Pretenţii. Sentința nr. 6302/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Judecătoria CLUJ-NAPOCA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 6302/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 3709/211/2014

ROMANIA

JUDECATORIA CLUJ N.

SECTIA CIVILA

DOSAR NR._

Operator de date cu caracter personal 3185

SENTINȚA CIVILĂ NR. 6302/2015

Ședința publică din 19 iunie 2014

Instanța constituita din:

P.: F. I.

GREFIER: T. R.

Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul - pârât reconvențional L. A., în contradictoriu cu pârâții – reclamanții reconvenționali P. M. F. și P. G. D., având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru datele de 21.05.2015, 27.05.2015, 04.06.2015 apoi pentru astăzi, 19 iunie 2015.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de față constată:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19.02.2014 pe rolul acestei instanțe sub nr. _ reclamantul L. A. a chemat în judecată pe pârâții P. M. F. și P. G. D., solicitând instanței:

- Să constate că reclamantul a dobândit împreună cu defuncta F. L., în perioada concubinajului (1991-2012) bunurile menționate în anexa;

- Să constate că în aceeași perioadă reclamantul și defuncta au edificat o fundație de casă pe terenul identificat în T.P._/646/1995 emis pe numele F. I. (tatăl vitreg al defunctei) fiecare având o cotă de contribuție de ½ parte;

- Să constate că succesori ai defunctei F. L. (decedată la data de 12 aprilie 2012) sunt cei doi pârâți în calitate de descendenți;

- Să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile de mai sus prin atribuirea acestora în întregime în natură pârâților și cu obligarea acestora la plata unei sulte reprezentând ½ din valoarea acestora;

- Să oblige pârâții, în baza art. 1576 și urm. cod civil la restituirea sumei de 8.000 lei reprezentând împrumut nerestituit

Reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată

În motivare reclamantul a arătat că a trăit în concubinaj cu defuncta F. L. începând cu anul 1992 și până la decesul acesteia iar în toată această perioadă părțile au locuit în apartamentul bun propriu al acesteia din urmă situat în Cluj-N., .. Potrivit reclamantului, în toată această perioadă, concubinii au achiziționat mai multe bunuri mobile pentru acest apartament iar la decesul numitei F. L., descendenții acesteia au vândut imobilul, reclamantul neavând ocazia de a lua niciunul dintre bunurile mobile, cu excepția celor personale, și neprimind contravaloarea cotei sale din valoarea acestor bunuri.

În continuare, reclamantul susține că în decursul anilor 2008-2010, concubinii au edificat, cu acordul proprietarului F. I., o fundație pe terenul aflat în proprietatea acestuia din urmă, în scopul construirii unei locuințe însă, datorită decesului numitei F. L., această construcție nu a fost finalizată.

Mai departe, reclamantul pretinde că în anul 2001 a înstrăinat un apartament bun propriu (situat în Cluj-N., ., . de 11.700 lei, sumă din care a împrumutat pârâților 8.000 de lei, împrumut ce urma a fi restituit la momentul vânzării apartamentului deținut de defuncta F. L..

Potrivit reclamantului, după decesul mamei acestora, pârâții au procedat la vânzarea apartamentului dar, în ciuda înțelegerii existente, nu au restituit împrumutul.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1576 și urm. Cod Civil, art. 634 și urm., art. 669, art. 676 alin. 2 lit. a), art. 963 și urm. Cod civil, art. 969 și urm. C.pr.civ.

În probațiune, reclamantul a solicitat adminstrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și proba testimonială cu 4 martori.

În anexa (f. 5) reclamantul a enumerat următoarele bunuri mobile și valoarea acestora:

- Centrală termică+calorifere – 3000 lei

- Ușă metalică intrare – 800 lei

- Geam termopan bucătărie – 700 lei

- Mobilă bucătărie+masă bucătărie – 1500 lei

- Hotă bucătărie – 200 lei

- Pat-canapea – 893 lei

- Masă+scaune living 460 lei

- Perdele – 1000 lei

- Veselă – 1200 lei

- Covoare persane 2 buc. + carpete – 1000 lei

- Televizoare color 3 buc. – 800 lei

- Paturi+lenjerii pat – 1000 lei

- Combină frigorifică – 1000 lei

- Chiuvetă bucătărie – 200 lei

- Chiuvetă-dulap baie – 450 lei

- Fundație beton la N. – 20.000 de lei

Reclamantul a depus înscrisuri respectiv: copie carte de identitate, proces verbal de mediere nr. 77/25.11.2013, încheierea nr. 1/23.01.2014, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3641/04.10.2001 de B.N.P. M. L., extras CF_, carnet de muncă, grafic de rambursare, cerere de credit, ofertă de credit, fișa fiscală, facturi și chitanțe, T.P._/646 din 29.03.1995 (f. 6-63)

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 2215,15 lei reprezentând taxă de timbru (f. 66).

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri interogatoriu și proba testimonială.

