Rezoluţiune contract. Sentința nr. 6916/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6916/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 16464/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ – N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal – 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 6916/2015
Ședința publică din data de 06.07.2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C. F. în contradictoriu cu pârâta . și chemata în garanție S. SRL, având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.06.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, data de 06.07.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.07.2013 sub nr._, reclamantul C. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare – cumpărare nr. 111/14.06.2012 încheiat între reclamant, în calitate de cumpărător, și pârâtă, în calitate de vânzător, cu consecința repunerii parțiale a părților în situația anterioară încheierii acestuia, și, în consecință, obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 7.190 euro reprezentând contravaloarea bunurilor afectate de vicii ascunse, predate și achitate în temeiul contractului, respectiv: parchet alb lucios Brio Mirror, dim. 1290*290 mm, cant. 82,5 mp, în valoare de 6.200 mp, plintă parchet finisaj aluminiu model_#0007, cant. 66 mp, în valoare de 990 euro, și a dobânzii legale aferente sumei de 7.190 euro, începând cu data promovării prezentei acțiuni, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a învederat, în esență, că în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 111 din data de 14.06.2012, a achitat pârâtei suma totală de 9.368 euro, în echivalentul în lei, la cursul BRD indicat de pârâtă, în două tranșe, fiindu-i livrate, de către aceasta din urmă, bunurile cumpărate. După livrare a montat parchetul, iar la aproximativ trei luni și jumătate de la montare, parchetul s-a deterioriat, ajungând să nu mai aibă o suprafață plană, ci un aspect văluros, aspect care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea și valoarea încât nu ar fi cumpărat parchetul dacă ar fi cunoscut la momentul contractării viciile ascunse ale acestuia.
A mai arătat că solicită rezoluțiunea parțială a contractului pe temeiul garanției pentru viciile ascunse ale lucrului, vicii care nu ar fi putut fi descoperite printr-o verificare normală, dar atentă, și care nici nu ar fi putut fi cunoscute de către reclamant, în condițiile în care nu i-au fost comunicate de către vânzător. S-a mai susținut că viciile existau la momentul încheierii contractului, chiar dacă s-au manifestat ulterior predării, și sunt grave, fiind anihilată total investiția făcută, reclamantul dorind amenajarea și utilizarea unui spațiu într-un anume mod, cu un parchet deosebit, însă rezultatul obținut a fost unul contrar, parchetul dovedindu-se unul grav viciat.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1535, art. 1707 și urm. C.civ., art. 29 și urm., art. 148, art. 151, art. 194 și urm., art. 249 – 264, art. 453 C.pr.civ.
În dovedire, reclamantul a solicitat proba testimonială, interogatoriul pârâtei și expertiza tehnică, și a depus la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, înscrisuri, care au fost anexate la dosar la filele 9 – 20.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 1.560 lei - fila 28.
Legal citată, la data de 03.09.2013, pârâta . a depus cerere de chemare în garanție – filele 34 - 35, prin care a solicitat obligarea chematei în garanție S. SRL la suportarea tuturor prejudiciilor ce i-ar putea fi imputate ca urmare a admiterii cererii de chemare în judecată, respectiv pentru plata sumei de 7.190 euro reprezentând contravaloarea bunurilor vândute, dobânda legală calculată de la data cererii de chemare în judecată și cheltuielile de judecată.
În motivare, a susținut că față de temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv răspunderea pentru vicii ascunse ale produselor vândute, nefiind invocată nicio culpă a vânzătorului intermediar, se impune chemarea în garanție a S. SRL, societate de la care a fost comandat și achiziționat parchetul ale cărui vicii ascunse se invocă în prezentul litigiu.
În drept, a invocat prevederile art. 1707 și urm., art. 1350 și art. 1712 alin. 1 C.civ., art. 72 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1.559,90 lei reprezentând taxa judiciară de timbru – fila 49.
