Plângere contravenţională. Sentința nr. 7039/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7039/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 2214/211/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7039/2015
Ședința publică din data de 07.07.2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul L. M. G. împotriva intimatului IPJ CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si a doua strigare a cauzei, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Se arata ca intimatul a oferit raspuns la adresa instantei si a facut dovada calitatii de politist rutier pentru agentul constatator.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, întrucât părțile nu sunt prezente pentru a le fi acordat cuvantul in dezbateri, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 10.02.2015, sub nr._, petentul L. M. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj: anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 30.01.2015. In subisidiar, s-a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În esenta, in motivarea plângerii, petentul a arătat ca a fost amendat pentru ca nu avea asupra sa permisul de conducere, insa fapta nu constituie contraventie, deoarece a fost constatata de un politist de sectie, iar nu de un politist rutier.
In subsidiar, petentul a solicitat instantei inlocuirea amenzii cu cea a avertismentului, conform art. 7 din OG nr. 2/2001, intrucat fapta este de gravitate redusa, atat timp cat avea asupra sa cartea de identitate.
In drept, au fost invocate prev. OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si obligarea intimatului sa faca dovada calitatii de politist rutier pentru agentul constatator.
Cererea a fost legal timbrata (fila 3).
Plangerii i-a fost anexata copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 30.01.2015 (fila 4).
La data de 26.02.2015, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea intimatului, in baza careia s-a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca fiind temeinic și legal încheiat.
A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Sub aspectul starii de fapt, in cuprinsul intampinarii, s-a aratat ca, la data de 30.01.2015, petentul a condus auto marca Dacia cu nr. de inmatriculare_, pe Calea Turzii din mun. Cluj-N., fara a avea asupra sa permisul de conducere, cu toate ca prev. art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 instituie obligativitatea participantilor la trafic de a prezenta agentului de politie atat cartea de identitate, cat si permisul de conducere.
A apreciat intimatul că, întrucât fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei revenind, conform art. 249 din Codul de Procedură Civilă, petiționarului și nu intimatului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
Petentul nu a formulat raspuns la intampinare.
Pentru solutionarea plangerii, instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 30.01.2015, in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, agentul de politie J. D. din cadrul Sectiei 6 a Politiei Municipiului Cluj-N., ce avea desemnare in calitate de politist rutier (in acest sens fiind mentiunile adresei de la fila 27), a identificat autoturismul marca Dacia, cu nr. de inmatriculare_, care se deplasa pe Calea Turzii din mun. Cluj-N. si, la momentul controlului, soferul autoturismului- petentul L. M.-G. nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Aceasta stare de fapt, ce a fost prezentata de catre intimat in cuprinsul intampinarii, a fost consemnata de agentul constatator in cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 4), in temeiul caruia petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 585 lei, pentru săvârșirea contravenției constând în încălcarea dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Apreciind că actul nu este legal intocmit si nici nu subzista un grad de pericol social al faptei de natura a justifica aplicarea sanctiunii amenzii contravenționale, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională.
În drept, instanta va decide cu privire la temeinicia pretentiilor deduse judecatii prin raportare la prev. art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pe baza carora: constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni fapta conducătorului de vehicul de a nu respecta obligația de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
Dispozitiile art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 arata ca: “Participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa inmaneze acestuia documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare ori de inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevazute de lege”. Obligatia conducătorului de autovehicul de a avea asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare este, de altfel, in mod neechivoc stipulata si in cuprinsul art. 147 pct. 1 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Rezulta ca normele de circulatie rutiera instituie, in sarcina oricarui conducator auto, obligatia de a avea asupra sa atat actul de identitate, cat si permisul de conducere pentru ca, la solicitarea politistului rutier, sa fie in masura a inmana documentele, conform prev. art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Amenda ce se aplică pentru contravenția reținuta în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002.