La data de 07.04.2015 pârâții P. M. F. și P. D. G. au formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care au arătat că înainte de a începe relația cu mama lor reclamantul fusese căsătorit iar în urma divorțului toate bunurile au rămas fostei soții. Astfel, pârâții arată că, la început relației de concubinaj, apartamentului mamei lor era dotat cu toate cele necesare (mobilă, electrocasnice) aceste bunuri existând în apartament și fiind folosite de către mama părților până la decesul acesteia. Mai departe, pârâții arată că mama acestora obținea un salariu bun, vânduse un teren pentru o sumă mare în anul 1998 iar dacă ar fi avut nevoie să își cumpere ceva, avea posibilități materiale suficiente iar reclamantul de mai multe ori afirmase că el nu dorește să contribuie cu ceva fiindcă concubina sa are o situație mai bună ca a lui.

În continuare, pârâții arată că mama lor l-a ajutat pe reclamant să își cumpere o garsonieră în anul 1997, pe . aceasta să aibă vreo pretenție la vinderea imobilului în 2001. Mai mult, pârâții arată că concubinii au achiziționat în anul 2005 un autoturism marca Dacia L. pentru care mama părților a achitat avansul precum și o parte din ratele achitate ulterior.

Totodată, pârâții arată că reclamantul nu pomenește nici un cuvânt despre cele peste 100 gr. bijuterii din aur, proprietatea mamei lor, dobândite înainte de a-l cunoaște pe reclamant și care urmează a fi restituite în totalitate pârâților deoarece acestea au rămas în posesia reclamantului după decesul mamei lor.

În ceea ce privește bunurile comune, pârâții susțin că reclamantul nu are nici un drept asupra lor arătând că: centrala termică, ușa metalică de la intrare, geamul termopan și mobila de bucătărie au fost cumpărate din banii mamei chiar dacă în ceea ce privește unele dintre acestea, reclamantul figura drept cumpărător. De asemenea, referitor la cele 3 televizoarele color, pârâții arată că la domiciliul mamei a existat unul încă înainte ca reclamantul să locuiască acolo iar în anul 1996 pârâtul P. M. a cumpărat un alt televizor color.

În ceea ce privește fundația de beton de la N., pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale având în vedere faptul că terenul pe care a fost realizată această fundație aparține unui terț și anume F. I., tatăl vitreg al defunctei F. L..

Pârâții au mai cerut respingerea capătului de cerere referitor la restituire pretinsului împrumut de 8000 de lei arătând că afirmațiile reclamantului sunt false, suma nefiind împrumutată. Mai mult, se arată că reclamantul nu deține vreun act scris iar dovada unui act juridic cu o valoare de peste 250 de lei nu putea fi nici în vechea legislație, nici în cea nouă, realizată prin administrarea probei testimoniale. În continuare, pârâții invocă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului cu privire la acest pretins împrumut având în vedere faptul că acesta, potrivit reclamantului, s-ar fi acordat în anul 2004.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205, art. 207 C.pr.civ., art. 36 C.pr.civ., art. 552, art. 557 C.civ., art. 963 C.civ., art. 309 alin. 1 li 3 C.pr.civ., art. 1191 C. civ. 1864, art. 2517 C.civ.

În dovedirea susținerilor pârâții au solicitat adminsitrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantului și a probei testimoniale precum și expertiza pentru evaluarea bunurilor mobile.

Totodată, pârâții au formulat cerere reconvențională solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să:

- constate că în timpul concubinajului reclamantul împreună cu defuncta F. L., au realizat împreună, prin contribuție comună, o garsonieră situată în Cluj-N., ., . de către reclamantul L. A. la 04 octombrie 2001 cu suma de_ ROL, reclamantul însușindu-și în totalitatea această sumă cu toate că defuncta a avut o contribuție cel puțin egală la achiziționarea imobilului

- constate că în timpul concubinajului celor doi a fost dobândit, în anul 2006, autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ la care avansul în sumă de 1207,02 RON a fost achitat în totalitate din fonduri exclusiv proprii ale defunctei iar ratele la autoturism până la data de 12 aprilie 2012 au fost achitate prin contribuție comună.

- dispună obligarea reclamantul la restituirea bijuteriilor deținute de defunctă în greutate totală de aproximativ 100 gr.

Pârâții au solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâții reclamanți reconvenționali au arătat că la cumpărarea garsonierei de pe . a fost ajutat de defunctă care i-a oferit întreaga sumă iar când a vândut imobilul, în 2001, reclamantul a depus banii în contul său pentru a încasa dobândă și a promis că se va revanșa față de concubina sa dar nu a făcut-o. În consecință, pârâții-reclamanți susțin partajrea prețului obținut în cote egale între părți.

Mai departe, pârâții au solicitat și partajrea autoturismului pentru care mama acestora a achitat integral avansul iar ratele au fost achitate în comun de concubinii până la decesul mamei.

Totodată, pârâții reclamanți reconvențional au susținut că mama acestora a deținut 8 bijuterii din aur, având o greutate de aproximativ 100 gr, bijuterii ce au fost reținute de către reclamant.

În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 209 C.pr.civ, art. 35 C.pr.civ, art. 553, art. 555, art. 557, art. 563, art. 566, art. 669, art. 676 și art. 963 Cod Civil.