Pârâta . a depus întâmpinare – filele 53 – 54, la aceeași dată, prin Serviciul Registratură al instanței, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca tardivă, iar, în subsidiar, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta a susținut, în esență, că întreaga culpă pentru situația creată aparține cumpărătorului, care, pe de o parte, nu a făcut minime eforturi de respectare a condițiilor de utilizare a produsului achiziționat, iar pe de altă parte, fie nu a primit, fie a ignorant sfaturile de specialitate ale arhitecților cu privire la adaptarea produselor alese la spațiul în care urmau să fie instalate, plus că nu a respectat instrucțiunile de montaj puse la dispoziție de către producător, o parte din vină revenind și montatorului.
S-a mai arătat că nu sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii vânzătorului pentru viciile ascunse ale produselor vândute, produsul achiziționat neprezentând niciun viciu ascuns, care să fi existat la momentul încheierii contractului, prejudiciul invocat de reclamant nefiind unul grav, parchetul fiind afectat doar parțial.
În cele din urmă, pârâta a învederat că cererea reclamantului în rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare nu respectă termenul rezonabil prevăzut de art. 1709 alin. 1 C.civ., fiind formulată la mai bine de 9 luni de la data montării parchetului, respectiv aproape un an de la livrare.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 1707 și urm. și art. 1709 alin. 1 C.civ., art. 205 C.pr.civ.
În dovedire, pârâta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului, expertiza tehnică în specialitatea industrializarea lemnului și proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei la filele 50 – 56.
La data de 08.10.2013, reclamantul a depus poziție față de cererea de chemare în garanție - fila 68 și răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtă – filele 70 - 76, prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei ca fiind neîntemeiate.
La data de 10.12.2013, chemata în garanție S. SRL a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție – filele 80 - 83, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în garanție, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că, în data de 10.07.2012, în urma comenzii înaintate de pârâtă, a livrat acesteia parchetul Brio Mirror, plintă, detergent și accesorii, toate produsele fiind apoi revândute reclamantului, care le-a montat în cursul lunii septembrie 2012.
A mai susținut că nu au fost respectate de către cumpărător instrucțiunile de montaj și cele de întreținere ale produsului achiziționat, nefiind îndeplinite nici condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii pentru vicii ascunse, parchetul fiind livrat în stare perfectă.
În drept, a invocat prevederile art. 1707 – 1717 C.civ., art. 205 C.pr.civ.
La data de 24.12.2013, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare – filele 91 – 96, prin care a arătat că susținerile chematei în garanție sunt total nefondate.
La termenul din data de 17.02.2014, instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție și a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de decădere a reclamantului din dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului – fila 104.
La data de 14.03.2014, pârâta a depus la dosar înscrisuri – filele 109 - 118.
La termenul din data de 07.07.2014, reclamantul a depus note scrise – filele 175 – 176.
La data de 16.06.2015, reclamantul a depus la dosar note scrise – filele 235 – 242, prin care a precizat în plus față de cererea inițială de chemare în judecată că atât pârâta, cât și chemata în garanție, și-au încălcat obligațiile legale de informare prevăzute în dreptul consumului, recomandările conținute în fișa de produs fiind greșite, neconținând prevederi și/sau informații cu privire la soluțiile tehnice adecvate în cazul în care parchetul se montează într-o zonă geografică în care umiditatea relativă a mediului înconjurător nu este între limitele indicate.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamant probele cu înscrisuri, trei martori, interogatoriul pârâtei și expertiză tehnică în specialitatea industrializarea lemnului, pentru pârât, probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și expertiză tehnică în specialitatea industrializarea lemnului, iar pentru chemata în garanție, proba cu înscrisuri și expertiza tehnică în specialitatea industrializarea lemnului.
La data de 03.09.2013, pârâta a depus la dosar răspunsul la interogatoriu – filele 41 – 42.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar Z. V. (filele 146 – 153).
