Plângere contravenţională. Sentința nr. 8741/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8741/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 10471/211/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA C.-N.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.8741/2015
Ședința publică din data de 29.09.2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul R.-T. F. împotriva intimatului Inspectoratul de Politie Judetean C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezinta petentul personal, lipsa intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor articolului 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
La interpelarea instantei, petentul arata ca solicita administrarea probei cu inscrisuri. Nu se opune administrarii mijlocului de proba constand in inregistrarea radar depusa la dosar de intimat.
În probațiune, instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civila și de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății. In contextul disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 și art. 341 din Codul de Procedură Civilă, pentru respectarea principiului egalitatii de arme si al celui privind aflarea adevarului in cauza, instanța încuviințeaza în probațiune și înregistrarea radar prezentata de intimat, acest mijloc de proba, prevăzut de lege, fiind de natura a conduce la soluționarea procesului. Cat priveste solicitarea petentului de obligare a intimatului sa faca dovada faptului ca a fost inregistrat de aparatul radar si ca radarul este unul omologat si verificat metrologic, instanta apreciaza ca, prin continutul intampinarii formulata in cauza si a mijloacelor de proba anexate actului procesual, organul constatator a raspuns exigentelor contravenientului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de solutionat, instanta se considera lamurita, declara incheiata cercetarea procesului și acorda cuvantul in dezbateri.
Petentul isi sustine plangerea, asa cum a fost formulata. Solicita anularea procesului-verbal de contraventie. Alega existenta unor probleme personale care au determinat o stare de surmenaj si oboseala fizica de natura a-i influenta diligenta in trafic, cat timp, in luna februarie, a decedat mama sa si in luna mai a decedat tata-socru, in aceeasi perioada trecand si printr-un control extrem de dificil la serviciu. Sustine ca are permisul de conducere de 18 ani si nu a mai fost sanctionat contraventional. Mai arata ca agentul de politie a indicat textul art. 121 din OUG nr. 195/2002, insa acest articol de lege nu are legatura cu solutionarea cauzei.
Instanta inchide dezbaterile si reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei C.-N. la data de 02.06.2015, sub nr._, petentul R.-T. F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C.: anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 31.05.2015, ca fiind netemeinic.
În esenta, in motivarea plângerii, petentul a arătat că a avut o viteza mult mai mica, in jur de 135-140 km/h si contesta inregistrarea facuta de aparatul radar la momentul respectiv. A solicitat, astfel, petentul ca organul constatator sa faca dovada faptului ca a fost inregistrat de aparatul radar si ca radarul montat pe autoturismul MAI_ este unul omologat si verificat metrologic.
Cererea nu a fost motivata in drept.
A fost depusa la dosarul cauzei copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 31.05.2015.
Plangerea a fost legal timbrata.
Prin serviciul registratura al instantei, la data de 25.06.2015, intimatul a formulat întâmpinare in cauza, solicitand respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca fiind temeinic și legal încheiat.
A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Sub aspectul starii de fapt, intimatul a aratat ca, la data de 31.05.2015, in jurul orei 17:10, lucratorii de politie din cadrul Biroul de Politie Autostrada A3 T. Bors, aflati in exercitarea atributiilor de serviciu, l-au depistat pe numitul R.-T. F., conducand autoturismul marca Skoda O. cu numarul de inmatriculare_, care se deplasa pe Autostrada A3 T.-Bors, la km 49 Calea 1, cu o viteza de 183 km/h, pe un sector de drum unde limita maxima de viteza este de 130 km/h, viteza fiind inregistrata cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de inmatriculare MAI_.
A sustinut intimatul ca fapta a fost constatata printr-un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, anume aparatul radar al carui buletin de verificare metrologica dovedeste ca, in acest caz, constatarea s-a facut in conformitate cu prev. legale si viteza autovehiculului a fost stabilita de un mijloc tehnic specializat, iar nu, in mod aleatoriu, de politistul rutier. Totodata, s-a aratat ca nu este necesar un atestat de operator radar al agentului constatator, deoarece a fost abrogat pct. 4.2 din Ordinul Biroului R. de Metrologie Legala nr. 301/2005.
A apreciat intimatul ca fapta savarsita de petent prezinta un grad de pericol social ridicat, datorita urmarii care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmari concrete a faptei nefiind un argument pentru inlaturarea sau reindividualizarea sanctiunii.
Totodata, intimatul a invederat instantei ca reglementarile cu privire la erorile maxime admise nu reprezinta altceva decat cerinte metrologice pe care cinemometrul trebuie sa le indeplineasca pentru a fi omologat in vederea utilizarii in masurarile de interes public si pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul R. de Metrologie Legala, dupa omologare viteza indicata de cinemometru fiind viteza legal stabilita de deplasare a autovehiculului, nemaiexistand posibilitatea de aplicare a vreunei marje de eroare.