În dovedirea acțiunii, pârâții reconvenționali au depus înscrisuri (f. 80-88).

La data de 24.04.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârâți arătând că în perioada conviețuirii cu defuncta F. Livian, cei doi s-au comportat ca și soț și soție contribuind în mod egal la cheltuieli.

Totodată, a arătat că a fost salariat în toată această perioadă și că a contractat mai multe împrumuturi de la CAR RATUC folosite pentru a se gospodări iar ratele pe care F. L. le avea de achitat îi depășeau salariul câștigat.

Reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților, excepția invocată de aceștia, arătând că nu are nicio importanță identitatea proprietarului terenului având în vedere că fundația a fost în proprietatea concubinilor.

Mai departe, reclamantul-pârât a susținut că această garsonieră a fost cumpărată din banii economisiți de el fără nicio contribuție din partea concubinei iar autoturismul a fost achiziționat în urma contractării unui credit, data de finalizare a restituirii fiind anul 2016.

În ceea ce privește suma de 800 de lei a arătat că potrivit art. 1576 și urm., contractul de împrumut poate fi făcut fără un termen determinat pentru restituire iar termenul de prescripție curge din anul 2013 când a fost vândut imobilul deținut de defunctă.

La aceeași dată, reclamantul a depus o precizare a acțiunii prin care a solicitat instanței:

- să constate că în timpul concubinajului au mai fost făcute următoarele investiții: suma de 5600 lei reprezentând cheltuieli de separare gaz, 6000 lei montare gresie și faință, 100 lei montare W.C. și bazin de semiînălțare

- constate că reclamantul a contractat în anul 2011 un împrumut de 10.000 lei de la CAR, împrumut utilizat exclusiv în vederea plății medicamentelor și tratamentelor necesare pentru F. L., împrumut din care la data decesului acesteia mai era de restituit suma de 7.509,24 lei

- oblige pârâții la plata sumei de ½ din contravaloarea a ½ parte din ratele achitate exclusiv de către reclamant

- oblige pârâții la restituirea sumei de 3.000 lei acordată acestora cu titlu de împrumut în luna aprilie 2012 în vederea achitării cheltuielilor de înmormântare

În motivare, reclamantul-pârât a arătat faptul că în ceea ce privește bunurile indicate și cheltuielile efectuate, reclamantul a participat la realizarea lor așa cum a participat de altfel la toate cheltuielile din acea perioadă.

Totodată, a arătat că a contractat un împrumut de 10.000 lei de la CAR, în anul 2011, sumă utilizată exclusiv în vederea plății medicamentelor și a tratamentelor necesare pentru F. L., împrumut din care la data decesului acesteia mai era de restituit suma de 7.509,24 lei.

În același timp, reclamantul susține că a împrumutat pârâților suma de 3000 de lei în vederea acoperirii cheltuielilor de înmormântare.

Au fost depuse înscrisuri (f. 100-102).

La data de 25.04.2014 reclamantul-pârât reconvențional a mai depus si întâmpinare la cererea reconvențională solicitând admiterea în parte doar în ceea ce privește autoturismul și partajarea acestuia prin atribuire către reclamant fără plata unei sulte.

În motivare reclamantul a reluat cele arătate prin actele depuse anterior și a mai arătat că avansul la autovehicul a fost achitat din fonduri comune iar ratele au fost achitate cu o contribuție de ½ până la decesul concubinei sale. Totodată, a mai precizat că nu a fost niciodată în posesia bijuterilor indicate de către pârâți.

Reclamantul a depus înscrisuri (f. 106-113).

La data de 23 iunie 2014 pârâții au depus întâmpinare la precizarea de acțiune solicitând respingerea acestor petite noi.

Astfel, pârâții-reclamanți reconvențional au arătat că acțiunea în constatarea efectuării unor investiții este inadmsibilă și lipsită de interes arătând totodată că pentru bunurile încorporate în imobilul proprietatea defunctei și pentru lucrările efectuate, reclamantul ar putea invoca doar un drept de creanță care ar putea fi prescris.

Au mai arătată pârâții că imobilul defunctei era dotat cu toate cel necesare, inclusiv mașină de spălat care nu a fost schimbată în timpul conviețuirii, iar pârâții au ajutat-o pe mama lor la diverse cheltuieli de amenajare.

Pârâții susțin că reclamantul a rămas în apartament, cu titlu gratuit, încă 6 luni de la decesul mamei lor iar cu toate că a fost invitat să ridice din apartament unele bunuri, acesta a refuzat iar apartamentul a fost vândut cu toate bunurile aflate în el.

În ceea ce privește împrumutul în sumă de 10.000 lei pârâții au arătat că cererea în constatare este inadmsibilă iar acești bani nu au fost folosiți în scopul pretins de reclamant și chiar dacă ar fi fost atunci acest lucru ar fi însemnate o liberalitate și nu un împrumut.

Pârâții mai pretind că materialele achiziționate pentru fundația edificată pe terenul lui F. I. și care nu au fost folosite, au fost ridicate de reclamant și acordate fiului acestuia din urmă.