Chemata în garanție, prin reprezentant, a formulat obiecțiuni (filele 172 - 174) la această expertiză, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la dosar la data de 09.09.2014 – filele 181 -183.
La termenul din data de 19.01.2015, instanța a procedat la luarea interogatoriului reclamantului – filele 214 – 216, și a audiat martorul A. I. P. (filele 217 - 218), B. M. L. (filele 219 – 220), propuși de reclamant, iar la data de 11.05.2015, a audiat martorul C. G. (filele 232 – 233), propus de reclamant.
Atât pârâta, cât și chemata în garanție, au depus, prin reprezentanți, concluzii scrise la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 111 din data de 14.06.2012, vânzătoarea . a vândut cumpărătorului C. F. mărfurile/produsele specificate în anexa la contract, respectiv parchet alb lucios Brior Mirror, dimensiune 1290*290 mm, cantitate de 82,5 mp, în sumă de 6.200 euro, plintă pentru parchet finisaj aluminiu, model_#0007, cantitate 66 ml, în sumă de 990 euro, deck exterior antracit M. classic cu sistemele incluse, în sumă de 2.168 euro, detergent, mop, cârpă și pulitore, în sumă totală de 9.368 euro – filele 9 – 12.
Potrivit art. 7 din contract, cu nota marginală Garanții. Răspunderea pentru vicii, pct. 1.1. “vânzătorul acordă cumpărătorului, pentru mărfurile/produsele vândute, o garanție de 24 de luni calendaristice de la data livrării, cu condiția obligatorie a respectării indicațiilor producătorului privind transportul, ambalarea, manipularea, depozitarea, montajul, conservarea și întreținerea lor, potrivit documentelor de însoțire sau a specificațiilor, iar garanția se extinde numai asupra defectelor de material sau de execuție datorate producătorului, defecțiunile datorate unei exploatări incorecte sau intervenției executate de personal neautorizat nefiind acoperite de garanție, răspunderea pentru viciile mărfurilor fiind reglementată de prevederile dreptului comun (Codul civil)”.
La data de 14.06.2012, reclamantul a achitat avansul în sumă de 21.251,31 lei, după cum rezultă din factura de la fila 13 din dosar și chitanța de la fila 14, iar la data de 12._, diferența de 21.6872, 23 lei, potrivit facturii și chitanței de la filele 15 – 16 din dosar.
În drept, în temeiul art. 6 alin. 5 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, față de data nașterii raporturilor juridice între părți, instanța constată că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil.
Astfel, instanța reține că art. 1.707 C.civ. reglementează condițiile în care vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse. Conform alin. (1) al acestui articol, Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii care fac bunul impropriu întrebuințării la care este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic. Conform alin. (3) al aceluiași articol, Garanția este datorată dacă viciul sau cauza lui exista la data predării bunului. Potrivit alin. (4), Vânzătorul nu datorează garanție contra viciilor pe care cumpărătorul le cunoștea la încheierea contractului.
Apoi, în baza art. 1.709 C.civ. - Denunțarea viciilor - (1) Cumpărătorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat să le aducă la cunoștința vânzătorului într-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu împrejurările, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a cere măsura prevăzută la art. 1.710 alin. (1) lit. d), iar în temeiul art. 1.710 C.civ. (1) În temeiul obligației vânzătorului de garanție contra viciilor, cumpărătorul poate obține, după caz:a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia; b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii; c) reducerea corespunzătoare a prețului; d) rezoluțiunea vânzării. (2) La cererea vânzătorului, instanța, ținând seama de gravitatea viciilor și de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum și de alte împrejurări, poate dispune o altă măsură prevăzută la alin. (1) decât cea solicitată de cumpărător.”
Totodată, conform art. 1.711 C.civ., cu nota marginală “Viciile care nu afectează toate bunurile vândute” (1) Dacă numai unele dintre bunurile vândute sunt afectate de vicii și acestea pot fi separate de celelalte fără pagubă pentru cumpărător, iar instanța dispune rezoluțiunea în condițiile art. 1.710, contractul se desființează numai în parte. (2) Rezoluțiunea contractului, în ceea ce privește bunul principal, atrage rezoluțiunea lui și în privința bunului accesoriu.
