Plângere contravenţională. Sentința nr. 6255/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6255/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 6900/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6255/2015
Ședința publică din 19 iunie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale înaintate de petenta S.C. T. C. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER I.S.C.T.R., privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 27.03.2015.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 alin. 1 C. pr. civ., analizându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta plângere contravențională, raportat la dispozițiile art. 10 ind. 1 OG nr. 15/2002.
În temeiul art. 238 C. pr. civ., instanța apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 C. pr. civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la cererea de amendare a petentei, formulată de către intimat prin întâmpinare, instanța urmează să se pronunțe asupra acesteia prin hotărâre.
Nemaifiind alte probe de administrat sau excepții de soluționat, în temeiul art. 244 alin. 1 C. pr. civ., instanța constată încheiată etapa cercetării procesului, iar, în temeiul art. 394 C. pr. civ., considerându-se lămurită, declară închisă etapa dezbaterilor asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.04.2015, sub nr._, petenta S.C. T. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R., constatarea nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 27.03.2015. De asemenea, s-a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, la data de 30.03.2015, a primit prin poștă un proces-verbal de constatare a contravenției prin care i s-a adus la cunoștință faptul că în data de 27.03.2015 vehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat fără a avea achitată taxă de rovinietă. În ciuda faptului că autoturismul menționat a fost reținut în trafic în data de 25.03.2015, procesul-verbal a fost întocmit în data de 27.03.2015. La data opririi în trafic agentul constatator i-a comunicat șoferului că este vorba de o verificare de rutină, șoferul fiind lăsat să plece după ce i s-au verificat actele.
A mai susținut petenta că prin această modalitate de întocmire a procesului-verbal i s-a încălcat dreptul de a fi încunoștiințată cu privire la fapta săvârșită și dreptul de a formula obiecțiuni. Din interpretarea textului art. 16 alin. 7 OG nr. 2/2001 rezultă că legea contravențională instituie o nulitate expresă cu privire la refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului.
S-a învederat instanței că procesul-verbal a fost întocmit în lipsă, fără a fi semnat de către un martor. În plus, simpla oprire pentru control nu exonerează agentul constatator de obligația informării conducătorului auto cu privire la contravenție. Petenta a mai arătat că în urma discuției cu conducătorul auto, șeful de coloană a solicitat efectuarea unei verificări a rovinietei deținute de auto_, constatându-se că la achiziționarea acesteia a fost trecut un număr greșit de autoturism. În data de 25.03.2015, ora 15.16, conducătorul auto a achiziționat rovinieta pentru autoturismul_ .
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 16 alin. 7, art. 19 și art. 31 OG nr. 2/2001.
În susținerea pretențiilor sale, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar. (fila 3)
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiindu-i comunicat petentei la data de 30.03.2015 astfel cum reiese din înscrisul depus de către petentă la fila 7.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare a contravențiilor (fila 5), dovada achiziționării rovinietei (fila 6) și dovada comunicării procesului-verbal. (filele 7-8)
Prin întâmpinarea depusă la data de 07.05.2015, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Intimatul a arătat că, la data și ora constatării contravenției, agentului constatator nu i s-a prezentat nici o rovinietă valabilă iar în urma verificării în baza electronică de date a rezultat că pentru vehiculul în cauză nu a fost achitată rovinieta pentru data de 25.03.2015. Chiar dacă la data întocmirii procesului-verbal era achitată rovinieta, nu înseamnă că fapta sancționată nu există.
A mai susținut intimatul că în trafic nu exista nici un reprezentant legal al petentei astfel încât agentul constatator a reținut, la rubrica semnătură contravenient, că acesta nu este de față. Mențiunile prevăzute de art. 16 alin. 7 OG nr. 2/2001 se fac de reprezentantul legal al petentei și nu de prepusul său, calitate în care se afla conducătorul auto. În plus, art. 19 alin. 2 și art. 13 alin. 1 OG nr. 2/2001 prevăd posibilitatea încheierii procesului-verbal în lipsa contravenientului.
Intimatul a solicitat să se constate că plângerea a fost introdusă fără a exista motive temeinice și să se rețină reaua-credință a contravenientei raportat la art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ.
Cu privire la pericolul social al faptei, intimatul a menționat că fapta de a utiliza rețeaua de drumuri naționale fără a deține rovinietă valabilă prezintă gradul de pericol social al unei contravenții. În plus, cuantumul foarte ridicat al amenzii reflectă hotărârea legiuitorului de a sancționa dur pe cei care încalcă normele legale.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OG nr. 15/2002, OMTI nr. 769/2010, OG nr. 2/2001, art. 223 C.pr.civ.
În probațiune, în susținerea apărărilor sale, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 15.05.2015, petenta a susținut că agentul constatator are obligația de a informa conducătorul auto în mod corect dacă controlul este unul de rutină sau cu tematică de control. Dispozițiile OG nr. 2/2001 stabilesc regula că momentul încheierii procesului-verbal coincide cu momentul constatării contravenției. Excepția, încheierea procesului-verbal în lipsă, trebuie aplicată doar în cazuri excepționale.