Mai departe, pârâții susțin că s-a ocupat singuri de înmormânarea mamei lor, neprimind bani de la reclamant.

Au fost depus înscrisuri (f. 123-137)

Cererea a fost legal timbrată.

În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu reciproc și proba testimonială cu martorii Catanas Z. (f. 229), B. V. (f. 230), F. I. (f. 231) și C. I. (f. 232), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosatul cauzei. Totodată, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize având ca obiectiv indicarea valorii actuale a autoturismului marca Dacia L., raportul de expertiză realizat fiind depus la dosar.

Analizând materialul probator administrat, instanța reține:

Reclamantul a trăit într-o relație de concubinaj cu defuncta F. L. începând cu anul 1992 și până la decesul acesteia în 11.04.2012, iar în toată această perioadă părțile au locuit în apartamentul bun propriu al acesteia din urmă situat în Cluj-N., ..

Conform certificatul de moștenitor nr. 3 din data de 18.06.2012 (f. 311) moștenitorii defunctei F. L. sunt cei doi fii ai acesteia, pârâții reclamanți reconvențional P. D. G. și P. M. F..

Având în vedere faptul că în prezentul dosar sunt supuse judecății mai multe cereri distincte, atât formulate de către reclamantul-pârât reconvențional cât și de către pârâții reclamanți reconvențional, instanța va continua cu analiza acestor în ordine, începând cu petitele cererii principale și continuând cu cele ale celei reconvenționale.

  1. Cererea formulată de reclamantul pârât reconvențional L. A.
  1. În ceea ce privește cererea reclamantului privind constatarea faptului că acesta a dobândit o . bunuri mobile indicate în anexa, împreună cu defuncta F. L. precum și paratajrea acestor bunuri:

Pentru început, instanța reține faptul că concubinajul sau uniunea consensuala a doua persoane nu este reglementată ca atare în dreptul civil român (nici în vechea reglementare, aplicabilă în cauza de față, dar nici în actuala reglementare) nici cu privire la relatiile nepatrimoniale personale, și nici relativ la relațiile patrimoniale dintre concubini. D. urmare, regimul juridic al bunurilor dobândite de către soti, anume proprietatea în devălmășie, nu este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata convietuirii acestora.

Astfel, prezumția comunității de bunuri prevăzută în cazul soților nu se extinde și în cazul concubinilor, iar, in ceea ce priveste relațiile patrimoniale dintre aceștia, avem de-a face cu situația eventuala a coproprietății relativ la fiecare bun dobandit împreuna, fiind necesar a se demonstra, în cadrul unui partaj, contribuția fiecăruia pentru fiecare bun individual și nu contribuția la universalitatea patrimoniului, asa cum este reglementat în cazul soților.

Mai precis, sub aspect probatoriu, instanța reține că părțile nu sunt ținute să facă doar dovada veniturilor cu caracter permanent sau ocazionale obținute de concubini ci contribuția efectivă a unei părți la achiziționarea unui bun anume.

În drept, potrivit art. 66 alin. 2 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 669-686 din Codul civil se aplica si partajului judiciar, atunci când cererea de chemare in judecata a fost introdusa după . Codului civil.

Având în vedere o atare situație, instanța reține faptul că reclamantul-pârât reconvențional avea obligația de a demonstra contribuția sa egală la achiziționarea fiecăruia dintre bunurile enumerate în anexa de la fila 5, nu doar să facă dovada valorii veniturilor câsțigate de fiecare dintre cei doi concubini. Sub acest aspect, având în vedere întreg probatoriul administrat, instanța reține că reclamantul pârât reconvențional a făcut doar proba, prin facturi și chitanțe, a achiziționării unei centrale termice (f. 55), a mobilei de bucătărie (f. 56) și unui pat-canapea (f. 57). Cu privire, la aceste bunuri, instanța reține că înscrisurile depuse dovedesc faptul că reclamantul a fost cel care le-a achiziționat iar potrivit chiar celor arătate de reclamant, cotele de contribuție pentru dobândirea bunurilor au fost egale.

În consecință, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada dobândiri celorlalte bunuri indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța va admite parțial acest petit al cererii de chemare în judecată și va constată faptul că reclamantul pârât reconvențional a dobândit, împreună cu defuncta F. L., următoarele bunuri: centrală termică, mobilă bucătărie și pat-canapea.

În ceea ce privește partajul, în natură, al acestor bunuri, prin atribuirea acestora pârâților, concomitent cu obligarea acestora la plata unei sulte, instanța reține faptul că această modalitate de partaj nu poate fi dispusă pentru simplul motiv că reclamantul nu a făcut dovada faptul că aceste bunuri se mai află la acest moment în proprietate pârâților-reclamanți. Sub aceste aspect, instanța reține că potrivit pârâților, fapt afirmat de altfel și de către reclamant, apartamentul defunctei a fost vândut cu toate bunurile aflate în acesta, inclusiv cu cele indicate mai sus. Mai mult, instanța reține faptul că reclamantul L. A. cunoștea intenția pârâților de a vinde apartamentul cu toate aceste bunuri, acesta fiind lăsat să locuiescă în acel imobil până la data vânzării acestuia, iar, conform chiar declarației reclamantului la interogatoriu, acesta nu a solicitat la plecare bunuri întrucât „am crezut că sunt oameni si o să ne înțelegem”. Instanța reține că nesolicitând partajul la acel moment, reclamantul și-a asumat faptul că bunul va fi vândut cu toate bunurile existente, partajul nemaifiind posibil în natură. În cazul în care dorea partajul acelor bunuri în natură, reclamantul ar fi trebuit să solicite accest lucru înainte de vânzarea imobilului.

