Plângere contravenţională. Sentința nr. 7570/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7570/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-07-2015 în dosarul nr. 8702/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7570/2015
Ședința publică de la 22.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: I. M. S.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe petent T. G. și pe intimat M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, DIRECTIA INSPECTIE SI CONTROL, SERVICIUL INSPECTIE COMERCIALA, având ca obiect plângere contravențională..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.07.2015.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 06.05.2015 (filele 1-6), petentul Ț. G., prin avocat C. M., cu împuternicire avocațială la fila 21, a solicitat în contradictoriu cu intimata M. C.-N. – DIRECȚIA GENERALĂ POLIȚIA LOCALĂ, în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2015, în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petentul arată, în esență, că nu se prevede data comiterii faptei, încadrarea în drept, că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității, că acțiunea de dezgropare a conductei de gaz nu a reprezentat în sine o lucrare distinctă de cea a reabilitării blocului, lucrare aprobată deja prin ședința adunării generale. S-a mai arătat că dezgroparea conductei de gaz a reprezentat o situație specială, iar conform art. 23 alin. (4) și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 răspunderea contravențională ar fi trebuit să aparțină și cenzorului/comisiei de cenzori. S-a precizat că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social ala faptei.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 8-20).
Cererea a fost legal timbrată (fila 7).
Intimata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 26.05.2015, întâmpinare (filele 26-31), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petent ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat ca fiind legal și temeinic încheiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 32-46).
S-a depus răspuns la întâmpinare de către petent la data de 12.06.2015 (filele 51-54).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 20.04.2015 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul MUNICIPIULUI C.-N. – DIRECȚIA GENERALĂ POLIȚIA LOCALĂ procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2015 (fila 32), prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 56 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 230/2007 și sancționată de art. 56 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 230/2007, constând în aceea că la data de 25.03.2015, în urma controlului efectuat la Asociația de proprietari ., scara 1, s-au constatat nereguli în activitatea petentului, în calitate de președinte al asociației de proprietari, constând în aceea că s-au executat lucrări la conducta de gaz fără ca petentul să discute aceste aspecte în ședința adunării generale, aceste lucrări nefiind menționate într-un proces verbal al ședinței adunării generale.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsa petentului.
În drept, conform art. 9 din Legea nr. 230/2007, proprietarii membri ai asociației de proprietari au dreptul să participe, cu drept de vot, la adunarea generală a proprietarilor, iar potrivit art. 10 din Legea nr. 230/2007, proprietarii au dreptul să cunoască toate aspectele ce țin de activitatea asociației și au acces, la cerere, la orice document al acesteia.
Totodată, conform art. 12 din HG nr. 1588/19.12.2007, proprietarii membri ai asociației, pe lângă drepturile și îndatoririle prevăzute în statutul asociației de proprietari, au și următoarele drepturi și obligații:
A. Drepturi:
a) să participe, cu drept de vot, la adunarea generală a asociației de proprietari;
(…)
c) să cunoască toate aspectele ce țin de activitatea asociației și să aibă acces, la cerere, la orice document al acesteia;
d) să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. Președintele asociației de proprietari este obligat să răspundă la contestație în termen de 7 zile;
e) să folosească părțile comune de construcții și instalații ale condominiului conform destinației pentru care au fost construite.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Instanța reține că procesul verbal a fost întocmit în baza note interne nr._/305/27.03.2015 emisă de către Serviciul de Relații cu Consiliul și Administrația Locală (fila 33) și în baza minutei ședinței de consiliere, verificare financiar-contabilă și mediere din data de 25.03.2015 (filele 34-38). Fapta reținută în sarcina petentului constă în efectuarea unor lucrări fără ca acestea să fi fost supuse votului în cadrul adunării generale a asociației de proprietari. Neîndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă în calitatea sa de președinte al asociației este o inacțiune care a fost constatată la momentul controlului. Față de aceste aspecte, instanța apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 cu privire la data comiterii faptei.
Sub aspectul pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 alin. (1) OG nr. 2/2001, instanța reține că precizarea în cuprinsul procesului verbal a mențiunilor privitoare la data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția (…) este obligatorie.
