Plângere contravenţională. Sentința nr. 7278/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7278/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 5261/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
C.-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.7278/2015
Ședința publică din data de 13 iulie 2015
Instanța constituită din
Președinte: G. A. F.
Grefier: C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul N. E. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06 iulie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 13 iulie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 26.03.2015, sub nr._, petentul N. E. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 05.03.2015.
În motivare, petentul a arătat că la acea dată se deplasa împreună cu un coleg, numitul T. A., cu autoturismul marca „Dacia”, cu număr de înmatriculare_, pe . C.-N., înspre podul de pe .-se pa banda a doua a sensului de mers. În dreptul benzinăriei „MOL” a observat o persoană, care staționa în apropierea trecerii de pietoni, însă aceasta nu era angajată în traversarea străzii și nici nu a manifestat o intenție imediată de a traversa. În consecință, petentul și-a continuat drumul, iar la sensul giratoriu de pe . oprit de un echipaj de poliție. S-a menționat faptul că petentul nu a văzut unde era staționat echipajul pentru a putea observa cu exactitate derularea evenimentelor. S-a invocat încălcarea prevederilor art.16 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, datorită descrierii faptei în mod sumar, nefiind precizate împrejurări suficiente pentru individualizare. De asemenea, în ceea ce privește sancțiunea complementară, s-au amintit dispozițiile art.96 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, conform cărora aceasta are rolul înlăturării unei stări de pericol și al preîntâmpinării săvârșirii altor fapte interzise de lege, aplicându-se prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
În drept, au fost invocate prevederile din O.G. nr.2/2001 și O.U.G. nr.195/2002.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 2).
Prin întâmpinarea depusă la data de 29.04.2015, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea fiind aplicată cu respectarea criteriilor stabilite prin art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. S-a învederat că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmări concrete nefiind un argument pentru reindividualizarea sancțiunii. Totodată, deși o sancțiune juridică nu trebuie să reprezinte un scop în sine, aceasta este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. Cu privire la susținerile petentului, s-a menționat că acestea nu sunt întemeiate, el semnând procesul-verbal fără a formula obiecțiuni cu privire la cele consemnate în cuprinsul său. S-a susținut că fapta a fost percepută de către agentul constatator prin propriile simțuri, astfel încât actul de constatare și sancționare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, revenind petentului sarcina de a face proba contrară, acest aspect fiind recunoscut inclusiv în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În drept, au fost invocate prevederile art.205-206, art.223 alin.3, art.249 și art.315 alin. 1 din C.proc.civ., O.G. nr.2/2001 și O.U.G. nr.195/2002.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (proces-verbal . nr._ – fila 3), precum și proba constând în declarația martorului T. A. M. (fila 62).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 05.03.2015 (fila 3), emis de către Inspectoratul de Poliție Județean C., s-a reținut că petentul a încălcat dispozițiile art.100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002, întrucât la data de 05.03.2015 a condus autoturismul marca „Dacia”, cu număr de înmatriculare_, pe . direcția înspre . la trecerea pentru pietoni, semnalizată și marcată corespunzător, aflată în dreptul benzinăriei „MOL”, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii, pe sensul și direcția de deplasare arătate. D. urmare, i-a fost aplicată petentului amenda contravențională în valoare de 390 lei și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
Din declarația martorului T. A. M. (fila 62), reiese că acesta se afla în autoturism cu petentul, iar pe . dreptul benzinăriei „MOL”, a observat un pieton care se afla pe marginea trotuarului, dorind să treacă, dar care nu se angajase încă în traversare. Pe . au mai trecut de o trecere pentru pietoni, au fost opriți de către agentul constatator. Martorul a indicat că mașina poliției se afla în spatele lor, însă anterior intrării pe .-a sesizat prezența.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Prin art.100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 se stabilește faptul că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Referitor la obligația de a descrie fapta reținută în sarcina petentului, instanța constată că agentul constatator a realizat o descriere suficientă pentru a se putea verifica starea de fapt și modul în care aceasta corespunde încadrării juridice.