Având în vedere faptul că toate aceste bunuri au fost vândute, instanța reține că reclamantul este îndreptățit doar la un drept de creanță corespunzător a ½ din valoarea obținută de către pârâți prin vânzarea acestor bunuri, vânzare realizată desigur în același timp cu imobilul apartament.

În ceea ce privește valoarea acestor bunuri reclamantul, instanța reține că potrivit prețului lor de achiziție, această valoare se ridică la suma de 4756 lei iar potrivit estimării reclamantul, valoarea ar fi, la acest moment, de 5393 lei. Sub acest aspect al valorii, instanța observă întâi faptul că reclamantul apreciază că valoarea acestor bunuri a crescut odată cu trecerea timpului, o astfel de apreciere fiind în mod clar eronată, întrucât un pat canapea dobândit în anul 2008 ani la un preț de 863 lei ar, avea 4 ani mai târziu, cel mult un sfert din valoarea inițială, la fel și în cazul mobilei de bucătărie achiziționată în 21.10.2009 la un preț de 1115 lei, doar centrala termică care a valorat 2778 lei la data achiziției – 18.08.2009, înregistrând o scădere mai mică. Mai mult, având în vedere faptul că aceste bunuri au fost cuprinse în prețul întregului apartament, instanța reține că valoarea acestora a fost una mai mult mai mică decât dacă erau vândute separat, o astfel de valoarea putând fi doar estimată întrucât este imposibilă determinarea ei certă în vreun fel.

În consecință, având în vedere toate aceste aspecte prezentate mai sus, instanța apeciază faptul că prețul estimat ca fiind obținut din vânzarea acestor trei bunuri, înstrăinate în același timp cu apartamentul, a fost de 1000 de lei, sens în care va obligă pârâții reclamanți reconvențional la plata sumei de 500 de lei către reclamantul-pârât reconvențional L. A. cu titlu de drept de creanță reprezentând contravaloarea părții din bunurile comune dobândite împreună cu defuncta F. L. (1/2 din 1000 de lei).

  1. În ceea ce privește cererea reclamantului privind partajarea fundației de la N.

Sub aceste aspect, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților în ceea ce privește petitul acțiunii formulate de reclamant având ca obiect partajarea fundației de casă pe terenul identificat în T.P. nr._/646/1995 situat în N..

Analizând această excepția, instanța reține faptul că reclamantul pretinde că a intenționat să construiască, împreună cu defuncta F. L., o locuință, pe terenul aflat în proprietatea numitului F. I., tatăl vitreg al defunctei, conform T.P. 5261/47 emis la data de 05.01.1999.

Potrivit art. 36 C.pr.civ. „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.”

Ieșirea din indiviziune presupune partajarea proprietății unui bun, deținut de două sau mai multe persoane. Astfel, partajul se poate realiza doar între coproprietarii unui bun, iar în cazul introducerii unei acțiuni de partaj, sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului, care, prin cererea de chemare în judecată și probatoriul administrat, trebuie să expună împrejurarile din care să rezulte că este îndreptățit să cheme în judecata pe un anumit pârât.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive, instanța reține faptul că aceasta este întemeiată. Astfel, reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâții reclamanți reconvențional, în calitate de moștenitori ai defunctei, ar avea calitate de coproprrietari asupra fundației edificate pe terenul aflat în proprietataea unui terț. Astfel, potrivit titlului de proprietate depus la dosar, terenul pe care a fost amplasată acea fundație aparține martorului F. I. (f. 87) iar în certificatul de moștenitor eliberat pe numele pârâților nu este inclus acest teren.

Mai mult, instanța reține că este inadmisibilă o acțiune de partaj în contradictoriu cu persoane care arată expres faptul că nu își recunosc calitatea de coproprietari, știut fiind că o persoană poate renunța la dreptul său de proprietate, mai ales atunci când aceasta i-ar aduce doar un prejudiciu și niciun beneficiu, cum este cazul în speța de față. Astfel, instanța reține faptul că reclamantul estimează această fundație la o valoarea de 20.000 lei și solicită obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de sultă cu toate că aceștia pârâți declară vehement faptul că nu au calitatea de coproprietari și nu emit nicio pretenție asupra acestui bun, apreciind că acesta aparține proprietarului terenului. Practic, reclamantul, dorește să îi oblige pe pârâți să își recunoască această calitate de coproprietari doar pentru a obține o sumă importantă de bani pentru acea fundație care acum nu îi mai folosește la nimic, la fel cum nu le folosește la nimic nici pârâților.

