Plângere contravenţională. Sentința nr. 6368/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6368/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 120/211/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6368/2015
Ședința publică din data de 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. G.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul S. A. F. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ la data de 22.12.2014.
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 07.01.2015, sub nr. de mai sus, formulată de petentul S. A. F. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.12.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că în data de 22.12.2014 a fost oprit de căte agentul de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care i s-au întocmit două procese-verbale: primul proces-verbal având . nr._, ce nu face obiectul prezentei plângeri contravenționale, prin care i s-a aplicat amendă în valoare de 380 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, reținându-se în sarcina sa fapta prevăzută de art. 120 alin.1 lit. I și art. 147 alin.1 din OUG nr.195/2002 și proces-verbal având . nr._, ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale, prin care i s-a aplicat amendă în valoare de 810 lei, reținându-se în sarcina sa fapta prevăzută de art. 10/1 din OUG nr.195/2002. Prin procesul-verbal atacat în prezenta plângere contravențională, s-a reținut în sarcina sa faptul că a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, pe DN1C/E561, prin localitatea Apahida, având inspecția tehnică periodică expirată din data de 24.11.2013.
În continuarea petentul a arătat că procesul-verbal atacat este nelegal sub cel puțin trei aspecte: temeiul legal indicat de către agentul constatator nu există, fapt ce face ca procesul-verbal să fie nul pentru încălcarea prevederilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001; agentul constatator a încheiat două procese-verbale, fiind încălcate prevederile art. 20 din OG nr.2/2001 și procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 19 din OG nr.2/2001.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art.16 din OG nr.2/2001.
Petentul, în conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a anexat copia de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 8). De asemenea a mai depus copie de pe următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenție . nr._ (f.9).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind achitată și taxa de timbru, conform art. 36 din același act normativ (f.2).
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului.
A mai arătat intimatul că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna din persoanele prevăzute de art. 315 alin.1 din C. proc. civilă, care potrivit normelor invocate, nu pot fi audiați ca martori. Totodată se opune administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și nemojlocirii probelor în procesul civil.
În ceea ce privește susținerile petentului, a arătat că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, din examinarea conținutului procesului-verbal . nr._ se observă că fapta reținută în sarcina petentului a fost încadrată juridic corect, la art. 102 alin.1 pct. 1 din OUG nr.195/2002, iar petentului i s-a aplicat sancțiunea în limita prevăzută de lege. În același proces-verbal agentul constatator a indicat și temeiul legal pentru care a fost reținut certificatul de înmatriculare, respectiv art. 112 alin.1 lit. a din OUG nr. 195/2002. În consecință, agentul constatator nu a indicat în mod greșit temeiul de drept al contravenției reținute în sarcina sa.
Referitor la susținerea potrivit căreia procesul-verbal ar fi nul deoarece nu a fost semnat de către un martor asistent, a arătat că petentul nu a dovedit vreo vătămare care i s-ar fi produs ca urmare a lipsei semnăturii martorului asistent. Deși procesul-verbal nu este semnat de către un martor care să ateste refuzul petentului de a semna sau imposibilitatea acestuia, petentului nu i s-a produs nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel, decât prin anularea actului.
De asemenea a mai arătat intimatul că fapta a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada până la proba contrară.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205-206, art. 223 alin.3, art. 249 și art. 315 alin.1 C. proc. civilă, OG nr.2/2001, OUG nr. 195/2002.
În temeiul art. 223 alin. 3 a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei.
În probațiune a depus: raportul agentului constatator (f.13), copie proces-verbal (f.12).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar precum și proba cu martorul C. A. (f.42).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 22.12.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare, s-a reținut în sarcina sa faptul că a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, pe DN1C/E561, prin localitatea Apahida, având inspecția tehnică periodică expirată din data de 24.11.2013 (f.8). În procesul-verbal s-a menționat că fapta reținută este prevăzută de art. 10 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin.1 pct. 1, respectiv de art. 112 alin. 1 lit. a din același act normativ.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a refuzat să-l semneze. De asemenea procesul-verbal nu a fost semnat de către un martor asistent, agentul constatator menționând că „nu se implică nimeni”.
În drept, potrivit art. 10 alin.1 din OUG nr. 195/2002, este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație.
Potrivit art. 102 alin.1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.
Nu în ultimul rând, art. 112 alin.1 din același act normativ prevede că certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către poliția rutieră în următoarele cazuri: a) vehiculul nu are efectuată inspecția tehnică periodică valabilă;
În speță, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 22.12.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța arată că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește prima susținere a petentului potrivit căreia procesul-verbal ar fi nul, deoarece temeiul legal indicat de către agentul constatator nu există, instanța arată că aceasta este vădit neîntemeiată, agentul constatator menționând exact temeiurile legale în baza cărora a fost sancționat petentul, după cum se observă mai sus. Astfel, art. 10 alin.1 din OUG nr. 109/2002 reglementează interdicția de a circula cu autovehicule a căror inspecție tehnică periodică este expirată, iar art. 102 alin.1 pct. 1 din OUG nr.195 prevede că fapta reținută în sarcina sa constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa IV de sancțiuni. Nu în ultimul rând, sub acest aspect, instanța reține că în mod corect agentul constator a indicat și temeiul de drept în baza căruia a fost reținut certificatul de înmatriculare al autovehiculului ( art. 112 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002).