A mai arătat petenta că are achiziționate roviniete pentru întregul parc auto însă la achiziționarea rovinietei pentru auto_ a fost trecut un număr greșit de autovehicul.
La termenul din ședința publică din data de 19.06.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/27.03.2015, petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 OG nr. 15/2002.
S-a reținut că, în data de 25.03.2015, ora 13.08, pe DC 1C, km 55+500 m, localitatea D., a fost oprit și verificat autovehiculul cu număr de înmatriculare_, utilizat de către S.C. T. C. S.R.L., în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto C. M., în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate speciale în trafic naționale. La momentul controlului, în urma verificării documentelor prezentate pentru control de către conducătorul auto și a deținerii rovinietei pentru autobuzul cu numărul de înmatriculare_, în Sistemul Informatic de Emitere Monitorizare și Gestionare a Rovinietei, s-a constatat că se efectuează transport de persoane contra cost prin servicii regulate speciale pe traseul D.- DN 1C-jucu Herghelie-De Longhi, conform licenței de transport . nr. 0324 și a caietului de sarcini aferente fără a deține rovinietă în momentul controlului.
Conform art. 8 alin. 1 OG nr. 15/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.750 lei la 2.250 lei fapta de a circula fără rovinietă valabilă.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petenta a arătat că procesul-verbal contestat este nul deoarece a fost încheiat în lipsă la două zile de la oprirea în trafic, conducătorului auto nu i s-a adus la cunoștință fapta imputată, procesul-verbal a fost întocmit în lipsă fără a fi semnat de către un martor asistent iar contravenientului nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.
Preliminar, instanța reține că situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În ceea ce privește faptul că procesul-verbal a fost întocmit la două zile după oprirea în trafic, instanța constată că potrivit art. 13 alin. 1 OG nr. 2/2001, aplicarea unei sancțiuni contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Prin urmare, agentul constatator beneficiază de un termen de 6 luni de la data constatării faptei în interiorul căruia trebuie să aplice sancțiunea contravențională astfel încât întocmirea procesului-verbal la două zile de la constatarea faptei a fost conformă cu prescripțiile legale, nefiind un viciu de legalitate.
Referitor la întocmirea procesului-verbal în lipsă, instanța reține că potrivit art. 19 alin. 1 OG nr. 2/2001, In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. În consecință, legea permite expres întocmirea procesului-verbal în lipsa contravenientului. În soluționarea excepției de neconstituționalitate a acestui text de lege, prin Decizia nr. 5/2002, Curtea Constituțională a arătat că textul prevede suficiente garanții care sa împiedice încheierea abuziva a procesului-verbal fără participarea contravenientului precum și că dreptul la apărare este consacrat de art. 24 din Constituție în sfera activității judiciare, or constatarea săvârșirii unei contravenții, deși poate avea și consecințe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. Pentru a contrabalansa această restrângere a dreptului la apărare, contravenienții pot ataca procesul-verbal în fața instanței în cadrul unei proceduri în care vor fi administrate probe privind temeinicia și legalitatea acestuia.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor asistent, instanța reține că potrivit art. 19 alin. 1 OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie confirmate de cel puțin un martor. Cu toate acestea, alin. 3 prevede o excepție, stipulând că procesul-verbal poate fi întocmit în lipsa contravenientului și fără un martor asistent, revenindu-i agentului constatator obligația de a menționa motivele ce au condus la întocmirea procesului-verbal în acest mod.
Într-adevăr, așa cum a arătat și petenta, procesul-verbal contestat a fost întocmit în lipsa sa și nu a fost semnat de un martor asistent însă în cuprinsul procesului-verbal se menționează explicit motivul pentru care procesul-verbal a fost întocmit astfel. Agentul constatator a consemnat faptul că la momentul controlului nu s-a putut identifica un martor decât alt agent constatator, fiind astfel incidentă excepția stipulată de art. 19 alin. 3 OG nr. 2/2001.
Petenta a mai afirmat că i s-a încălcat dreptul la apărare deoarece nu i s-a adus la cunoștință fapta imputată. Instanța nu poate reține ca temeinică această susținere din moment ce petenta a precizat că imediat ulterior controlului, conducătorul auto a solicitat verificarea existenței rovinietei. Or, din moment ce conducătorului auto i s-au solicitat documentele a căror deținere este impusă de lege iar imediat ulterior s-au realizat demersuri pentru a se stabili dacă a fost achiziționată rovinietă, se impune concluzia că petentei i s-a respectat dreptul la apărare, fiindu-i adusă la cunoștință fapta imputată.