În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților în ceea ce privește petitul acțiunii formulate de reclamant având ca obiect partajarea fundației de casă pe terenul identificat în T.P. nr._/646/1995 situat în N. și va respinge petitul acțiunii formulate de reclamant având acest obiect ca fiind formulat în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

  1. În ceea ce privește petitul privind restituirea unui împrumut nerestituit, în sumă de de 8.000 de lei precum și a dobânzii legale aferente acestei sume.

Pentru început instanța va analiza excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului-pârât reconvențional cu privire la restituirea aceste sume, excepția invocată de către pârâți. Sub acest aspect, instanța reține faptul că reclamantul pretinde că a acordat acest împrumut în anul 2001, termenul de restituire fiind cel al vânzării imobilului apartament situat în Cluj-N., ., imobil în care locuiau cei doi concubini (termen suspensiv).

În consecință, având în vedere faptul că acest imobil a fost înstrăinat de către pârâți ulterior decesului mamei acestora care a avut loc la data de 11.04.2012, instanța apreciază că acțiunea introdusă de reclamant la data de 19.02.2014, a fost introdusă în termenul legal de 3 ani iar excepția invocată de către pârâți este neîntemeiată.

Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului-pârât reconvențional cu privire la restituirea împrumutului în sumă de 8000 de lei.

Pe fondul aceste solicitări, instanța reține faptul că reclamantul nu a făcut nicio dovadă a faptului că aceasta sumă ar fi fost într-adevăr remisă pârâților reclamanți reconvențional cu obligația acestora de a o restitui în momentul în care mama lor ar fi vândut locuința sa, fiind de presupus că această convenția nu avea drept termen de restituire vânzarea imobilului ulterior decesului concubinei reclamantului pârât, mamă a pârâților reclamanți.

În consecință, constatând că reclamantul nu a probat în niciun fel acest contract de împrumut, ngat vehement de către pârâții reclamanți reconvențional, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

  1. În ceea ce privește petitul privind realizarea unor investiții în imobilul în care reclamantul a locuit împreună cu defuncta F. L.

Pentru început, instanța va arăta ca în ceea ce privește natura juridică a acestor lucrări, sunt aplicabile cele constatate mai sus în ceea privește relațiile patrimoniale dintre concubini, precum și necesitatea demonstrării, în cadrul unui partaj, a contribuția reclamantului pentru fiecare dintre aceste lucrări și nu a contribuției la universalitatea patrimoniului.

Sub acest aspect, instanța reține faptul că reclamantul pârât reconvențional nu a demonstrat faptul că aceste lucrări ar fi fost efectuate prin contribuția sa patrimonială. Astfel, singura probă în acest sens este reprezentată de declarația martorului C. I. care arată că l-a ajutat pe reclamant când acesta a ras pereții, a dat jos faianța și a înlocuit-o atât în bucătărie cât și în baie, însă doar munca fizică depusă nu reprezintă o contribuție materială la aceste lucrări, trebuind să fie făcută dovada că reclamantul a utilizat sume de bani din patrimoniul său pentru efectuarea acestora, pentru a pretinde apoi un drept de creanță. În lipsa oricărei dovezi în acest sens, instanța va respinge ca neîntemeiat acest petit al cererii principale.

  1. În ceea ce privește petitul privind împrumutul în sumă 10.000 lei contractat de către reclamant de la CAR pentru acoperirea tratamentului medical al defunctei F. L.

Pentru început, sub acest aspect, instanța nu poate să nu observe caracterul necuviincios, mercantil și lipsit de moralitate al acestei cereri. Astfel, reclamantul pretinde că a contractat un împrumutat bancar pentru o sumă de 10.000 de lei pentru a o sprijini pe concubina sa în efectuarea taratamentului medical care i-ar fi putut salva viața, apoi, întrucât aceasta a decedat, dorește să îi oblige pe pârâți să achite ½ din ratele achitate între momentul decesului și rambursarea integrală a creditului.

În ceea ce privește acest petit, pentru început, instanța va observa lipsa oricărei dovezi cu privire la destinația sumei împrumutate, întrucât pentru a pretinde restituirea ratelor reclamantul trebuind să facă dovada certă și neîndoielnică a faptului că această sumă a fost cheltuită, până la ultimul leu, pentru tratamentul medical, întrucât după cum s-a arătat mai sus în cazul concubinilor nu există nicio prezumție cu privire la caracterul de bun comun al veniturilor sau în acest caz sumelor obținute printr-un împrumut.

Mai mult, chiar dacă reclamantul ar fi demonstrat că suma ar fi fost destinată exclusiv tratamentului medical, în lipsa probării unei convenții exprese în sens contrar a părților, instanța ar fi reținut, datorită relației de concubinaj dintre reclamant și defunctă, faptul că reclamantul a înțeles să realizeze o donație în favoarea persoanei cu care își împărțea viața și pe care era dator să o sprijine prin orice mijloace, în special în situația în care aceasta era bolnavă și necesita tratament.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca absolut neîntemeiat acest capăt de cerere.