În cele din urmă, în temeiul art. 1.715 “Garanția în cazul vânzării după mostră sau model” În cazul vânzării după mostră sau model, vânzătorul garantează că bunul are calitățile mostrei sau modelului, iar potrivit art. 1.717 din C.civ. „Garanția nu va fi datorată dacă vânzătorul dovedește că defecțiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit în care cumpărătorul a folosit sau a păstrat bunul. Comportamentul cumpărătorului se apreciază și luându-se în considerare instrucțiunile scrise care i-au fost comunicate de către vânzător.”
În speță, instanța a fost învestită de către reclamant cu o cerere în rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare – cumpărare nr. 111/14.06.2012 încheiat între reclamant, în calitate de cumpărător, și pârâtă, în calitate de vânzător, cu consecința repunerii parțiale a părților în situația anterioară încheierii acestuia, și, în consecință, obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 7.190 euro reprezentând contravaloarea bunurilor afectate de vicii ascunse, predate și achitate în temeiul contractului.
În baza contractului a cărui rezoluțiune se solicită în prezentul litigiu, pârâta a vândut reclamantului parchet alb lucios Brior Mirror, dimensiune 1290*290 mm, cantitate de 82,5 mp, în sumă de 6.200 euro, plintă pentru parchet finisaj aluminiu, model_#0007, cantitate 66 ml, în sumă de 990 euro, deck exterior antracit M. classic cu sistemele incluse, în sumă de 2.168 euro, detergent, mop, cârpă și pulitore, în sumă totală de 9.368 euro – filele 9 – 12, rezoluțiunea fiind solicitată numai în parte, respectiv pentru parchet și plintă pentru parchet.
Din analiza dispozițiilor legale anterior prezentate rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului vândut trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: viciul să fie ascuns;viciul să existe în momentul predării bunului și viciul să fie grav.
Referitor la condiția ca viciul să fie ascuns, instanța reține că în literatura de specialitate viciul ascuns a fost definit ca fiind viciul de calitate constând într-o defecțiune (în general, de structură) a unui produs ce nu poate fi constatat prin simpla examinare exterioară a produsului și nici prin metodele curent uzitate la recepția făcută de cumpărător, ci se manifestă și poate fi constatată doar în timpul utilizării acelui produs. Un viciu este ascuns atunci când, la o atentă verificare a bunului, nu poate fi descoperit de către cumpărător, sau chiar de către o persoană aleasă de el, ca expert, prin urmare, viciul este ascuns atunci când cumpărătorul nu l-a putut descoperi, deși el a depus toată diligența unui cunoscător în privința calităților bunului respectiv. Posibilitatea cumpărătorului de a lua cunoștință despre viciul lucrului se apreciază in abstracto, avându-se în vedere un cumpărător prudent și diligent, el neputând pretinde că viciul este ascuns doar pentru simplul motiv că, din pricina necompetenței sale, nu l-a putut descoperi, având posibilitatea de a solicita concursul unei persoane competente.
Ca atare, lipsa de informare, de experiență, cât și nepriceperea cumpărătorului nu fac ca viciile să fie considerate ascunse. Dacă constatarea viciilor reclamă o anumită pregătire (lucruri cu grad ridicat de tehnicitate sau complexitate), se cere cumpărătorului să apeleze și la o persoană calificată și, dacă nu o face, el este considerat în culpă.
În consecință, viciul poate fi considerat ascuns numai dacă cumpărătorul nu l-a cunoscut și, după împrejurări, printr-o verificare normală, dar atentă, nici nu putea să-l cunoască, nefiindu-i comunicat nici de către vânzător.
