Plângere contravenţională. Sentința nr. 7589/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7589/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 904/211/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7589/2015
Ședința publică de la 23.07.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata A. D. GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 17.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 23.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 22.01.2015 sub nr._, petenta ., cu sediul în Cluj N., . nr. 17/1, jud. Cluj și punct de lucru în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, având sediul ales în Cluj N., . nr. 17/1, jud. Cluj, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., Sector 5, CUI_, să dispună anularea sancțiunii prevăzute art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999, stabilită prin procesul verbal . nr._, încheiat la data de 24.12.2014.
În motivarea plângerii sale, petenta a relevat, cu titlu preliminar, situația de fapt care a stat la baza încheierii actului contestat, însă a precizat că, în realitate, este utilizată casa de marcat DATECS MP 55 B, seria_, fiscalizată din luna iulie 2013, dintr-o eroare materială punctul de lucru al societății figurând același cu sediul social, oricum toate actele juridice perfectate de către petentă având menționat punctul de lucru din Cluj N., ..
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 194 din C. proc. civ., ale O. U. G. nr. 28/1999 și ale O. G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 6 - 20 ).
Plângerea a fost legal timbratǎ, fiind achitatǎ taxa judiciarǎ de timbru în sumǎ de 20 lei ( f. 5 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimata a formulat la 02.03.2015 întâmpinare ( f. 28 - 32 și 36 - 40 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea procesului verbal contestat ca temeinic și legal întocmit.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a învederat că, în urma efectuării unui control curent, inopinat, prin sondaj, la societatea petentă, în ziua de 24.12.2014, s-a constatat încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) și 10 lit. b) din O. G. nr. 28/1999, în urma inventarierii monetarului din casa de marcat reieșind existența unui sold faptic de 1497 lei, constituit din sume de bani încasate, rezultând o diferență de 1207,04 între soldul faptic și cel scriptic, ce nu a putut fi justificată, deși exista obligația de a se marca toate sumele încasate din vânzarea cu amănuntul a produselor de bar și bucătărie, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din O. U. G. nr. 28/1999. Relativ la sancțiunea complementară aplicată, s-a învederat că legiuitorul nu lasă la latitudinea agentului constatator stabilirea sa, aceasta derivând direct din dispozițiile art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999. Totodată, s-a reliefat că petenta a fost sancționată și pentru nesocotirea prevederilor art. 4 alin. (1) din O. U. G. nr. 28/1999, dat fiind că bonurile fiscale emise nu conțineau adresa locului de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal, sancționarea fiind dispusă în concordanță cu dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din O. U. G. nr. 28/1999, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 din C. proc. civ. și ale O. U. G. nr. 28/1999.
În probațiune, intimata a anexat un set de înscrisuri ( f. 41 - 44 și 60 - 66 ).
Petenta a depus la 11.03.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 47 - 48 ), prin care a reiterat, în esență, argumentele invocate în cuprinsul plângerii.
Petenta a formulat la 24.04.2015 precizare de acțiune ( f. 54 - 55 ), prin care a solicitat anularea sancțiunii prevăzute de art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999, menționând că, în urma controlului efectuat, a fost aplicată sancțiunea suspendării activității punctului de lucru, însă a relevat că, de fapt, casa de marcat utilizată este fiscalizată din iulie 2013, dintr-o eroare materială punctul său de lucru figurând același cu sediul social, fiind expuse aceleași argumente evidențiate și în cuprinsul plângerii inițiale.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru proba cu înscrisuri, respectiv proba testimonială constând în ascultarea martorului N. O., declarația dată fiind consemnată separat și atașată dosarului cauzei, după semnare ( f. 71 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 24.12.2014 de către intimată ( f. 6 și 41 ), petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 10 lit. b) și c) din O. U. G. nr. 28/1999, fiind aplicate amenzi în cuantum de 8000 lei, respectiv de 2000 lei, potrivit art. 11 alin. (1) lit. b) și a) din același act normativ și dispusă sancțiunea complementară a confiscării sumei de 1207,04 lei, nemarcată fiscal și identificată în plus în casieria unității verificate din Cluj N., ., jud. Cluj, care urma a se face venit la bugetul de stat, conform art. 11 alin. (3) din O. U. G. nr. 28/1999, respectiv sancțiunea suspendării activității punctului de lucru din Cluj N., ., jud. Cluj, pe o perioadǎ de 3 luni, potrivit art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999, reținându-se că, în data de 24.12.2014, ora 21.30, în urma unui control operativ, inopinat, prin sondaj, efectuat la punctul de lucru al . din Cluj N., ., jud. Cluj, având obiect de activitate principal restaurante, cod CAEN 5610, s-a constatat că operatorul economic nu emite bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate direct către populație, nerespectându-se prevederile art. 1 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999. Astfel, la ora și data controlului, în urma comparării datelor înscrise în raportul X emis de AMEF cu suma de bani identificată în casieria unității, consemnată în monetarul anexat, s-a constatat un plus de casă în sumă de 1207,04 lei, care nu a putut fi justificată prin documente, făcându-se venit la bugetul de stat. Cu ocazia aceluiași control, s-a constatat că operatorul economic verificat nu respectă prevederile art. 4 alin. (1) din O. U. G. nr. 28/1999, cu privire la adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal. În speță, pe bonurile fiscale nu apare adresa punctului de lucru, respectiv ., Cluj N., unde operatorul economic își desfășoară activitatea, pe bonurile fiscale figurând adresa de la sediul social.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
În ce privește temeinicia actului de constatare, instanța reține că starea de fapt, astfel cum a fost consemnată în procesul verbal, este în deplină concordanță cu cea reală.