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
In acest sens, instanta va inlatura sustinerile petentului cu privire la nelegalitatea intocmirii actului, intrucat fapta nu a fost constatata de un politist rutier, deoarece intimatul a prezentat adresa nr._/29.05.2015, emisa de Biroul Resurse Umane al Inspectoratului de P. Judetean Cluj (fila 27), din cuprinsul careia rezulta imprejurarea ca agentul de politie J. D. ce a intocmit procesul-verbal de contraventie contestat avea desemnare in calitate de politist rutier la data constatarii faptei, data de 30.01.2015. Asadar, disp. art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 si cele ale art. 177 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, adoptat prin HG nr. 1391/2006 au fost, pe deplin, respectate in cauza, iar motivul de nelegalitate invocat de petent nu are justificare faptica.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală. Astfel, probatoriul cu inscrisuri administrat in cauza este de natura a sustine fapta contraventionala ce a fost retinuta de catre agentul constatator, fiind intrunite elementele constitutive ale contraventiei prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, intrucat, la data controlului, petentul, in calitatea sa de conducator auto, nu a putut prezenta agentului de politie permisul de conducere.
Avand in vedere consemnarile instantei, expuse in cele ce preced, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si, in temeiul art. 270 din Codul de Procedura Civila, raportandu-se la elementele constitutive ale contraventiei retinuta in sarcina petentului, ce au fost redate in cele ce preced, fata de prev. art. 147 din HG nr. 1391/2006, instanta considera ca s-a realizat, in mod corect, incadrarea juridica a faptei, ce a fost constatata prin propriile simturi de catre agentul de politie, investit cu exercitiul autoritatii de stat si aflat in exercitarea atributiilor de serviciu.
Instanța apreciază, așadar, că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este reală, din moment ce nu s-a făcut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Cu privire la amenda aplicata petentului pentru incalcarea prev. art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, în cuantum de 585 lei, instanta arata ca sanctiunea contraventionala a fost corect individualizata conform art. 98 din OUG nr. 195/2002, insa este disproportionata fata de gradul de pericol social ce a rezidat, in concret, din fapta petentului, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 5 si ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Avand in vedere scopurile urmărite prin instituirea dispozițiilor OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, anum: asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, instanța apreciază că, prin conținutul ei concret, fapta contravențională reținută în sarcina petentului, prezintă un grad de pericol social scăzut.
Prin aceea că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere nu s-a adus atingere niciunuia dintre scopurile urmărite de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 195/2002, cu atât mai mult cu cât petentul s-a legitimat pe baza cartii de identitate, iar agentul constatator are posibilitatea de a verifica existența unui permis de conducere valabil, chiar și în lipsa documentului în materialitatea sa, prin consultarea bazei de date detinuta de Ministerul Afacerilor Interne.
Așadar, instanța consideră că, raportat la circumstanțele speței, cu privire la contraventia prevazuta de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, fapta săvârșită în concret de către petent nu ilustrează un grad de pericol social ridicat și, in temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, contravenientului i se va aplica sancțiunea avertismentului, conform dispozițiilor art. 7 din OG nr. 2/2001, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Se va aprecia că avertismentul este de natură să atenționeze contravenientul cu privire la caracterul antisocial al faptei, in codnitiile in care organul constatator nu a dovedit faptul ca ar mai fi existat sanctiuni contraventionale aplicate petentului pentru savarsirea unor fapte de aceeasi natura- incalcarea disp. art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a admite in parte plângerea contraventionala, a da eficienta solicitarii formulata in subsidiar și, in consecinta: a inlocui sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 585 lei, ce a fost aplicata prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 30.01.2015, cu sanctiunea avertismentului.
Dand eficienta principiului disponibilitatii ce guverneaza actiunea civila, instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plângerea contravențională formulată de petentul L. M. G., având CNP_, cu domiciliul procesual ales in localitatea Cluj-N., ., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Inlocuieste sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 585 lei, ce a fost aplicata prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 30.01.2015, cu sanctiunea avertismentului.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.07.2015
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./07.07.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 6913/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Sentința nr. 7545/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