O altă condiție este ca viciul să fi existat la momentul predării bunului, în condițiile art. 1.707 alin. 3 C. civ., astfel că pentru acele vicii care au apărut ulterior predării, vânzătorul nu răspunde, fiind vorba despre defecțiuni ale lucrului ivite după vânzare. Soluția se justifică prin aceea că, prin predarea bunului, proprietatea asupra acestuia și riscurile pieirii fortuite au trecut asupra cumpărătorului. Nu este necesar ca viciul să se fi manifestat anterior vânzării, ci doar la data predării să existe cauza, chiar dacă viciul se manifestă ulterior. Din interpretarea art. 1.707 alin. 3 reiese că se poate angaja răspunderea vânzătorului dacă cauza viciului este anterioară, chiar dacă efectul se manifestă după încheierea contractului. Așadar, textul Noul cod civil prezintă caracter de noutate în ceea ce privește momentul de apreciere a existenței viciilor ascunse, renunțându-se la momentul încheierii contractului, avându-se în vedere, deci, data predării bunului.
Proba existenței viciului în momentul predării aparține cumpărătorului, vânzătorul fiind prezumat a fi de bună-credință, iar răsturnarea prezumției cade în sarcina dobânditorului. În situația în care cauza apariției viciului se datorează întrebuințării defectuoase a bunului de către cumpărător, nu mai poate fi antrenată răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale lucrului.
În fine, vânzătorul răspunde pentru viciile lucrului numai dacă acestea sunt grave, condiție prevăzută expres de art. 1.707 alin. 1 C. civ., adică din cauza lor lucrul devine impropriu întrebuințării potrivit destinației, sau îi micșorează utilitatea în asemenea măsură, încât să se poată presupune că dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi încheiat contractul, sau ar fi plătit un preț mai redus. Prin urmare, pentru angajarea răspunderii vânzătorului, trebuie să fie îndeplinită și condiția ca viciul să fie grav, prin raportare la prevederile art. 1.707 alin. 1 C.civ. Prin viciu grav se au în vedere defecțiunile de calitate semnalate de cumpărător care sunt atât de însemnate încât restrâng sau chiar înlătură utilitatea bunului, iar acțiunea dobânditorului privind viciile ascunse ale bunului nu poate fi promovată decât dacă se face dovada gravității lor, precum și a faptului că ele au existat la data predării.
Toate aceste trei elemente condiționează obligația de garanție a vânzătorului pentru vicii și trebuie să fie dovedite de cumpărător, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Astfel, în speță, prin cererea formulată, reclamantul a susținut că, după livrarea de către pârâtă a parchetului, acesta a fost montat de către o persoană recomandată de către pârâtă, la finalul lunii septembrie 2012, iar la aproximativ trei luni după montare, parchetul s-a deteriorat ajungând să nu mai aibă o suprafață plană, ci una cu aspect văluros. În acest sens, a adus la cunoștința pârâtei deficiențele constatate, deplasându-se la fața locului și reprezentanți ai producătorului parchetului, cu sediul în Italia, respectiv S. SRL, care în urma verificărilor efectuate au ajuns la concluzia că parchetul s-a deteriorat datorită nivelului redus de umiditate existent în imobilul unde a fost montat, umiditatea măsurată de aceștia având valoarea de aproximativ 25%, fiind recomandată deschiderea geamurilor imobilului, pentru ca nivelul de umiditate să crească și să corespundă condițiilor de umiditate necesare parchetului de 50%. La solicitarea reclamantului, după deschiderea geamurilor, s-a efectuat o nouă măsurătoare a umidității din interiorul apartamentului, rezultatul indicând o valoare a umidității de 40%. Pârâta și chemata în garanție au susținut că defectele apărute la produsul livrat s-au datorat incorectei montări a acestuia, nefiind luate în considerare instrucțiunile de montaj, precum și climatului constant necorespunzător al spațiului în care a fost montat parchetul.