Având în vedere scopul reglementarii circulației pe drumurile publice, astfel cum este stabilit în cuprinsul dispozițiilor OUG nr. 195/2002, intimatul a solicitat instanței să constate că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând întotdeauna dovadă până la proba contrară. Ori, petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovadă contrară stării de fapt reținute prin actul de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, măsura aplicată de către agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei înregistrarea radar surprinsa la momentul săvârșirii contravenției, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, copia procesului-verbal de contraventie, copia filei din registrul radar si istoricul contraventional al petentului.
Petentul nu a formulat raspuns la intampinare.
Pentru solutionarea plangerii, instanta a incuviintat si administrat proba cu înscrisuri si mijloace materiale de proba.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, agentul de politie din cadrul Biroul de Politie Autostrada A3 T.-Bors, aflat in exercitarea legala a atributiilor de serviciu, a retinut ca, la data de 31.05.2015, in jurul orei 17:10, petentul R.-T. F. a condus autoturismul marca Skoda O. avand numar de inmatriculare_, pe Autostrada A3 T.-Bors, la km 49 Calea 1, cu o viteza de 183 km/h, pe un sector de drum unde limita maxima de viteza este de 130 km/h, viteza fiind inregistrata de aparatul radar tip ROM 197, montat pe autospeciala cu nr. de inmatriculare MAI_.
In considerarea starii de fapt descrisa in cuprinsul procesului-verbal de contraventie, ce a fost prezentata de intimat prin intampinare si consemnată in registrul radar (dovada fiind copia filei din registrul radar ce a fost atasata intampinarii), politistul rutier a procedat la sanctionarea contraventionala a petentului R.-T. F., prin aplicarea sanctiunii principale a amenzii in cuantum de 877,5 lei, reprezentand 9 puncte amenda x 97,5 lei/punct si a sanctiunii complementare constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, aratand ca au fost încălcate prevederile art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Sanctionarea contraventionala a fost justificata de organul constatator prin prezentarea înregistrarii video surprinsa de aparatul radar la momentul constatarii faptei, ce a fost atasata intampinarii si al carei continut este de natura a indica, fara echivoc, care a fost viteza reala a autovehiculului marca Skoda O. avand numar de inmatriculare_: 183 km/h.
In ceea ce priveste existenta erorii la masurarea vitezei reale a autoturismului pe care petentul l-a condus, ce a fost invocata prin plangerea contraventionala de fata, instanta considera ca nu exista indicii in sensul ca aparatul radar sa fi prezentat vreo eroare la momentul constatarii faptei, astfel ca nu poate fi vorba nici chiar despre aplicarea marjei de eroare maxima tolerata, reglementata prin disp. NML 024-05/2005. Mai mult, aceasta eroare este exclusa in conditiile in care aparatul radar este unul omologat si verificat metrologic, dupa cum rezulta din copia buletinului de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1061/11.03.2015, care atesta si omologarea aparatului radar ce a constatatat savarsirea contravenției, din moment ce face mentiunea existentei certificatului de aprobare model nr. 012/2009.
Apreciind că procesul-verbal de contraventie nu este temeinic intocmit, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sanctionare.
În drept, instanta va decide cu privire la temeinicia pretentiilor deduse judecatii prin raportare la prev. art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/2006), pe baza carora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, in cazul autostrazilor fiind vorba despre limita de 130 km/h, dupa cum rezulta din disp. art. 49 alin. 4 ale aceluiasi regulament de aplicare a disp. OUG nr. 195/2002.
Art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice arata ca reprezinta contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a depăși cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002, pe baza carora: „(1) Amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate. (2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. (3) Contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amenda, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă. (4) Clasele de sancțiuni sunt următoarele: ... d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă ...”
În temeiul art. 109 alin. 9 din OUG nr. 195/2002, dispozițiile acestui act normativ se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 si, in conformitate cu prevederile art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, petentul nici nu a invocat motive de intocmire nelegala a procesului-verbal de contraventie, ci doar a apreciat ca fiind netemeinice sanctiunile aplicate, intrucat viteza cu care a rulat ar fi fost mult mai mica decat cea pe care i-a indicat-o politistul rutier.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală, nu a propus probe pertinente în apărarea sa și nu a demonstrat vreun aspect de natură să ilustreze o stare de fapt contrară celor reținute de agentul constatator.
