Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7526/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7526/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 7536/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7526/2015
Ședința camerei de consiliu de la 17 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. G. C.
Grefier: S. C. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. E. ROMANIA SA în contradictoriu cu pârâta L.&GI M. SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința camerei de consiliu din 10.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 17.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanta E.ON E. România SA a solicitat obligarea pârâtei L.&GI M. SRL la plata sumei de 2249,94 lei cu titlu de debit principal restant, precum și a sumei de 137,94 lei reprezentând penalități de întârziere aferente; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de furnizor de gaze naturale a furnizat pârâtei, în calitate de consumator, gaze naturale la locul de consum pe care aceasta l-a specificat, însă debitorul nu s-a conformat obligației de a plăti la scadență gazele naturale consumate. Neachitarea consumului facturat de gaze naturale a condus la înregistrarea unui debit restant în cuantum de 2249,94 lei, reprezentând contravaloarea gazelor naturale consumate și neachitate, conform situației facturilor pentru gaze neîncasate anexat, și de 137,94 lei reprezentând majorări de întârziere, astfel cum rezultă din centralizatorul majorărilor de întârziere anexat.
În drept au fost invocate prevederile art. 1025 - 1032 Cod proc. civ.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Instanța a procedat la emiterea către pârâtă a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă acesta nu s-au conformat obligației instituite de art. 1030 al. 4 Cod proc. civ. privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza raporturilor contractuale încheiate între părți, reclamanta a furnizat pârâtului gaze naturale, la locul de consum din Florești, . ., inclusiv în perioada martie 2014 – martie 2015, stare de fapt care rezultă din contractul de furnizare nr._ din data de 20.11.2013 (f. 25-27), semnat de ambele părți, din facturile depuse la dosar (f. 33-45) și din situația facturilor pentru gaze neîncasate. (f. 19)
Potrivit prevederilor art. 1270 Cod. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar art. 1170 instituie în sarcina acestora obligația de a acționa cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale, fără să poată înlătura sau limita această obligația. Articolul 1350 cod civil statuează că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Nu în ultimul rând, în temeiul art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, dar și la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, conform art. 1531 alin. 1 Cod civil.
Răspunderea civilă contractuală se angajează în situația nerespectării întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Analizând aceste condiții în concret, prin prisma cauzei deduse judecății, instanța reține că fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către pârâtă și se traduce în neplata contravalorii gazelor naturale furnizate de către reclamantă. Astfel, în baza art. 7 din contractul de furnizare, pârâtei îi incumbă sarcina plății contravalorii facturilor reprezentând serviciul pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale. Prejudiciul suferit de reclamantă este cert și constă în paguba materială suferită ca urmare a neachitării gazelor furnizate. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, ea reieșind din însăși materialitatea faptei. În ceea ce privește vinovăția debitorului, neexecutarea ori executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuie să fie imputabilă acestuia. În acest sens, trebuie spus că în materie contractuală operează o prezumție de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare a obligației, el trebuie să facă dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere – spre exemplu, caz fortuit ori forță majoră, dovadă care însă nu a fost făcută în prezenta cauză, prezumția de culpă subzistând.
Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor. Din înscrisurile depuse la dosar (f. 30-32) rezultă că reclamanta a procedat la emiterea unei notificări către pârâtă prin care aceasta a fost pusă în întârziere cu privire la obligațiile de plată care îi incumbă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, potrivit art. 7.3 din contractul de furnizare și a facturilor emise, neachitarea la termen a facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale atrage întreruperea furnizării și perceperea de majorări de întârziere, nivelul majorărilor de întârziere fiind de 0,03% pe zi de întârziere. Acestea au fost calculate și solicitate, în mod întemeiat, de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 30.03.2015, într-un cuantum total de 137,94 lei, conform facturilor emise și centralizatorului majorărilor de întârziere atașat cererii (f. 20). Se remarcă drept urmare că părțile au stipulat, conform art. 1538 Cod civil, o clauză penală prin care au convenit asupra cuantumului despăgubirilor datorate de către debitor pentru executarea cu întârziere a obligației sale.
Deoarece reclamanta, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale a făcut dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1499 Cod civ. că, în speță, a executat propria obligație de plată. Însă pârâta nu și-a făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu a propus vreun mijloc de probă în apărarea sa și care să ateste îndeplinirea propriei obligații asumate contractual.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată cu privire la ambele capete ce cerere, principal și accesoriu, astfel că urmează să o admită și să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 2249,94 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a serviciilor de furnizare a gazelor naturale aferente perioadei martie 2014 – martie 2015, precum și la plata sumei de 137,94 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente.
În baza art. 1031 și art. 453 Cod. proc. civ., având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 200 lei, pe care aceasta a solicitat-o cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta E.ON E. ROMANIA S.A, J_, CUI RO_, cu sediul în Târgu-M., ., jud. M., având sediul procesual ales în București, .. 39, sector 1, în contradictoriu cu pârâta . SRL, CUI RO29228067, cu sediul în Florești, ., jud. Cluj.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2249,94 lei reprezentând contravaloare facturi precum și a sumei de 137,94 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, acesta urmând a fi depus la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 17.07.2015.
Președinte,Grefier,
C. G. C. S. C. P.
Red/Dact/CGC/SCP
25.09.2015, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7589/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7278/2015.... → |
|---|