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea industrializarea lemnului efectuat de d-l expert Z. V. și atașat la dosar la filele 149 – 158, apartamentul reclamantului face parte din categoria celor de lux, amenajarea interioară fiind concepută de profesioniști în domeniu, fiind realizată la un nivel calitativ superior. La fața locului, d-l expert a constatat aspectul văluros al parchetului în zonele de îmbinare, atât pe lungime, cât și pe capete, aspect mai pronunțat în zonele libere din încăpere, și mai puțin vizibil pe suprafețele acoperite de mobilă, precum și faptul că pe porțiunile unde nu a fost montată plinta, s-au asigurat spațiile de dilatare de 12 – 14 mm, conform instrucțiunilor de montare. Pe durata efectuării constatărilor (perioadă în care au fost deschise ușile și geamurile apartamentului), s-a procedat și la măsurarea umidității relative și temperatura din interiorul apartamentului și din exterior (balcon), rezultând următoarele valori: la interior, temperatura a fost de 22 de grade C și umiditatea relativă de 32 – 34%, iar la exterior, temperatură de 20 de garde C și umiditatea relativă de 31%, fiind verificată și umiditatea din zonele de îmbinare a parchetului care a fost de 0%.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză parchetul a fost livrat de producător în condiții optime, produsul a fost protejat în mod corespunzător, fără să fie afectați parametrii tehnici și calitativi pe timpul transportului și depozitării, atât la pârâtă, cât și la reclamant, în timpul montajului, supravegheat de arhitect (angajat de reclamant), nefiind sesizate abateri calitative, privind dimensionarea, nuanțele, prelucrări imprecise care să îngreuneze montajul, lucru confirmat și de faptul că din luna septembrie și până la sfârșitul lunii ianuarie, parchetul montat nu a prezentat defecțiuni. Deficiența reclamată a fost determinată de faptul că apartamentul, pe perioada iernii, a avut asigurată o temperatură de 22 grade C – 23 grade C (încadrându-se în temperatura indicată de producător), parchetul a preluat această temperatură, existentă în apartament, iar cu ocazia sărbătorilor de iarnă, fiind locuit, prin aerisirea lui, s-a permis aerului rece din exterior să intre în contact cu parchetul încălzit la temperatura camerei, fapt care a determinat producerea condensului pe suprafața lui, fiind absorbit de fibrele de lemn din compoziția parchetului (lemnul din compoziția parchetului fiind absolut uscat, higroscopic), iar prin absorbția apei, lemnul mărindu-și volumul, au apărut denivelările (aspectul văluros), care se prezintă numai pe porțiunile de îmbinare ale parchetului. În opinia d-lui expert, situația din prezentul litigiu se datorează recomandării greșite făcute de producător (prin asigurarea microclimatului corespunzător păstrării caracteristicilor calitative ale parchetului prin aerisirea apartamentului), soluția tehnică corectă pentru microclimatul corespunzător (temperatură de 18 grade C – 25 grade C și umiditate relativă cuprinsă între 50% - 60%) impunându-se a fi asigurată printr-un sistem compus din psihometru, dezumidificator și umidificator, care poate fi programat și nu depinde de mediul atmosferic.