  1. În ceea ce privește petitul privind restiuirea împrumutului în sumă de 3000 lei, acordat pârâților, și destinat cheltuielilor cu înmormântarea defunctei

Sub aceste aspect, la fel ca în cazul petitului de mai sus, instanța reține lipsa oricărei probe a acordării acestei sume precum și faptul că chiar și în situația în care proba ar fi fost realizată, realațiile dintre reclamant și defunctă, ar fi întreptățit instanța să aprecieze că prin plata acestor cheltuieli, reclamantul și-a îndeplinit doar îndatorirea sa morală de a contribui la cheltuielile cu înmormânarea persoanei alături de care își petrecuse ultimii 20 de ani din viață, neavând nici un drept să solicite moștenitorilor defunctei restituirea acestei sume.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca absolut neîntemeiat acest capăt de cerere.

  1. Cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvențional P. M. F. și P. D. G.
  1. În ceea ce privește petitul privind caracterul de bun comun al imobilului garsonieră situat în Cluj-N., ., .>

Cu privire la acest bun, instanța reține cele mai sus arătate cu privire la relațiile patrimoniale dintre concubini, precum și necesitatea demonstrării, în cadrul unui partaj, a contribuției concubinilor pentru fiecare dintre bunuri și nu a contribuției la universalitatea patrimoniului. Astfel, instanța reține faptul că imobilul în cauză s-a aflat în proprietatea exclusivă a reclamantului, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3641 la data de 04.10.2011 (f. 9-10). În consecință, pentru a emite pretenții asupra acestui bun, pârâții ar fi trebuit să demostreze, faptul că defuncta ar fi avut o contribuție certă la achiziționarea acestui bun, nefiind suficient să se demonstreze doar simplul fapt că, în perioada achiziționării acestui bun, defuncta și-ar fi înstrăinat anumite terenuri (f. 82-87) asupra cărora îi fusese reconstituit dreptul de proprietate.

Mai mult, instanța reține că acest bun a fost înstrăinat în anul 2001, sens în care, având în vedere faptul că defuncta ar fi deținut doar un drept de creanță asupra acestei sume, dreptul acesteia ar fi fost desigur prescris. Desigur, având în vedere faptul că bunul a fost vândut cu 11 ani înainte de decesul defunctei, instanța reține că situația juridică dintre cei doi concubini a fost reglementată de aceștia, fiind posibil ca defuncta să fi înțeles să facă o donație în favoarea persoanei cu care își împărțea viața sau fiind retribuită în alt mod, fiind de neacceptat ca moștenitorii defunctei să emită pretenții cu privire la un bun sau un drept de creanță asupra căruia antecesoarea lor nu a emis nicidată pretenții. De altfel în întâmpinarea depusă, pârâții arată, cu privire la vinderea acestei garsoniere, faptul aceasta a avut loc „fără ca aceasta (defuncta F. L. N.R.) să aibă vreo pretenție la vinderea imobilului în 2001”

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca absolut neîntemeiat acest capăt de cerere.

  1. În ceea ce privește petitul privind autoturismul marca Dacia L. achiziționat în anul 2006

În ceea ce privește acest bun, instanța reține faptul că ambele părți sunt de acord asupra faptului că acest autoturism a fost achiziționat, ca și bun comun al reclamantului și al defunctei F. L., în anul 2006, în urma contractării unui credit de către reclamantul A. L. (f. 109-112), ratele fiind achitate prin contribuție comună de către concubini, desigur până la decesul concubinei la data de 11.04.2011. Totodată, instanța reține faptul că împrumutul efectuat în vederea achiziționării bunului a fost încheiat la data de 11.10.2006, pe o durată de 10 ani, astfel încât de la data decesului defunctei – aprilie 2012 reclamantul a achitat ratele singur, rambursarea împrumutului urmând a avea loc în 20 octombrie 2016, conform graficului de rambursare.

În ceea ce privește valoarea autoturismului la acest moment, conform raportului de expertiză depus la filele 254-302 din dosar, rezultă ca valoarea acestui bun, la acest moment este de 1800 EURO, echivalent a 8.000 lei.

Instanța reține că prin precizarea depusă filele 309-310 din dosar pârâții reclamanți reconvențional au arătat că solicită suma de 700 euro cu titlu de sultă, bunul urmând a fi acordat reclamantului.

Instanța reține că această calitate de bun comun a autoturismului nu este disputată în cauza de față iar părțile sunt de acord cu efectuarea partajului în modalitatea atribuirii acestuia, în natură, reclamantului-pârât reconvențional L. A., probleme existând doar cu privire la stabilirea unei sulte.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului pârât reconvențional L. A. de atribuire a bunului către acesta fără plata unei sulte, instanța reține că această solicitare este neîntemeiată întrucât deefuncta a avut o contribuție la plata ratelor, deci la achiziționarea autoturismului, până la momentul decesului său deci de la data de 11.10.2006 până în luna aprilie a anului 2012, moștenitorii fiind îndreptățiți la o sultă care să compenseze această contribuție.

