice utilizatorul auto_ care a savarsit o contravenție la data de 10.12.2014 ora 16,18 in mun. C.-N., .. 39 si totodată procesul verbal atacat prin care i se aplica o amenda in suma de la 200 pana la 400 lei pe motiv ca in data de 09.10.2015 ora 11,26 a staționat fara tichet de parcare pe . fapta constatata prin nota de constatare nr._/05.2014. Este nelămurit cu privire la cele 2 acte întrucât nu se poate ca pentru aceeași presupusa fapta printr-un înscris sa i se ceara informații iar prin alt înscris sa fie sancționat ca fiind contravenient. In cadrul procesului verbal exista mai multe date incat nu se mai înțelege nimic: procesul verbal este încheiat in 20.01.2015, controlul este efectuat in 09.10.2015 ora 11,26 si fapta a fost constatata prin nota de constatare_/05.2014 astfel incat nici una din date nu coincide cu 10.12.2014 ora 16,18 înscrisa in adresa_/22.01.2015. de asemenea, agentul nu aplica o amenda clar determinata ci stabilește ca amenda este cuprinsa intre 200 lei si 400 lei. Astfel, fapta nu are identificare in timp si totodată fapta nu exista.
In drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001.
În probațiune s-au depus copii după următoarele înscrisuri: procesul verbal atacat, adresa, plicul cu comunicările .
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
La data de 17.03.2015 intimatul M. C.-N. a înregistrat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata (f.15-19) arătând, in esența, ca petentul a savarsit contravenția iar aceasta a fost constatata in mod legal la fel ca si sancțiunea aplicata. S- a anexat procesul verbal contravențional, nota de constatare, dovada de comunicare, planșe foto, adresa prin care s-a solicitat petentului sa comunice utilizatorul autoturismului, dovada comunicării acesteia.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare in termenul legal ci doar la data de 10.04.2015.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 20.01.2015, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010 reținându-se în sarcina acestuia că la data de 09.10.2014, orele 11,26, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ era parcat in parcarea cu tarif orar de pe . fara a achita taxa de parcare, fapta ce a fost constatata prin nota de constatare_/05.2014
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Susținerea petentului ca fapta nu ar avea identificare in timp este neîntemeiata deoarece din procesul verbal contravențional rezulta explicit faptul ca fapta a fost comisa si totodată constatata in data de 09.10.2014 prin nota de constatare nr._ (f.20), nota de constatare ce a rămas si la vehiculul in cauza . La data de 18.11.2014 petentului i s-a solicitat sa comunice utilizatorul mașinii din data de 09.10.2014 ora 11,26 care a comis contravenția pe . (f.24-26) si primita de petent sub semnătura la data de 19.11.2014 (f.27) iar ulterior, la data de 20.01.2015 a fost încheiat procesul verbal atacat nr._, ce i-a fost comunicat petentului la data de 03.02.2015 (f.7).
De asemenea, in procesul verbal este menționat explicit cuantumul amenzii aplicate ca fiind de 200 lei.
Totodată, ca urmare a faptului ca petentul a persistat in activitatea contravenționala de a parca pe aceeași . a achita taxa de parcare, si in data de 10.12.2014 ora 16:18, prin adresa comunicata (f.6) i s-a solicitat din nou sa indice utilizatorul auto_, comunicare realizata la data de 03.02.2015 (f.22) urmând bineînțeles sa se încheie un nou proces verbal de constatare a contravenției si pentru aceasta fapta.
In consecința, nu exista nici o cauza de nulitate determinata de o neidentificare exacta in timp a faptelor.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Cu privire la temeinicia procesului verbal instanța retine ca petentul nu formulează nici o apărare, necontestând faptul ca ar fi parcat fara sa achite taxa de parcare iar din plansele fotografice depuse rezulta savarsirea contraventiei in timp ce petentul nu a indicat un alt utilizator al autoturismului.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 200 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în mod legal de către agentul constatator, in cuantumul stabilit de către legiuitor, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, neimpunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment” - ului cu atât mai mult cu cat se poate retine ca petentul nici după ce a greșit nu a fost capabil sa-si asume greșeala si invoca existenta unei confuzii cu toate ca aceasta nu se poate retine.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. M. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ și va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 20.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiata, plângerea contravenționala formulata de petentul C. M., CNP_, domiciliat in C.-N., . . verbal contravențional . nr._ încheiat la data de 20.01.2015 de către M. C.-N., cu sediul in C.-N., .-3.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțata in ședința publica din 10.06.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
N.-F. B. A. S.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4420/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2563/2015.... → |
|---|