Din declarațiile celor doi arhitecți angajați de reclamant, A. I. P. (filele 217 – 218) și Balga M. L. (fila 219 – 220), care s-au ocupat de amenajarea interioară a apartamentului reclamantului, precum și de achiziționarea (cu acordul reclamantului) parchetului, rezultă că parchetul în litigiu a fost ales pe baza de mostre, iar, după montare, nu a prezentat nicio problemă până la finalizarea amenajării apartamentului. Primul martor a declarat că în perioada august – octombrie 2012, fiind efectuate lucrări în apartament, acesta a fost aerisit, având o climatizare normală, până la începutul lunii octombrie când a pornit centrala, nefiindu-i prezentate, ei personal, niciun fel de instrucțiuni cu privire la parchetul cumpărat. Cel de-al doilea martor a declarat că, în fiecare colet de la producător existau instrucțiuni (în limba engleză și italiană), s-a uitat peste ele, dar nu a sesizat nimic important, fiind studiate și de persoana care a fost angajată pentru montarea parchetului. Martorul C. G. (filele 232 - 233), angajat de Balga M. L., pentru montarea parchetului în apartamentul reclamantului, a declarat că nu i s-au adus la cunoștință instrucțiuni speciale de montare a parchetului, nu a constatat nicio neregularitate legată de parchet la data montării și nu-și amintește dacă în pachetele cu parchet erau instrucțiuni, pe care oricum nu le-a citit. Același martor a mai declarat că, la solicitarea d-lui Balga M. L. de a-și da cu părerea referitor la cauza apariției deteriorărilor la parchet, s-a prezentat la apartamentul reclamantului, iar din discuțiile cu persoanele prezente acolo, s-a ajuns la concluzia că după montarea parchetului, nu a locuit nimeni o perioadă de timp în apartament și căldura excesivă din calorifere a influențat parchetul, iar în opinia sa, având în vedere că apartamentul a fost închis, temperatura ridicată și umiditatea scăzută au influențat deteriorarea acestuia.
În speță, parchetul a fost procurat, cu acordul reclamantului, de către cei doi arhitecți angajați de acesta, d-na A. I. P. și d-l Balga M. L., care de altfel, au fost și cei care au ales parchetul, fiind prezenți la livrare, dar și la montare, astfel că pe perioada desfășurării relațiilor contractuale dintre părți, reclamantul a beneficiat de asistență de specialitate în persoana celor doi arhitecți. Niciuna dintre persoanele audiate în cauză, în calitate de martori, cei doi arhitecți și persoana care a montat parchetul, C. G., nu au constatat niciun fel de deficiențe ale acestuia, nici la data livrării, nici la montare și nici ulterior montării, respectiv până la începutul lunii octombrie, când au fost finalizate lucrările de amenajare ale apartamentului reclamantului.
Așa cum s-a reținut și prin raportul de expertiză, parchetul a fost livrat de producător în condiții optime, produsul a fost protejat în mod corespunzător, nefiind afectați parametrii tehnici și calitativi pe timpul transportului și depozitării, atât la pârâtă, cât și la reclamant, în timpul montajului nefiind sesizate abateri calitative, chiar martoul A. I. P. declarând că parchetul arăta impecabil – fila 227 din dosar. Niciuna dintre părți, nu a contestat concluziile raportului de expertiză sub acest aspect.
Apoi, d-l expert Z. V., prin raportul de expertiză efectuat în cauză, a concluzionat că situația din prezentul litigiu se datorează recomandării greșite făcute de producător, care i-a comunicat reclamantului că pentru asigurarea microclimatului corespunzător păstrării caracteristicilor calitative ale parchetului se impune aerisirea apartamentului, soluția tehnică corectă pentru microclimatul corespunzător păstrării caracteristicilor calitative ale parchetului (temperatură de 18 grade C – 25 grade C și umiditate relativă cuprinsă între 50% - 60%) impunându-se a fi asigurată printr-un sistem compus din psihometru, dezumidificator și umidificator, care poate fi programat și care nu depinde de mediul atmosferic.
În opinia reclamantului, deteriorarea parchetului s-a manifestat ca un viciu ascuns, cauzat de intoleranța materialului de compoziție al parchetului la climatul și umiditatea specifică zonei geografice în care este situat apartamentul reclamantului.
Având în vedere viciul invocat de reclamant, instanța apreciază că acesta nu privește calitatea produsului și nu constă într-o defecțiune a acestuia, în sensul prevederilor art. 1.707 alin. 1 C.civ., cauza alterării parchetului constituind-o, potrivit raportului de expertiză, nerespectarea umidității relative și a temperaturii necesare pentru păstrarea caracteristicilor calitative ale parchetului. Prin urmare, modificarea aspectului parchetului nu se datorează unor deficiențe calitative ale produsului, și în condițiile în care vânzare din speță s-a făcut pe bază de mostre, prin raportare la prevederile art. 1.715 C.civ. vânzătorul garantează că bunul are calitățile mostrei, în speță, nu a fost făcută nici dovada, de către reclamant, că produsul livrat are alte calități decât cele ale mostrei.
