Plângere contravenţională. Sentința nr. 6879/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6879/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 5532/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
C.-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6879/2015
Ședința publică de la 06 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. A. F.
Grefier: C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta R. D. M. și pe intimatul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă reprezentantul intimatului, consilier juridic F. C. – D., cu delegație de reprezentante la dosar, la fila 11, martorul asistent al procesului-verbal, numitul C. T., lipsă fiind petenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Sub prestare de jurământ, instanța procedează la audierea martorei C. T., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la fila dosar, la fila 35.
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul art.392 C.pr.civ., închide faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatului asupra fondului cauzei.
Reprezentantul intimatului solicită instanței respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată. Petenta a refuzat să prezinte un act de identitate agenților de control ai Regiei Autonome de Transport Călători C., sens în care, aceștia au fost nevoiți să apeleze la agentul constatator pentru a le oferi sprijin pentru legitimarea petentei în vederea sancționării contravenționale, întrucât aceasta a consimțit doar a-și arăta spre vedere actul de identitate, însă fără a putea fi vizualizate datele de identificare. Arată că potrivit dispozițiilor art.2 pct.31 din Legea 61 din 27.09.1991, republicată, „Constituie contravenție refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu”. Față de cele arătate, apreciază că există elementele pentru care contravenienta a fost sancționată.
În timpul dezbaterilor se prezintă petenta R. D. M., care declară că într-adevăr nu are dovezi pentru ceea ce s-a întâmplat atunci, pentru că martorul care și-a exprimat dorința de a merge cu ea nu a fost luat în seamă de către controlori RATUC. I s-a cerut să coboare, dar controlorul nu s-a identificat. Prin urmare, ea însăși i-a dictat codul numeric personal și adresa, considerând că astfel s-a legitimat. Prin urmare, susține în continuarea plângerea. Precizează că publicul nu a făcut nicio presiune că autobuzul a fost oprit, toată lumea era liniștită, nici măcar nu și-au dat seama ce se întâmplă. A solicitat inițial să se ia în considerare înregistrările video, însă a înțeles că se păstrează doar 10 zile și că e prea târziu, dar nu a mai fost pusă în situația aceasta. Arată că nu are alt martor cu care să probeze faptul că s-a legitimat, fiind destul de evident faptul că a primit amenda acasă. Martorul asistent este chiar controlorul, ceea ce i se pare ciudat. Față de cele arătate, solicită anularea procesului-verbal contestat. Cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., constată închisă dezbaterile și reține cauza în pronunțarea hotărârii.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 23.03.2015, sub nr._, petenta R. D. M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 03.03.2015, iar în consecință exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În motivare, petenta a arătat că în sera de 03.03.2015 circula regulamentar cu troleibuzul nr.6. Agenții de control i-au solicitat să coboare, deși compostase biletul la urcare. Deoarece petenta a refuzat, a fost chemat agentul constatator, care i-a cerut să se legitimeze. Petenta a menționat că i-a arătat acestuia actul de identitate, însă a refuzat să i-l înmâneze, dictându-i codul numeric personal și numele pentru întocmirea procesului-verbal. S-a precizat că deși agentul constatator i-a solicitat unei alte călătoare actul de identitate, pentru a o consemna ca martor, în procesul-verbal apare trecut un martor de sex masculin.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.2 pct.31 și art.3 alin.1 lit. a din Legea nr.61/1991.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 2).
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.12.2014, intimatul Inspectoratul de Jandarmi Județean C. a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic încheiat.