Mai întâi, trebuie reliefat că, potrivit art. 10 lit. b) și c) din O. U. G. nr. 28/1999, în forma în vigoare la data constatării faptei și dresării actului contestat, Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: ... b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative; c) emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1), aceste fapte fiind sancționate în condițiile art. 11 alin. (1) lit. b) și a) din O. U. G. nr. 28/1999, cu amendă de la 8000 lei la_ lei, respectiv cu amendă de la 2000 lei la 4000 lei. Pe de altă parte, este de observat că, în baza art. 4 alin. (1) din același act normativ amintit anterior, bonul fiscal emis de către operatorul economic trebuie să conțină adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal, iar conform art. 11 alin. (3) teza I din O. U. G. nr. 28/1999, Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat, fiind necesar a evidenția, de asemenea, că în temeiul art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999, Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
În al doilea rând, este de reținut că, având în vedere ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, nu au rezultat elemente concrete care să justifice ipoteza că situația de fapt consemnată în actul de sancționare contravențională ar fi diferită de cea reală. Din această perspectivă, instanța observă că, așa cum rezultă din cuprinsul art. 10 lit. b) din O. U. G. nr. 28/1999, contravenția pe care acest text o incriminează prezintă un conținut alternativ, putând fi săvârșită și în modalitatea neutilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, respectiv a omisiunii de a emite bonuri pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, corespunzător obligațiilor instituite în sarcina profesionistului comerciant. În acest sens, este de relevat că, potrivit art. 1 alin. (1) din O. U. G. nr. 28/1999, Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale, iar conform alin. (2) teza I din cadrul aceluiași articol, Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților, or, în ce privește litigiul de față, instanța constată că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei neîndeplinirea obligațiilor anterior menționate.
Astfel, pe de o parte, este de reținut că, așa cum s-a consemnat în procesul verbal contestat ( f. 6 și 41 ) și după cum reiese din anexa la acesta ( f. 44 ), la data de 24.12.2014, când s-a efectuat controlul la societatea petentă, s-a trecut la întocmirea monetarului privind încasările efectuate, rezultând suma de 1497 lei. Pe de altă parte, ținând seama de raportul întocmit cu prilejul controlului, din care se poate observa că au fost emise bonuri fiscale pentru o sumă totală de 289,96 lei ( f. 43 ), trebuie apreciat că există, în mod cert, o diferență între soldul faptic și cel scriptic, în cuantum de 1207,04 lei, care nu a putut fi justificată. În acest context, instanța reține că împrejurarea evidențiată anterior a fost confirmată și în urma administrării probei testimoniale, martorul N. O. precizând că, într-adevăr, a existat o diferență între suma identificată de către agenții constatatori și cea pentru care au fost emise bonuri fiscale ( f. 71 ), astfel că, în contextul dat, se impune a considera că erau întrunite condițiile de tipicitate ale contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din O. U. G. nr. 28/1999.
Nu mai puțin, raportat la reținerea, în sarcina petentei, a contravenției incriminate de art. 10 lit. c) din O. U. G. nr. 28/1999, în mod corect s-a apreciat de către agenții instrumentatori că sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei, în circumstanțele în care, așa cum a rezultat și din declarația martorului N. O., activitatea era desfășurată pe ., iar în cuprinsul bonurilor fiscale emise figura adresa sediului social ( f. 71 ), așa încât au fost nesocotite dispozițiile art. 4 alin. (1) din O. U. G. nr. 28/1999, de vreme ce, în mod evident, bonurile emise nu conțineau adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal. În acest sens, este de relevat că, deși apărările petentei nu vizează temeinicia procesului verbal din perspectiva contravenției astfel imputate, ci se referă la sancțiunea complementară aplicată, totuși, împrejurarea că ar fi existat o eroare materială atribuită societății care s-a ocupat de fiscalizarea casei de marcat, cu privire la adresa ce apărea pe bonurile fiscale eliberate, respectiv că toate actele juridice încheiate au menționate sediul punctului de lucru, iar la locul unde este stabilit sediul social nu ar putea funcționa un restaurant și un cabinet de avocat, nu au caracterul unor împrejurări de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei, interesând, în mod cert, adresa ce figura în bonurile emise la punctul de lucru, care nu coincidea cu aceea a locației concrete în care se desfășura activitatea.