Totodată, este important de reținut, că, deși reclamantul a beneficiat de asistență de specialitate, așa cum s-a arătat mai sus, nici el (răspunsul la întrebările nr. 1 și 2 din interogatoriu – fila 214) și nici persoanele angajate de el, nu au manifestat interes în a afla care sunt caracteristicile tehnice ale parchetului, care sunt instrucțiunile de instalare, de întreținere sau de montare ale acestuia, în aceste din urmă instrucțiuni făcându-se referire la asigurarea unui climat necesar pentru menținerea caracteristicilor produsului achiziționat.
În consecință, prima condiție prevăzută de lege pentru antrenarea răspunderii pârâtei nu este îndeplinită, reclamantul nefăcând dovada că produsul achiziționat a fost afectat de vicii ascunse.
Apoi, prin raportare la concluziile raportului de expertiză, instanța apreciază că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție, cea a existenței viciului (sau a cauzei acestuia) la data predării bunului, cauza degradării parchetului fiind ulterioară predării produsului reclamantului de către pârâtă.
În condițiile în care nu sunt îndeplinite primele două condiții prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii pârâtei pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, instanța apreciază că nu se mai impune analizarea ultimei condiții, aceea ca viciul să fie grav.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. F. în contradictoriu cu pârâta ., iar ca urmare a respingerii cererii principale, se impune respingerea, ca neîntemeiată, și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta . în contradictoriu cu chemata în garanție S. SRL.
Referitor la cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța constată următoarele:
- reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru – fila 28, onorariu expert (fila 139 și fila 197) și onorariu avocațial în sumă de 4.457 lei – filele 243 – 245 din dosar.
- pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1.559 lei reprezentând taxa judiciară de timbru – fila 49, onorariu avocațial de 4.960 lei – chitanța nr. 255 din data de 17.06.2015, și onorariu expert de 772 lei (fila 136 și fila 202).
- chemata în garanție a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 7.777,48 lei cu titlu de onorariu avocațial și onorariu expert de 776, 4 lei (fila 142 și fila 207), potrivit notei de cheltuieli și înscrisurilor atașate la aceasta, depuse la dosar la termenul din data de 22.06.2015.
Ca urmare a respingerii cererii de chemare în judecată, reclamantul fiind partea care a pierdut procesul, în condițiile art. 453 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă și chemata în garanție în vederea soluționării prezentului litigiu. Prin urmare, va plăti pârâtei suma de 7.291 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocațial, suma de 4.457 lei reprezentând onorariu avocațial fiind justificată prin raportare la munca efectiv depusă de avocat în formularea și susținerea apărărilor pârâtei, complexitatea cauzei, miza procesului și valoarea obiectului cererii. Totodată, în aceleași condiții, reclamantul va fi obligat și la acoperirea cheltuielilor efectuate de chemata în garanție, respectiv a sumei de 8.553,88 lei reprezentând onorariu expert și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. F., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 14 – 16, ., ., prin avocat L. I., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul procesual ales în Cluj-N., ., jud. Cluj, prin avocat S. S. E..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta . în contradictoriu cu chemata în garanție ., cu sediul procesual ales în Cluj-N., .. 47, jud. Cluj, prin avocat R. N. C..
Obligă reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 7.291 lei și în favoarea chematei în garanție a sumei de 8.553,88 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în sedință publică, azi, data de 06.07.2015.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./07.08.2015/2 ex.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 06-07-2015, Judecătoria... | Suspendare provizorie. Sentința nr. 7444/2015. Judecătoria... → |
|---|