Cu privire la starea de fapt, s-a arătat că la data de 03.03.2015, agentul constatator a fost solicitata de către agenții de control ai C.T.P. C. să le acorde sprijin în vederea legitimării unei persoane care a fost depistată călătorind fără bilet sau legitimație de călătorie valabilă. Acesta i-a solicitata petentei să coboare din mijlocul de transport în comun, în vederea identificării, aceasta refuzând să-și furnizeze datele, pe motiv că ar fi avut bilet valabil de călătorie. În final, petenta și-a arătat actul de identitate, ținându-l în mână, la distanță, împiedicând agentul constatator să vizualizeze corect datele necesare în vederea sancționării contravenționale. La presiunea călătorilor, petenta i-a comunicat numele și data nașterii, însă a refuzat să coboare din autobuz. Conform dispozițiilor legale, agentul constatator avea dreptul de a legitima orice persoană când există indicii temeinice că a săvârșit, săvârșește sau se pregătește să săvârșească o faptă ce constituie infracțiune sau contravenție, iar contravenientul are obligația de a se prezenta agentului constatator. S-a afirmat că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, fapt ce este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar sancțiunea a fost stabilită avându-se în vedere criteriile de individualizare stabilite prin art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
În drept, au fost invocate prevederile art.205 C.proc.civ., O.G. nr.2/2001, Legea nr.61/1991.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 12.05.2015, petenta a combătut apărările intimatului, arătând că agentul de control al C.T.P. i-a solicitat să coboare din autobuz fără a-i oferi o explicație, deși avea biletul de călătorie compostat. Petenta a menționat că a refuzat să coboare deoarece nu a înțeles de ce i s-a cerut să coboare între stații, în condițiile în care afară era deja întuneric și nu i s-a oferit un motiv pentru reținerea biletului. De asemenea, s-a precizat că nu a împiedicat agentul să vadă datele de identificare, dictându-i acestuia datele necesare. Nu a înmânat actul de identitate deoarece agentul constatator l-ar fi reținut și ar fi coborât cu el, forțând-o astfel și pe ea să coboare, în mod neîntemeiat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (copie carte de identitate – fila 4; proces-verbal . nr._ – fila 5, fila 15), precum și proba constând în declarația martorului C. T. (fila 35).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 03.03.2015 (fila 15), emis de către Inspectoratul de Jandarmi Județean C., s-a reținut că petenta a încălcat dispozițiile art.2 pct.31 din Legea nr.61/1991, prin aceea că în data de 03.03.2015, aflându-se în mijlocul de transport în comun pe Calea Mănăștur din C.-N., a refuzat să dea detalii cu privire la stabilirea identității sale, fiind sancționată cu amendă contravențională în valoare de 200 lei
În cuprinsul procesului-verbal s-a menționat că acesta a fost încheiat în lipsă întrucât petenta a refuzat să oboare din autobuz, fapt atestat prin semnătura martorului asistent C. T..
Din declarația martorului C. T. (fila 35) reiese că petenta a refuzat să își decline identitatea în fața acestuia atunci când s-a dorit sancționarea ei pentru lipsa tichetului de călătorie, astfel încât s-a apelat la agentul constatator pentru a se obține datele petentei. Martorul a declarat că petenta a avut o atitudine recalcitrantă.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Prin art.2 pct. 31 din Legea nr.61/1991 se stabilește faptul că reprezintă contravenție refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește martorul asistent, deși petenta a afirmat că agentul constatator i-a solicitat unei persoane de sex feminin să semneze procesul-verbal, în urma audierii celui ce apare în cuprinsul actului în calitate de martor asistent se observă că acesta a fost de față la data producerii incidentului, astfel încât susținerile petentei sunt neîntemeiate.
Analizând temeinicia procesului-verbal, instanță reține că deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie de natură „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60). S-a mai precizat, însă, că în măsura în care instanțele interne au audiat declarațiile reclamantului și i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, faptul că reclamantul nu a cerut instanței să examineze dovezi și că, în consecință, instanță a hotărât, în baza unei hotărâri motivate, să se încreadă în dovezile prezentate de către intimat, nu pare a fi inechitabil sau arbitrar (cauza I. P. împotriva României, parag.33), relevantă fiind astfel posibilitatea efectivă de a propune și prezenta probe.
Instanța consideră că o astfel de limită rezonabilă la care face referire Curtea este dată de constatarea personală, în mod nemijlocit, a faptei de către agent, astfel încât îi revine petentului sarcina de a proba lipsa de temeinicie a celor înscrise în cuprinsul procesului-verbal.
În cauza de față, se reține că petenta a avut posibilitatea de a prezenta dovezi, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatului.