Concluzionând, instanța observă că actul de constatare și sancționare contravențională reflectă situația de fapt reală, fiind întrunite elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de art. 10 lit. b) și c) din O. U. G. nr. 28/1999, care sunt imputabile societății petente.
În fine, este de relevat că, în contextul în care petenta a formulat, în concret, numai critici legate de aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității, nesolicitând decât anularea măsurii prevăzute de art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999, deși art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 stabilește, în sarcina instanței, obligația de a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal, totuși, aceasta nu poate presupune că ar fi posibilă înfrângerea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, în baza art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. și, implicit, procedura contravențională, conform art. 47 din O. G. nr. 2/2001, indiferent de aspectul că, date fiind unele împrejurări ulterioare constatării faptelor și dresării actului de sancționare, acestea s-ar fi impus a fi avute în vedere, în circumstanțele în care limitele învestirii instanței nu ar fi fost clar și precis individualizate de societatea petentă.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că, potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, cu titlu preliminar, că amenda aplicată de către agentul constatator, pentru fiecare dintre cele două fapte, în sumă de 8000 lei, respectiv 2000 lei, a fost stabilită la nivelul minimului special prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) și a) din O. U. G. nr. 28/1999, care sancționează contravențiile imputate petentei. În al doilea rând, nu poate fi negat că faptele reproșate prezintă, în sine, un grad ridicat de pericol social, date fiind și limitele speciale ale amenzii, așa cum sunt stabilite prin norma de incriminare și ținând seama de natura valorilor sociale protejate. În al treilea rând, nu poate fi omis că, față de conținutul monetarului privind încasările efectuate în data de 24.12.2014, când a avut loc controlul ( f. 44 ), raportat la soldul scriptic de 289,96 lei ( f. 43 ), a rezultat o diferență de 1207,04 lei, pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, suma în discuție reprezentând, așadar, o parte deosebit de semnificativă a încasărilor aferente zilei luate în considerare, or, în asemenea condiții, trebuie apreciat că, în concret, fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social. Pe de altă parte, relativ la contravenția prevăzută de art. 10 lit. c) din O. U. G. nr. 28/1999, este de reliefat, de asemenea, că sancțiunea principală aplicată reflectă periculozitatea faptei, ținând seama de împrejurarea că, în mod cert, deziderate importante de ordin fiscal impun ca bonurile emise să cuprindă adresa concretă în care se desfășoară activitatea respectivă. În fine, ținând seama de aspectul că se impune asigurarea respectării stricte de către petentă, în viitor, a tuturor obligațiilor sale derivând din prevederile art. 1 alin. (1) - (2) și 4 alin. (1) din O. U. G. nr. 28/1999, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii principale de către agentul constatator, oricum nefiind formulate critici, de către societatea petentă, din perspectiva discutată.
În ce privește sancțiunea complementară a confiscării sumei de 1207,04 lei reprezentând contravaloarea încasărilor din vânzarea produselor ori serviciilor comercializate și care nu au fost marcate, nefiind emise bonuri fiscale, instanța constată că aceasta a fost dispusă în condițiile art. 11 alin. (3) teza I din O. U. G. nr. 28/1999, fiind întrunite cerințele pentru luarea măsurii, atâta timp cât suma a fost găsită în locația unde petenta desfășoară activitate și nici nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale sau prin alte înscrisuri stabilite de lege, cu aceeași mențiune anterioară că petenta nu a formulat critici ori solicitări concrete cu privire la confiscarea dispusă de către agenții instrumentatori.