În consecință, instanța apreciază că întemeiată cererea pârâților privind obligarea reclamantului la plata unei sulte în valoare de 700 de euro, având în vedere ratele achitate în comun de cei doi concubini, ratele care au fost achitate sau care urmează a fi achitate de către reclamant precum și valoarea acestui bun la acest moment.

În consecință, instanța va constată faptul că că reclamantul pârât reconvențional L. A. a dobândit împreună cu defuncta F. L. în anul 2006, prin contribuție comună, un autoturism marca Dacia L. și va dispune ieșirea din indiviziune cu privire la acest bun mobil prin atribuirea acestuia, în natură, reclamantului-pârât reconvențional cu obligarea acestuia la plata unei sulte în sumă de 700 de euro (în echivalent în lei la data plății) către pârâții reclamanți reconvențional P. M. F. și P. G. D..

  1. În ceea ce privește cererea pârâților reclamanți reconvențional privind restituirea de către reclamant a bijuteriilor defunctei F. L.

Sub aceste aspect, instanța reține lipsa oricărei probe cu privire la existența acestor bijuterii precum și a faptului că acestea ar fi rămas în posesia reclamantului iar acesta nu le-ar fi restituit moștenitorilor.

De fapt, în ceea ce privește acest petit, instanța reține că în lipsa unei înțelegeri între cei doi concubini cu privire la aceste bijuterii, mai precis a existenței unei donații din partea defunctei către concubinul său, sau a unei înțelegeri între reclamant și pârâții moștenitori, reținerea acestor bunuri care fac parte din patrimoniul defunctei ar reprezenta o infracțiune de furt, situația în care recuperarea acestor bunuri ar fi putut fi realizată în cadrul unui eventual proces penal.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, instanța constată faptul că reclamantul pârât reconvențional a făcut dovada achitării unei sume de 6337 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat (f. 67, 147, 335) în timp ce pârâții reclamanți reconvențional au dovedit achitarea sumei de 6097,5 lei reprezentând taxă de timbru, onrariu avocat precum și onorariu expert (f. 88, 143, 333-334). Având în vedere faptul că ambele acțiuni au fost admise în parte, instanța apreciază faptul că atât reclamantul pârât reconvențional cât și pârâții reclamanți reconvențional sunt îndreptățiți la primirea unei sume egale de 2000 de lei, astfel încât, în temeiul art. 453 alin. 2 C.pr.civ., instanța va dispune compensarea în totalitate a cheltuielilor judiciare efectuate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților în ceea ce privește petitul acțiunii formulate de reclamant având ca obiect partajarea fundației de casă pe terenul identificat în T.P. nr._/646/1995 situat în N..

Respinge petitul acțiunii formulate de reclamant având ca obiect partajarea fundației de casă pe terenul identificat în T.P. nr._/646/1995 situat în N. ca fiind formulat în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului-pârât reconvențional cu privire la restituirea împrumutului în sumă de 8000 de lei.

Admite în parte, astfel cum a fost precizată, acțiunea formulată de reclamantul-pârât reconvențional L. A., având CNP_ cu domiciliul procesual ales la sediul S.C.A. „Gioarsă, Ț., C. & Partners” situat în Cluj N., ., ., împotriva pârâților-reclamanți reconvențional P. M. F. având CNP_ domiciliat în București, .-39, . și P. G. D. având CNP_ cu domiciliul în Cluj-N., .. 5A, ..

Constată că reclamantul pârât reconvențional a dobândit împreună cu defuncta F. L. următoarele bunuri: centrală termică, mobilă bucătărie și pat-canapea.

Obligă pârâții reclamanți reconvențional la plata sumei de 500 de lei către reclamantul-pârât reconvențional L. A. cu titlu de drept de creanță reprezentând contravaloarea părții din bunurile comune dobândite împreună cu defuncta F. L..

Respinge toate celelalte petite ale cererii de chemare în judecată introduse de către reclamantului pârât reconvențional, ca neîntemeiate.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvențional P. M. F. și P. G. D. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional L. A..

Constată că reclamantul pârât reconvențional L. A. a dobândit împreună cu defuncta F. L. în anul 2006, prin contribuție comună, un autoturism marca Dacia L..

Dispune ieșirea din indiviziune cu privire la bunul mobil reprezentat de autoturismul marca Dacia L. prin atribuirea acestuia, în natură, reclamantului-pârât reconvențional L. A. cu obligarea acestuia la plata unei sulte în sumă de 700 de euro (în echivalent în lei la data plății) către pârâții reclamanți reconvențional P. M. F. și P. G. D..

Respinge toate celelalte petite ale cererii reconvenționale introduse de către pârâții reclamanți reconvențional, ca neîntemeiate.

Dispune compensarea în totalitate a cheltuielilor judiciare efectuate de părți.

Cu apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul și motivele de apel se vor depune la sediul Judecătoriei Cluj-N..

Pronunțată în ședință publică, azi 19.06.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

F. IULIATOTH R.

Red./Dact. F.I. 5 ex. – 06.07.2015

← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5833/2015. Judecătoria...  Somaţie de plată. Hotărâre din 22-06-2015, Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 6302/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA