Plângere contravenţională. Sentința nr. 7042/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7042/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 6138/211/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7042/2015
Ședința publică din data de 07.07.2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petenta I. B. B. împotriva intimatei C. DE T. PUBLIC CLUJ-N. SA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si a doua strigare a cauzei, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor articolului 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
În probațiune, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civila și de natură a conduce la solutionarea procesului.
Având în vedere mijloacele de probă ce au fost incuviintate pentru solutionarea cererii, instanța apreciază că nu mai este necesară estimarea duratei cercetării procesului, conform art. 238 din Codul de Procedură Civilă, din moment ce plangerea poate fi solutionata chiar la acest termen de judecată, pe baza probelor existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanta declara incheiata cercetarea procesului si, intrucat partile nu sunt prezente pentru a le fi acordat cuvantul in dezbateri, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 31.03.2015, sub nr._, petenta I. B. B. a solicitat instantei anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._, încheiat la data de 06.03.2015.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că este studenta la buget si are gratuitate, dar nu a avut abonamentul asupra ei.
Plangerea nu a fost motivata in drept.
Cererii i-au fost anexate documente in probatiune.
La solicitarea instantei, plangerea a fost legal timbrata.
La data de 26.05.2015, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimată. Prin întâmpinare, intimata a invederat instantei ca nu se opune inlocuirii sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului, intrucat, in urma verificarilor efectuate, s-a constatat ca, la data incheierii procesului-verbal, abonamentul petentei era valabil, insa nu este de acord cu plata cheltuielilor de judecata.
A aratat intimata ca, la data de 06.03.2015, petenta a fost amendata cu suma de 100 lei, pentru ca a calatorit pe linia 6 fara legitimatie de calatorie si, chiar daca beneficiaza, in temeiul HCL nr. 30/09.03.2015, de gratuitate pentru transportul in comun din municipiul Cluj-N., petenta avea obligatia de a avea asupra sa abonamentul de calatorie eliberat de punctul de eliberare a legitimatiilor de calatorie.
In drept, au fost invocate prev. art. 2 din Anexa HCL nr. 767/2004.
In cuprinsul raspunsului la intampinare inregistrat la dosarul cauzei in data de 10.06.2015, petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contraventie, deoarece nu se considera vinovata de fapta ce i se imputa, iar, in subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Pentru solutionarea cererii, instanta a incuviintat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
In fapt, instanta are in vedere ca, la data de 06.03.2015, petenta a fost identificata circuland pe linia 6 din cadrul Companiei de T. Public Cluj-N., fara a avea legitimatie de calatorie. Aceasta stare de fapt a fost retinuta de agentul constatator in cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/06.03.2015 si, in consecinta, petenta a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum de 100 lei, pentru săvârșirea contravenției constând în încălcarea dispozițiilor art. 2 din HCL nr. 767/26.10.2004.
Starea de fapt retinuta de agentul constatator a fost contestata de catre petenta, care a aratat ca este studenta la invatamantul de stat si, ca atare, beneficiaza de gratuitate pentru transportul in comun din municipiul Cluj-N., insa nu avea abonamentul de calatorie asupra sa.
Faptul ca petenta beneficiaza, in temeiul HCL nr. 30/09.03.2015, de gratuitate pentru transportul in comun din municipiul Cluj-N. a fost confirmat de organul constatator, ce a invederat instantei, in cuprinsul intampinarii ca, la data constatarii contraventiei, petenta avea un abonament de calatorie, eliberat de punctul de eliberare a legitimatiilor de calatorie, valabil. Totusi, instanta trebuie sa aiba in vedere ca, la momentul efectuarii controlului, petenta nu a prezentat agentilor constatatori legitimatia sa de calatorie, recunoscand faptul ca nu avea abonamentul asupra sa.
În drept, instanta va decide cu privire la temeinicia pretentiilor deduse judecatii prin raportare la prev. art. 2 din Anexa 1 la HCL Cluj-N. nr. 767/2004, pe baza carora: calatorii sunt obligati sa prezinte legitimatia de calatorie, la solicitarea organului de control. Nerespectarea acestui tip de obligatie se sanctioneaza, conform art. 2 din HCL Cluj-N. nr. 767/2004, cu amenda de la 100 la 150 lei.
In temeiul art. 11 din Anexa 1 la HCL Cluj-N. nr. 767/2004, contraventiilor le sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001. F. de disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, nici petenta, în motivarea plângerii contravenționale, nu a invocat vreun motiv de intocmire nelegala a actului contestat, ci doar aspecte vizand temeinicia sanctionarii.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentei i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, a fost administrata proba cu înscrisuri în apărarea sa, însă contravenienta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt necorespunzătoare adevărului, ce ar justifica anularea procesului-verbal de contraventie.
Apararile petentei, in sensul ca nu se considera vinovata de savarsirea contraventiei, deoarece avea un abonament de calatorie eliberat gratuit, dar nu-l avea asupra sa, nu pot dovedi netemeinicia aplicarii sanctiunii contraventionale, in conditiile in care petenta ar fi trebuit sa-si indeplineasca obligatia prev. de art. 2 din Anexa 1 la HCL Cluj-N. nr. 767/2004 si sa prezinte legitimatia de calatorie, la solicitarea organului de control. Cat timp a existat o nerespectare a conduitei impusa de reglementarea HCL nr. 767/2004, se justifica sanctionarea contraventionala.
Instanța apreciază, așadar, că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, din moment ce nu s-a făcut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat. Sunt întrunite elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 2 din Anexa 1 la HCL Cluj-N. nr. 767/2004, intrucat petenta nu a fost in masura sa prezinte legitimatia de calatorie la solicitarea organului de control. Actul normativ sanctioneaza, deci, conduita persoanei care nu prezinta legitimatia de calatorie, independent de existenta vreunui abonament de calatorie valabil care ar conferi contravenientului dreptul de a folosi mijloacele de transport in comun. Daca acest abonament de calatorie nu este prezentat agentului constatator, se impune aplicarea prev. art. 2 din Anexa 1 la HCL Cluj-N. nr. 767/2004 si constatarea faptei ilicite prin intocmirea unui proces-verbal de contraventie.
Cu privire la amenda în cuantum de 100 lei ce a fost aplicată petentei, instanta arata ca sanctiunea contraventionala a fost corect individualizata conform prev. art. 2 din HCL Cluj-N. nr. 767/2004, insa este disproportionata fata de gradul de pericol social ce a rezidat, in concret, din fapta petentei, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 5 si ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Astfel, avand in vedere scopurile urmărite prin instituirea dispozițiilor HCL Cluj-N. nr. 767/2004, anume: asigurarea conduitei publicului calator in mijloacele de transport in comun, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială, instanța apreciază că, prin conținutul comportamentului contraventional, fapta reținută în sarcina petentei prezintă un grad de pericol social scăzut, in acest sens fiind si pozitia organului constatator, adoptata prin intampinarea formulata in cauza. Prin aceea că petenta nu avea asupra sa abonamentul de calatorie valabil intocmit pentru data de 06.03.2015, nu s-a adus atingere niciunuia dintre scopurile urmărite de legiuitor prin reglementarea HCL Cluj-N. nr. 767/2004.
Așadar, instanța consideră că, raportat la circumstanțele speței, fapta săvârșită în concret de către petenta nu ilustrează un grad de pericol social ridicat și, in temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, contravenientei i se va aplica sancțiunea avertismentului, conform dispozițiilor art. 7 din OG nr. 2/2001, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Se va aprecia că avertismentul este de natură să atenționeze contravenienta cu privire la caracterul antisocial al faptei si in masura sa asigure atat scopul preventiv, cat si pe cel represiv, ce caracterizeaza raspunderea contraventionala.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a admite in parte plângerea contravențională si a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale in cuantum de 100 lei, astfel cum a fost aplicată petentei prin procesul-verbal de contraventie nr._ din data de 06.03.2015, cu sancțiunea avertismentului.
Dand eficienta principiului disponibilitatii ce guverneaza actiunea civila, instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plângerea contravențională formulată de petenta I. B. B., avand CNP_, cu domiciliul în localitatea Cluj-N., .. 7, jud. Cluj în contradictoriu cu intimata C. DE T. PUBLIC CLUJ-N. SA, cu sediul in localitatea Cluj-N., ., nr. 128-130, jud. Cluj si, in consecinta:
Inlocuieste sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 100 lei, astfel cum a fost aplicată petentei prin procesul-verbal de contraventie nr._ din data de 06.03.2015, cu sancțiunea avertismentului.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecatoria Cluj-N.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.07.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex/07.07.2015
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 7444/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7024/2015.... → |
|---|
