Plângere contravenţională. Sentința nr. 7327/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7327/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 2013/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7327/2015
Ședința Publică din 13.07.2015
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de petentul B. F. V. împotriva procesului verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ încheiat la data de 24.01.2015 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, în litigiul având ca obiect plângere contravențională.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 08.07.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.02.2015 sub nr._, petentul B. F. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a solicitat instanței să dispună în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/24.01.2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate pentru lipsa martorului care să confirme motivele pentru care petentul nu a putut să semneze procesul verbal.
A mai precizat că inițial agentul constatator i-a adus la cunoștință că nu va aplica o amendă, ci doar un avertisment, fiind privat astfel de posibilitate de a formula obiecțiuni sau de a semna procesul verbal.
Pe de altă parte, sancțiunea aplicată este disproporționată față de gravitatea faptei, aplicarea amenzii încălcându-i dreptul de proprietate garantat de protocolul nr. 1, cu atât mai mult cu cât amenda aplicată este mai mare decât minum de 150 lei prevăzut de Codul Penal.
În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001, Legea nr. 61/1991.
În probațiune, petentul a depus în copie o . înscrisuri (f. 5-7) și a solicitat administrarea probei testimoniale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei în conformitate cu prevederile art. 19 OUG nr.80/2013 (f. 2).
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.03.2015 intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
În motivare intimatul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001.
Totodată, sub aspectul temeiniciei, a mai arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportat la fapta contravențională săvârșită, gradul de pericol social și circumstanțele personale ale petentului.
A mai precizat că fapta contravențională a fost constată de agentul constatator cu propriile simțuri, astfel că actul sancționator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
În drept a invocat dispozițiile Codului de Procedură civilă, ale OG nr. 2/2001, ale Legii nr. 61/1991.
Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 09.04.2015 (f. 24-25), petentul a reiterat în esență susținerile expuse pe larg în cuprinsul plângerii introductive.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu audierea martorilor Vezentan O. I. (f. 33) și R. M. (f. 36).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 24.01.2015, petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. c din același act normativ.
Pentru a se dispune această măsură, s-a reținut că, în data de 24.01.2015, ora 23.30 în timp ce se afla la adresa de reședință din Cluj N., .. 42, . tulburat voluntar liniștea locatarilor prin zgomote, larmă și muzică la intensitate mare.
Petentul a refuzat să semneze procesul verbal, fapt atestat de martora R. M..
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind respectate și prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește critica petentului în sensul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor care să ateste imposibilitatea sa de a semna actul sancționator, instanța constată că actul sancționator a fost semnat de martora R. M. în calitate de martor asistent, astfel cum impun prevederile art. 19 OG nr. 2/2001, aceasta arătând de altfel cu ocazia audierii că agenții constatatori i-au solicitat să semneze procesul verbal, întrucât persoanele vizate nu au mai fost găsite la apartament, aspecte care se coroborează și cu cele relatate de agentul constatator U. Soporanu I. în cuprinsul raportului întocmit în data de 02.03.2015, în care a arătat că, deși invitați la echipajele de poliție pentru a li se înmâna procesele verbale, persoanele identificate nu s-au prezentat.
Cât privește critica petentului în sensul că nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța constată că art. 16 alin. 7 OG 2/2001 instituie un caz de nulitate expresă cu privire la fapta agentului constatator de a nu aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, însă fiind vorba de ocrotirea unor interese particulare, respectiv ale contravenientului, nulitatea este una relativă astfel că procesul-verbal poate fi anulat numai în măsura în care prin neîndeplinirea acestor obligații de către agentul constatator, i s-a adus o vătămare contravenientului care nu poate fi înlăturată altfel decât prin lipsirea actului de efectele sale. În speță, petentul susține că, întrucât inițial i s-a adus la cunoștință că urmează a i se aplica un avertisment și nu o amendă, nu a avut posibilitatea de a formula apărări, însă argumentele sale par lipsite de logică, din perspectiva faptului că aceste eventuale obiecțiuni aveau în vedere doar sancțiunea aplicată și nu fapta în sine, petentul nefiind interesat de a formula obiecțiuni în condițiile inițiale când urma să fie sancționat cu un simplu avertisment, interesul său devenind actual doar în momentul aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.
Pe de altă parte, întrucât petentul a avut posibilitatea de a invoca obiecțiunile pe calea plângerii contravenționale formulată potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, această prerogativă a dreptului la apărare ocrotită prin art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nu a fost golită de conținut, această soluție fiind promovată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XXII/2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, deși procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, instanța reține faptul că petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, potrivit art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție tulburarea linistii locatarilor intre orele 22,00-8,00 si 13,00-14,00 de catre orice persoana prin producerea de zgomote, larma sau prin folosirea oricarui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare in localurile sau in sediile persoanelor juridice, in locuintele persoanelor fizice sau in oricare alt loc din imobile cu destinatia de locuinte ori situat in imediata vecinatate a acestora, iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991, săvârșirea acestei contravenții se sancționează cu amendă de la 500 la 1500 lei.
Chiar dacă petentul a contestat veridicitatea celor reținute în sarcina sa, instanța constată că acesta nu a reușit să facă dovada contrară în mod convingător pe baza mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă.
Astfel, martorul Vezentan O., a cărui declarație, dată fiind relația de prietenie cu petentul, ce îl face ușor influențabil la eventualele sugestii venite din partea acestuia, va fi avută în vedere numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, a arătat că la data incidentului se afla în locuința petentului pentru a sărbători ziua de naștere a unui prieten, iar muzica era în limite rezonabile, aspecte care sunt infirmate de martora R. M. care a arătat că soțul său a chemat poliția întrucât în apartamentul de sub dânșii era larma mare, muzică, iar după ce a venit un echipaj de poliție, muzica a încetat și s-a auzit trântindu-se de mai multe ori ușa de la lift, martora precizând că și înainte și după acest incident au fost muzică și zgomote în acest apartament.
Față de cele reținute, instanța apreciază că în mod corect s-a reținut în sarcina petentului fapta contravențională de tulburare a liniștii publice prin muzică și zgomote, atât petentul, cât și martorul arătând că au organizat o petrecere aniversară, petrecere care s-a dovedit a deranja liniștea celorlalți locatari și a dus la sesizarea organelor de poliție.
Prin urmare, întrucât petentul nu a făcut dovada contrară a celor reținute în sarcina sa pe baza mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, instanța reține că procesul-verbal îndeplinește și condiția de temeinicie.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi și că, față de conținutul juridic al faptei, al împrejurărilor în care a fost săvârșită, sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, fiind stabilită la minimul ei special, de 500 lei, neimpunându-se adaptarea ei și înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, deoarece petentul nu a demonstrat existența unor împrejurări care să determine acest lucru sau faptul că o sancțiune morală ar fi în măsură să îndeplinească funcția preventivă în speță.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul B. F. V., cu domiciliul procesual ales în Cluj N., .. 42, ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/24.01.2015.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/24.01.2015 ca fiind legal și temeinic.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe civile. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/25.09.2015
Red.I.G.D.
Tehnored.IG.D.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7102/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7331/2015. Judecătoria... → |
|---|