În fine, relativ la cealaltă sancțiune complementară, a cărei anulare a fost pretinsă prin plângerea introdusă, este de relevat că, în considerarea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din O. U. G. nr. 28/1999, legiuitorul a stabilit, inițial, în forma actului normativ în vigoare la data constatării și dresării procesului verbal, aplicarea, în mod necesar, a măsurii suspendării activității pentru o perioadă de 3 luni, independent de sancțiunea principală, așa cum rezultă, neîndoielnic, din art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999. Așadar, în ipoteza faptei comise, era obligatorie sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării activității, aspect ce decurge și din modalitatea de reglementare, legiuitorul utilizând sintagma atrage, de unde reiese caracterul necesar al luării măsurii, agentul constatator fiind ținut a o aplica în toate situațiile, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale neputând examina, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, caracterul oportun al aplicării sancțiunii complementare. Astfel, atâta timp cât erau îndeplinite cerințele stabilite de art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999, măsura deriva direct din lege, or aceasta era situația și în prezentul litigiu, petenta săvârșind fapta prevăzută de art. 10 lit. b) din O. U. G. nr. 28/1999, ceea ce determina, necondiționat, aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) din același act normativ. Pe de altă parte, se impune a preciza că, deși petenta a apreciat că suspendarea activității fusese dispusă în considerarea faptei prevăzute de art. 10 lit. c) din O. U. G. nr. 28/1999, de vreme ce a formulat anumite apărări menite a justifica, în opinia sa, împrejurarea pentru care în cuprinsul bonurilor fiscale apărea adresa sediului social, iar nu aceea a punctului de lucru în care se desfășura activitatea și unde s-a derulat controlul efectuat de către intimată, totuși, este de subliniat că, așa cum reiese, indeniabil, din cuprinsul procesului verbal contestat, sancțiunea complementară a fost stabilită, în realitate, în baza art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999 ( f. 6 și 41 ), odată constatată săvârșirea faptei incriminate de art. 10 lit. b) din O. U. G. nr. 28/1999, astfel că argumentele petentei nu pot fi luate în considerare.
Totuși, independent de elementele învederate în cele ce preced, instanța nu poate omite că, deși la data efectuării controlului și încheierii actului de sancționare, suspendarea activității intervenea, în mod necesar, ca o consecință a comiterii contravenției, prin art. I pct. 14 din O. U. G. nr. 91/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 966 din 30 decembrie 2014, au fost abrogate prevederile art. 14 din O. U. G. nr. 28/1999, astfel că, de la momentul constatării și până la pronunțarea hotărârii în cauză, a intervenit o lege mai favorabilă, sens în care trebuie luate în considerare prevederile art. 12 alin. (2) teza I din O. G. nr. 2/2001, în baza cărora Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. Ca atare, observând că, ulterior comiterii faptei, a intervenit o lege care nu mai stabilește, pentru contravenția reproșată, aplicarea obligatorie a sancțiunii complementare a suspendării activității, raportat și la dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. e) din O. U. G. nr. 28/1999, în forma în prezent în vigoare, ce conturează, în mod neîndoielnic, ipoteze particulare în care se ia măsura complementară, însă numai dacă sunt îndeplinite cerințele la care textul se referă, în temeiul art. 12 alin. (2) teza I din O. G. nr. 2/2001, instanța, făcând aplicarea principiului constituțional al legii contravenționale mai favorabile, stipulat de art. 15 alin. (2) din Constituție, va admite plângerea și va anula sancțiunea complementară a suspendării activității, care nu se mai regăsește, în modalitatea în vigoare la data constatării, în actul normativ care, la acest moment, incriminează și sancționează contravenția.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, sens în care, având în vedere împrejurarea că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, după cum rezultă din textul legal anterior evidențiat, instanța urmează a lua act că petenta nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În consecință, ținând seama de ansamblul elementelor anterior redate, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată va fi admisă, iar sancțiunea contravenționalǎ complementarǎ a suspendǎrii activitǎții punctului de lucru din Cluj N., ., jud. Cluj, pe o perioadǎ de 3 luni, dispusǎ conform art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999, urmează a fi anulată, ca efect al aplicării principiului legii contravenționale mai favorabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată și precizatǎ de către petenta ., cu sediul în Cluj N., . nr. 17/1, jud. Cluj și punct de lucru în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, având sediul ales în Cluj N., . nr. 17/1, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., Sector 5, CUI_.
Anuleazǎ în parte procesul verbal . nr._, încheiat la data de 24.12.2014 de cǎtre intimatǎ, în sensul cǎ, fǎcând aplicarea legii mai favorabile, anuleazǎ sancțiunea contravenționalǎ complementarǎ a suspendǎrii activitǎții punctului de lucru din Cluj N., ., jud. Cluj, pe o perioadǎ de 3 luni, dispusǎ conform art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 28/1999.
Ia act cǎ petenta nu a solicitat cheltuieli de judecatǎ.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.07.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
în concediu de odihnǎ, semneazǎ președintele instanței,
JUDECĂTOR L. M.
Red. / Tehn. MI
28.07.2015 - 4 ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 7309/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7526/2015. Judecătoria... → |
|---|