Instanța mai observă că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale agentului constatator, organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că nu se poate înlătura cu totul posibilitatea agenților statului de a aplica prevederile actelor normative în vigoare referitoare la răspunderea contravențională, iar veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității, acestea trebuind să rezulte din probe prezentate în fața instanței, nefiind suficiente simplele afirmații în acest sens ale petentei.
În ceea ce privește întrunirea elementelor constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentei, instanța observă că textul sancționator prevede modalități alternative de săvârșire a faptei, printre care și aceea a refuzului de a se legitima cu actul de identitate. Mai mult, simplul fapt al refuzului inițial de a date referitoare la identitatea sa este suficient pentru reținerea contravenției, contravenția fiind deja săvârșită la momentul primului refuz. Faptul că ulterior, ca urmare a unor insistențe repetate din partea agentului constatator s-a reușit obținerea unor date ce permit stabilirea identității nu mai poate influența existența faptei. De altfel, instanța constată că potrivit art.18 din O.G. nr.2/2001, contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac mențiunile prevăzute de art.16 alin.3, iar în caz de refuz, pentru legitimarea agentul constatator poate apela la ofițeri și subofițeri de poliție, jandarmi sau gardieni publici. De asemenea, potrivit art. 27 alin. 2 lit. b din Legea nr.550/2004, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, personalul militar al Jandarmeriei Române are dreptul să legitimeze orice persoană când există indicii temeinice că a săvârșit, săvârșește sau se pregătește să săvârșească o faptă ce constituie infracțiune ori contravenție. În ceea ce privește susținerile petentei conform cărora i s-a solicitat fără temei să prezinte actul de identitate, instanța amintește că nu se poate considera în mod rezonabil că o solicitare de identificare din partea unui agent al statului, ca urmare a sesizării acestuia privind săvârșirea unor fapte ce contravin ordinii de drept, ar fi prin ea însăși nejustificată, în absența unor elemente concrete care să sugereze că se săvârșește un abuz. În măsura în care petenta considera că sancțiunea ce urma să i se aplice pentru fapta de a călători într-un mijloc de transport în comun fără tichet de călătorie valabil ar fi fost neîntemeiată, aceasta avea deschisă posibilitatea contestării procesului-verbal respectiv în fața instanței de judecată, iar în ceea ce privește solicitarea de a coborî din mijlocul de transport, se observă că aceasta se întemeia pe încălcarea unei dispoziții normative, dar și faptul nu se află în corelație cu prezentarea actului de identitate, întrucât petenta a rămas în autovehicul și după ce i s-a stabilit identitatea în vederea sancționării.
În consecință, instanța constată că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petetei.
Analizând probele existente la dosarul cauzei, astfel cum acestea au fost prezentate în paragrafele anterioare, se constată că petenta nu a dovedit existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, urmând a se respinge cererea de anulare a procesului-verbal.
Conform art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța hotărăște și asupra sancțiunii stabilite. În cauză, instanța constată că au fost respectate criteriile de stabilire a sancțiunii prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, amenda aplicată petentei se încadrează între limitele prevăzute de art.3 alin.1 lit. a din Legea nr.61/1991, fiind orientată înspre minim. Se apreciază că fapta prezintă un pericol social suficient pentru a justifica aplicarea sancțiunii constând în amenda contravențională. Prin norma ce sancționează fapta de refuz de a da relații pentru stabilirea identității sale se urmărește protejarea ordinii și siguranței publice, fiind important ca agenții ce asigură protecția cetățenilor să poată stabili cu certitudine la orice moment identitatea celor implicați în evenimentele cu privire la care au fost semnalați.
Potrivit art.47 din O.G. nr.2/2001, prevederile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Conform art.453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere soluția ce se va pronunța în cauză, instanța va respinge solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.34 și următoarele din O.G. nr.2/2001, instanța va respinge în totalitate plângerea formulată de petentă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta R. D. M., CNP_, cu domiciliul în C.-N., ..38, ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Jandarmi Județean C., cu sediul în C.-N., ., jud. C., C.U.I._, cont bancar RO 32 TREZ 2165005XXX006898, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.07.2015.
Președinte,Grefier,
G. A. F. C. M.
Red./Dact./G.A.F./4 ex./09.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7586/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6957/2015.... → |
|---|