Referitor la cea de-a doua critică formulată de către petent, potrivit căreia procesul-verbal este nul, deoarece au fost încheiate două procese-verbale și nu unul singur, fiind astfel încălcate prevederile art. 20 din OG nr. 2/2001, instanța reține următoarele: potrivt art.20 alin.(1) din OG nr. 2/2001, dacă o persoana săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.
În data de 22.12.2014, agentul constatator a încheiat pe numele petentului două procese-verbale. Prin primul proces-verbal având . nr._, ce nu face obiectul prezentei plângeri contravenționale, i s-a aplicat petentului amendă în valoare de 380 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, reținându-se în sarcina sa fapta prevăzută de art. 120 alin.1 lit. I și art. 147 alin.1 din OUG nr.195/2002. Acest proces-verbal a fost încheiat la data de 22.12.2014, ora 2:56, fiind semnat de către martorul asistent C. A. (f.8).
Conform declarației martorului asistent, în data respectivă, după ce a trecut cu autoturismul pe care îl conducea de pasarela de legătură cu centura orașului, înspre Apahida, a fost depășit de către autoturismul petentului pe linie continuă. Ambele autovehicule au fost oprite imediat de către un echipaj de poliție, care în acel moment se deplasa din sensul opus sensului lor de mers. A rămas în autoturism până când un agent de poliție a venit la el și i-a cerut să semneze în calitate de martor asistent. După ce a semnat, a plecat, petentul rămânând în continuare la fața locului împreună cu echipajul de poliție (f.42).
Al doilea proces-verbal având . nr._, ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale, prin care i s-a aplicat amendă în valoare de 810 lei, reținându-se în sarcina sa fapta prevăzută de art. 10/1 din OUG nr.195/2002 a fost încheiat la aceeași dată dar la ora 3:11, acesta nefiind semnat de către un martor asistent.
Astfel, instanța reține că cele două fapte au fost constatate de către același agent constatator. Referitor la condiția de a fi constatate în același timp, instanța reține că prima faptă reținută în sarcina petentului a fost constatată la data de 22.12.2014, ora 2:59, iar a două faptă a fost constatată la data de 22.12.2014, ora 3:11, deci nu au fost constatate în același timp. Dar chiar așa fiind, și presupunând că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 din OG nr.2/2001, instanța arată că pentru a se impune anularea procesului-verbal, ar trebui ca petentului să i se fi produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, decât prin anularea procesului-verbal.
În acest sens, instanța mai arată că potrivit art. 10 alin.1 din OG nr. 2/2001, dacă aceeași persoana a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. (2) Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai grava sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanța pentru prestarea unei activități în folosul comunității.
Așadar, ar exista o vătămare, dacă sancțiunea aplicată petentului prin cele două procese-verbale nu s-ar fi încadrat în limita prevăzută de art. 10 alin.1 din OG nr.2/2001, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Astfel, dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă este de 2*20 pct. * 90 lei, adică 3600 lei. Or, în prezenta cauză, amenda aplicată prin cele două procese-verbale a fost de 810 lei plus 360 lei, adică 1170 lei, mult inferioară limitei de 3600 lei.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor, instanța reține că, potrivit art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Textul instituie un caz de nulitate virtuală a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări. Or, petenta nu a arătat în ce mod lipsa unui martor este de natură să îi cauzeze o vătămare. Astfel, raportat la faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, un eventual martor nu ar fi fost oricum de față la săvârșirea contravenției și, prin urmare, nu ar fi putut servi la demonstrarea nevinovăției petentei. Mai mult, din chiar prevederile legale arătate mai sus reiese că rolul martorului nu este nicidecum cel de a confirma vinovăția contravenientului în săvârșirea faptei, ci acela de a confirma faptul că acesta nu este de față, refuză sau nu poate să semneze. Or, câtă vreme petentul a arătat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, declarația unui eventual martor apare ca inutilă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța reține că starea de fapt reținută de către agentul constatator este întemeiată, ea nefiind contestată de către petent.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 810 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii pentru această contravenție, nefiind justificată înlocuirea cu sancțiunea avertismentului. Pentru a hotărî astfel, instanța arată că conducere pe drumurile publice a unui autovehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic prezintă un pericol deosebit de grav pentru participanții la trafic. Acesta este și motivul pentru care, conform legii, toate autovehiculele trebuie să fie verificate periodic din punct de vedere tehnic, pentru a se asigura un control al stării tehnice a autovehiculelor.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul S. A. F. și în consecință va menține procesul verbal . nr._ încheiat la 22.12.2014 de către organul constatator I.P.J. Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul S. A. F., CNP_, cu domiciliul procesual ales în mun. Târgu-M., ., jud. M. în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, cu sediul în Cluj-N., T., nr.27, jud. Cluj.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.12.2014 încheiat de către intimat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 23.06.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. M. M.
Red.Dact/I.G../2 ex/23.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6366/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6403/2015.... → |
|---|