Instanța apreciază, astfel, că situația faptica reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, fiind probată, în mod neechivoc, prin înregistrarea radar surprinsa la momentul săvârșirii contravenției atasata intampinarii, din care reiese, in mod neechivoc, care a fost viteza autoturismului condus de petent la data de 31.05.2015, avand nr. de inmatriculare_, anume: 183 km/h. Rezulta ca petentul, în calitate de conducător auto, a rulat cu o viteză de 183 km/h, deplasandu-se pe Autostrada A3, la km 49, Calea 1, . drum unde viteza maximă admisă de lege este de 130 km/h, faptă apreciată de legiuitor ca fiind contravenție, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Contravenția a fost constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, după cum se arătă în cuprinsul procesului-verbal. Viteza autoturismului condus de petent a fost măsurată de aparatul radar instalat pe autospeciala poliției MAI_ si acest aparat radar este unul omologat si verificat metrologic. In acest sens, instanta are in vedere mentiunile buletinului de verificare metrologica atasat intampinarii, ce ilustrează faptul că, la data reținerii contravenției în sarcina petentului, cinemometrul de control rutier de tip radar corespundea din punct de vedere metrologic si era omologat conform certificatului de aprobare model nr. 012/2009. Desi valabilitatea acestei aprobari de model a expirat la data de 13.03.2014, cinemometrul poate fi utilizat ca mijloc de masurare legal, intrucat a fost supus verificarii metrologice periodice, dupa cum rezulta din continutul adresei emisa de Biroul R. de Metrologie Legala sub nr. 9151/22.09.2014. Ori, cat timp beneficiaza de verificare metrologică periodica, aparatul radar ce a constatat contravenția este unul corespunzător din punct de vedere tehnic si nu exista indicii ale vreunei erori, după cum a susținut petentul în apararea sa, prin introducerea plângerii contravenționale de fata.
Raportandu-se la elementele constitutive ale contraventiei reglementata in cuprinsul art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, cat timp organul constatator a facut dovada ca fapta a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, instanta considera ca este temeinica sanctionarea petentului.
In contextul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la prezumtia de nevinovatie ce guverneaza materia contraventionalului, ce a fost redata in cele ce preced, raportandu-se la prev. art. 269- art. 270 din Codul de procedura civila, instanta concluzioneaza ca procesul-verbal de contraventie, fiind un inscris autentic, face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care l-a intocmit.
Se va aprecia, asadar, ca s-a realizat, in mod corect, incadrarea juridica a faptei petentului, ce a fost sanctionata conform procesului-verbal de contraventie analizat, de un politist rutier, investit cu exercitiul autoritatii de stat si aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind una reală si probata de organul constatator prin inscrisuri si mijloace materiale de proba, iar petentul nu a facut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Cu privire la sancțiunile aplicate, respectiv sanctiunea principala a amenzii contraventionale in cuantum de 877,5 lei si cea complementară, constând în suspendarea exercitarii dreptului de a conduce un autoturism pentru o perioada de 90 zile, instanța apreciază că au fost corect individualizate în temeiul art. 21 alin. 3 coroborat cu art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 si aplicate conform prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Raportat la faptul că, prin acțiunea sa, petentul a creat o stare de pericol pentru circulația rutieră, încălcând flagrant scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002, anume asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, prin aceea ca a rulat cu o viteza atat de ridicata, sancțiunile aplicate acestuia prin procesul-verbal de contravenție sunt pe deplin justificate.
Se impune sanctionarea pecuniara a petentului, in vederea realizarii scopului represiv si preventiv al raspunderii contraventionale, pentru a se evita, pe viitor, crearea unor stari de pericol pentru siguranta circulatiei rutiere, prin fapta de a nu adapta viteza de mers limitelor legale impuse pentru fiecare sector de drum, din moment ce a existat riscul producerii unor accidente rutiere cauzate de imposibilitatea contravenientului de a frana in conditii de siguranta, in ipoteza in care ar fi intalnit vreun obstacol, data fiind viteza ridicata cu care acesta rula la momentul constatarii faptei.
In contextul prev. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanta considera a fost respectat principiul proportionalitatii sanctionarii contraventionale, atingerea adusa valorilor sociale ocrotite prin fapta retinuta in sarcina petentului justifica atat amenda, cat si sanctiunea contraventionala complementara aplicate in speta, sanctiuni expres reglementate in textul legal ce instituie contraventia, respectiv art. 102 alin. 3 lit. e rap. la art. 98 din OUG nr. 195/2002.
Considerentele personale invocate de petent in apararea sa: decesele din familie sau problemele de la serviciu, oricat de emotionante ar fi, nu il pot exonera de raspundere contraventionala si nu pot justifica lipsa sa de diligenta in trafic. Daca a considerat ca se afla in stare de surmenaj si oboseala fizica, petentul nu trebuia sa-si asume sarcina volanului si, cu atat mai mult, sa ruleze cu o viteza atat de ridicata, dimpotriva, ar fi trebuit sa conduca vehiculul cu viteza cat se poate de redusa pentru a evita posibile evenimente rutiere, posibil a fi cauzate de lipsa de concentrare asupra traficului rutier.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională și a menține, in totalitate, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul R.-T. F., avand CNP_, cu domiciliul in localitatea C.-N., ., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., cu sediul în localitatea C.-N., ., jud. C. și, în consecință:
Mentine in totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 31.05.2015, de Biroul de Politie Autostrada A3 T.-Bors.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 29.09.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./29.09.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7887/2015.... → |
|---|