Astfel, față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal, instanța reține că lipsa mențiunilor prevăzute mai sus sau indicarea greșită a acestor mențiuni (care echivalează cu lipsa lor) atrage o nulitate virtuală și relativă a procesului verbal.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petent trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Cu privire la indicarea temeiului juridic al contravenției reținută în sarcina petentului, instanța constată că în cuprinsul procesului verbal atacat s-a indicat că fapta săvârșită este prevăzută de art. 56 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 230/2007 și sancționată de art. 56 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 230/2007.
În consecință, instanța apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 cu privire la acest aspect și va respinge motivul de nulitate ca neîntemeiat.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza N. G. împotriva României, Curtea a reținut că este pentru prima oară când trebuie să analizeze aplicabilitatea art. 6 din Convenție, sub aspect penal, în cadrul unei proceduri contravenționale în materia tulburării ordinii publice, aceasta după modificarea legislației și practicii naționale, pe care anterior le considerase contrare articolului 6, din lipsa unor garanții suficiente, în special cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, pentru a proteja individul împotriva unor eventuale abuzuri din partea autorităților.
S-a reținut în acord cu jurisprudența anterioară a Curții, că determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție – latura penală - în cadrul procedurii litigioase nu se limitează la dispozițiile din legislația națională, care nu oferă explicit caracter penal procedurii în discuție și care nu au decât o valoare relativă, fără rol decisiv. Curtea a reținut că pentru a se stabili incidența art. 6 din Convenția în latura sa penală, trebuie să se ia în considerare sfera persoanelor vizate de norma care stabilește contravenția, pe de o parte, iar pe de altă parte caracterul punitive al sancțiunii, care caracterizează de obicei sancțiunile penale.
Curtea a considerat că imposibilitatea aplicării unei sancțiuni privative de libertate nu era în sine un element determinant cu privire la stabilirea aplicării art. 6 – latura penală, întrucât modicitatea unei sancțiuni nu ar putea să înlăture caracterul penal intrinsec al unei infracțiuni. Curtea a apreciat că alături de caracterul general al dispoziției legale încălcate în cauză de reclamantă, scopul disuasiv și cel punitiv al sancțiunii aplicate erau suficiente pentru a demonstra că fapta în cauză avea un caracter penal în sensul art. 6 din Convenție, care era aplicabil.
Instanța apreciază, prin raportare la aceleași motive, că prezentei cauze îi sunt aplicabile garanțiile oferite de art. 6 din Convenție în latura sa penală.
În aceeași cauză amintită, Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. În particular, art. 6 paragraf 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Astfel, cu privire la miza speței în prezenta cauză, instanța reține că petentului i-a fost aplicată o amendă, care nu ar putea fi transformată, în caz de neexecutare, într-o sancțiune privativă de libertate (per a contrario, a se vedea cauza A.).
Referitor la respectarea drepturilor apărării, instanța reține că petentul s-a limitat să depună la dosar înscrisuri.
Prin urmare, instanța reține argumentele Curții în cauza N. G. împotriva României, conform cu care nici interpretarea literală, nici cea teleologică a art. 6 din Convenție, nu conduc la ideea că acesta ar împiedica o persoană să renunțe, din proprie voință, la garanțiile oferite de acest articol, cu condiția ca această renunțare să aibă un caracter neechivoc și să nu vizeze un interes public important. Prin atitudinea procesuală pe care a manifestat-o, instanța apreciază că petentul s-a expus în mod conștient riscului ca plângerea să fie soluționată doar în baza elementelor de la dosar.
În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
Susținerile petentului în sensul că lucrările la conducta de gaz au fost aprobate nu pot fi avute în vedere de către instanță întrucât nu sunt dovedite. Astfel, din analiza probatoriului de dosar, instanța reține că petentul nu a probat existența unui proces verbal al adunării generale a asociației de proprietari care să ateste luarea unei decizii în privința efectuării unor astfel de lucrări.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșită, fiind stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina petentului, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, motiv pentru care nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate.
În consecință, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petent ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ., față de soluția pe care urmează a o pronunța asupra cererii principale, instanța va respinge cererea accesorie a petentului privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Ț. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. M., în C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimata M. C.-N. – DIRECȚIA GENERALĂ POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, județul C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2015, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2015.
Respinge cererea accesorie a petentului privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul C. – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 22 iulie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. P. I. M. S.
Red. R.M.P./ dact. I.M.S./2 ex./17.08.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 7548/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7075/2015.... → |
|---|