Analizând temeinicia actului contestat, instanța constată că deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care înceărcă în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie de natură „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60). S-a mai precizat, însă, că în măsura în care instanțele interne au audiat declarațiile reclamantului și i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, faptul că reclamantul nu a cerut instanței să examineze dovezi și că, în consecință, instanță a hotărât, în baza unei hotărâri motivate, să se încreadă în dovezile prezentate de intimat, nu pare a fi inechitabil sau arbitrar (cauza I. P. împotriva României, parag.33).
Instanța consideră că o astfel de limită rezonabilă la care face referire Curtea este dată de constatarea personală, în mod nemijlocit, a faptei de către agent, astfel încât îi revine petentului sarcina de a proba lipsa de temeinicie a celor înscrise în cuprinsul procesului-verbal.
În cauza de față, se reține că petentul a avut posibilitatea de a prezenta dovezi, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatului.
În ceea ce privește constatarea faptei în mod nemijlocit, instanța reține că martorul T. A. M. a declarat că mașina poliției se afla în spatele celei conduse de către petent, instanța apreciind astfel că exista posibilitatea ca agentul să observe evenimentele de pe trecerea de pietoni. Faptul că anterior momentului în care petentul a fost semnalizat să oprească martorul nu a observat existența acestui autoturism nu este de natură să creeze un dubiu suficient pentru a se considera că agentul constatator nu a fost prezent la locul săvârșirii contravenției, câtă vreme nu există o afirmație de certitudine din partea martorului raportat la acest aspect. Astfel, instanța observă că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale agentului constatator, organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că nu se poate înlătura cu totul posibilitatea agenților statului de a aplica prevederile actelor normative în vigoare referitoare la răspunderea contravențională, iar veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității, acestea trebuind să rezulte din probe prezentate în fața instanței, nefiind suficiente simplele afirmații în acest sens ale petentului. Din declarația martorului T. A. M. rezultă că pe partea dreaptă a drumului se afla un pieton care ar fi dorit să treacă . trecut peste trecerea de pietoni. Situația că acesta încă nu avansase pe trecerea de pietoni este astfel tocmai consecința faptului că nu i-a fost acordată prioritate de către conducătorul autoturismului, raportat la modul în care acordarea priorității este definită prin art.6 pct. 1 teza ultimă din O.U.G. nr.195/2002, anume obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obliga pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să oprească.
Analizând probele existente la dosarul cauzei, astfel cum acestea au fost prezentate în paragrafele anterioare, se constată că petentul nu a probat existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Conform art.34 alin1 din O.G. nr.2/2001, instanța hotărăște și asupra sancțiunii aplicate. În ceea ce privește cauza de față, se constată că au fost respectate criteriile de stabilire a sancțiunii prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. De asemenea, se vor avea în vedere prevederile art. 98 din O.U.G. nr.195/2002, ce dispun că amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amenda aplicate, un punct-amenda reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, numărul de puncte-amendă fiind stabilit în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă. Calculând în funcție de prevederile H.G. nr.1091/2014 privind salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată 2014, instanța constată că amenda aplicată petentului este minimul prevăzut de lege. Se apreciază că fapta prezintă un pericol social suficient pentru a justifica aplicarea sancțiunii constând în amenda contravențională, deoarece prin aceasta se urmărește protejarea pietonilor, unii dintre cei mai vulnerabili participanți la trafic. De asemenea, se observă că art.100 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 prevede în mod expres și imperativ faptul că pe lângă sancțiunea principală se va aplica și sancțiunea contravenționale complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Pentru aceleași considerente amintite la analizarea proporționalității sancțiunii principale, instanța apreciază că gradul de pericol social al faptei justifică și aplicarea sancțiunii complementare.
În consecință, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.
Potrivit art.47 din O.G. nr.2/2001, prevederile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Conform art.453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere soluția ce se va pronunța în cauză, instanța va respinge solicitarea petentului de obligare a intimatului la plata sumei de 20 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, ca neîntemeiată.
În consecință, în temeiul art.34 și următoarele din O.G. nr.2/2001, instanța va respinge în integralitate plângerea formulată de către petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul N. E., CNP_, cu domiciliul în C.-N., ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C. N. G. în C.-N., ..42/13, jud. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., cu sediul în C.-N., ., jud. C., C.U.I._, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.07.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorCamelia M.
Red./Dact./G.A.F./4 ex./13.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7526/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7298/2015.... → |
|---|