În ceea ce privește omisiunea agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, se constată că această obligația incumbă agentului doar dacă procesul-verbal este întocmit în prezența celui sancționat. Din moment ce actul de sancționare contravențională ce face obiectul prezentei cauze a fost întocmit în lipsă, în mod evident agentul constatator s-a aflat în imposibilitate de a încunoștința petenta cu privire la drepturile sale.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), fapta imputată petentei cu titlu de contravenție se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentului sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentei i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba ce a fost încuviințată și administrată.
Petenta a admis faptul că nu deținea rovinietă pentru autoturismul surprins în trafic de reprezentanții intimatului însă a arătat că a achitat pentru acest autoturism taxa de utilizare a rețelei naționale de drumuri însă a menționat, din eroare, un alt număr de înmatriculare.
Instanța constată că această apărare a petentei rămâne la nivelul unei simple alegații, nefiind probat faptul că petenta ar fi achiziționat o rovinietă pentru un autoturism cu caracteristicile autobuzului menționat în actul de sancționare contravențională și cu un număr de înmatriculare asemănător. Mai mult, chiar dacă petenta și-ar fi susținut apărarea cu înscrisuri doveditoare, acest aspect nu ar fi condus la exonerarea sa de răspundere contravențională. Petenta avea obligația de a verifica dacă numărul de înmatriculare inscripționat pe rovinietă este cel corect. Potrivit art. 5 alin. 3 lit. a din Ordinul MTI nr. 769/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, prin aplicarea semnăturii, solicitantul certifică conformitatea celor menționate în cuprinsul rovinietei cu cele solicitate. În consecință, faptul că petenta nu ar fi cunoscut că numărul de înmatriculare a fost greșit consemnat se datorează propriei sale culpe, aceasta omițând să verifice dacă rovinieta a fost emisă pentru numărul de înmatriculare corect.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, instanța reține că petenta nu a probat o stare de fapt contrară celei reținute de agentul constatator astfel încât se impune concluzia că prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta a fost înlăturată.
Starea de fapt reținută în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 OG nr. 15/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul prevăzut de anexa nr. 2 OG nr. 15/2002.
Susținerea petentei potrivit căreia ar fi achiziționat rovinietă pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_ nu a fost probată astfel încât instanța nu poate reține acest aspect drept o circumstanță atenuantă.
Instanța reține că legiuitorul a apreciat că fapta săvârșită de către petentă prezintă un grad ridicat de pericol social, astfel cum reiese și din limitele ridicate ale sancțiunii aplicabile, respectiv amendă între 1.750 lei și 2.250 lei. Faptul că petenta a achiziționat rovinietă ulterior controlului, astfel cum a probat prin înscrisul depus la fila 6, nu reprezintă o circumstanță atenuantă din moment ce acțiunea petentei de intrare în legalitate s-a datorat iminentei sale sancționări.
Petenta nu a probat existența unor circumstanțe speciale care să indice un grad mai scăzut al pericolului social al faptei astfel încât se reține că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta S.C. T. C. S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 27.03.2015 încheiat de către organul constatator I.S.C.T.R. pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, constatând culpa procesuală a petentei, raportat la prevederile art. 453 alin. C.pr.civ., cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea intimatului de aplicare a unei amenzi judiciare petentei pentru introducerea unei cereri vădit-neîntemeiate, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată. Potrivit art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ., instanța va putea sancționa cu amendă judiciară introducerea cu rea-credință a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, vădit neîntemeiate.
Instanța reține că pentru a dispune aplicarea unei amenzi judiciare se impune constatarea în prealabil a întrunirii condițiilor răspunderii delictuale civile. Abuzul de drept procesual sancționat prin dispozițiile art. 187 alin. 1 pct. 1 lit.a C.pr.civ. presupune în mod necesar săvârșirea faptei cu rea-credință, deci vinovăția trebuie să îmbrace forma intenției.
Petenta a arătat că procesul-verbal este afectat de o . vicii de legalitate, argumente pentru contracararea cărora intimatul a formulat o întâmpinare de aproape 4 pagini. În consecință, nu se poate reține că plângerea formulată de către petentă este vădit netemeinică raportat la aspectele aduse în discuție. Formularea unei plângeri contravenționale constituie exercitarea unui drept procesual nefiind manifestă reaua-credință a petentei raportat la circumstanțele cauzei. Simpla respingere a unei cereri nu reprezintă o probă a relei-credințe a titularului cererii.
Pentru aceste motive, constatând că nu s-a probat că petenta a abuzat de dreptul procesual conferit de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, respectiv dreptul de a formula plângere contravențională, instanța urmează să respingă cererea de aplicare a unei amenzi judiciare petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. T. C. S.R.L., CUI RO_, J_, cu sediul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER, C._, cu sediul în București, .. 38, Sector 1 și sediul procesual ales în Baia M., ., . privind procesul verbal . nr._ încheiat la data de 27.03.2015.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de aplicare a unei amenzi judiciare petentei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 19.06.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/06.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6315/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5685/2015.... → |
|---|
