Plângere contravenţională. Sentința nr. 934/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 934/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 18192/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 934/2015
Ședința publică de la 30.01.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: A. L.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER - I.S.C.T.R., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 30.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 18 august 2014 sub nr._, petenta S.C. A. G. S.R.L., în insolvență, a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL TRANSPORTULUI RUTIER – I.S.C.T.R., ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției ..S.C.T.R. nr._ încheiat la data de 30.07.2014.
În motivare, petenta a arătat că prin procesul verbal atacat a fost sancționată cu 4.000 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 30.07.2014, orele 07.57, în localitatea G., jud. Cluj, autostrada A3 km 51+000, numiții B. I. și V. G. conducători ai autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, utilizat de petentă, în timp ce efectuau transport rutier contra cost de mărfuri perisabile în trafic național, nu au prezentat numărul necesar de diagrame tahografice, cartela tahograf sau listările efectuate cu imprimanta tahografului digital la data și intervalul orara cuprins între 02.07.2014 (00.00) – 30.07.2014 (07.52).
A invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie ale actului constatator: numiții B. I. și V. G. nu au avut activitate în perioada 02.07.2014 (00.00) – 30.07.2014 (07.52) prin urmare nu aveau obligația de a prezenta diagramele tahografice; la momentul întocmirii procesului-verbal inspectorul nu a solicitat la sediul petentei documente care să ateste perioadele de repaus ori de odihnă ale acestor persoane, contrar prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006; nu s-a consemnat cine conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ la momentul efectuării controlului și nici persoana căreia i s-a solicitat prezentarea numărului de diagrame tahografice pentru perioada susmenționată astfel că legea nu impune această obligație în sarcina persoanei care nu conduce un autovehicul; lipsește semnătura reprezentantului persoanei sancționate și a martorilor care să ateste împrejurările care au condus la această omisiune, contrar dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001; deși se menționează că procesul-verbal a fost întocmit pe data de 30 iulie 2014 acest fapt nu poate fi verificat în lipsa semnăturii persoanei sancționate sau a unui martor; beneficiază de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei îi incumbă intimatului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 16,art. 17. art. 19 și art. 25 din O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 37/2007, Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006.
În probațiune, a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
La cerere, a anexat în copie certificată pentru conformitate cu originalul procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ (f. 6).
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru astfel cum prevede art. 115 alin. (1) din L. nr. 85/2014 și art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 15 septembrie 2014, petenta a depus o precizare a probațiunii propuse în sensul că renunță la proba cu martori și interogatoriu.
La data de 23 octombrie 2014, intimatul a formulat întâmpinare (f. 21-23), solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție și obligarea petentei să achite amenda contravențională.
În motivare, intimatul a arătat că sub aspectul legalității, procesul verbal cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 având în vedere că a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al societății.
În ce privește pretinsa netemeinicie, a arătat că petenta avea obligația de a se asigura că prezintă în trafic numărul necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor cu imprimanta tahografului digital corespunzătoare zilei în curs și unei perioade precedente de 28 de zile astfel cum prevăd dispozițiile legale interne și europene în vigoare iar o eventuală perioadă de concediu de odihnă trebuia dovedită printr-o mențiune în certificatul de atestare a activității conducătorului auto.
A precizat că în cadrul unui control în trafic operatorul de transport prin prepusul său este obligat să pună la dispoziția organului de control toate documentele care atestă dreptul, modul de desfășurare a activității de transport precum și actele de identitate ale reprezentantului societății. Agentul constatator a sancționat lipsa documentelor la bordul vehiculului deoarece aceste documente ar fi trebuit să se afle la bordul autovehiculului, depunerea lor ulterioară nefiind în măsură să exonereze petenta de răspundere contravențională.
A menționat și că sancțiunea avertismentului nu se impune, fapta săvârșită constituind o încălcare gravă a legislației europene ținând cont și de faptul că agentul constatator a aplicat o sancțiune orientată spre minim.
În drept, a invocat dispozițiile H.G. nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG. Nr. 26/2011, H.G. nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, O.G. nr. 37/2007, Regulamentul (CE) nr. 561/2006, Regulamentul (CEE)3821/85, decizia (CE) nr. 230/2007, O.G. nr. 2/2001, art. 205 și art. 411 alin. (1) teza a – II - a C. pr. civ.
În probațiune, a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
A anexat copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe următoarele înscrisuri: împuternicire (f. 24), proces verbal de constatare a contravențiilor . nr._ (f. 25), carte de identitate V. G., B. I. și certificat de pregătire profesională a conducătorului auto V. G., B. I. (f. 26), formular de control în trafic (f. 27) copie conformă nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț (f. 28), dovadă de comunicare proces-verbal (f. 29).
La data de 12 noiembrie 2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare (f. 37) prin care a arătat că nu a recunoscut în plângerea formulată săvârșirea faptei ci a indicat cele consemnate de agentul constatator în procesul verbal. A reiterat criticile de nelegalitate și netemeinicie expuse pe larg în cererea introductivă de instanță.
La data de 24 noiembrie 2014, petenta a depus dovada comunicării de către intimat a procesului verbal de contravenție contestat (f. 43-44).
La termenul de judecată din data de 09 ianuarie 2015, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 30 iulie 2014, ora 08.35 în localitatea G., jud. Cluj, autostrada A3 km 51+000 (f. 35) și comunicat în mod legal la data de 05.08.2014 astfel cum rezultă din dovada de la fila 29, petentei S.C. A. G. S.R.L. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei pentru aceea că în data de 30.07.2014, ora 07.57, pe autostrada A3 km 51+000, loc. G., jud. Cluj a fost oprit și verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ utilizat de către A. G. S.R.L. în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorii auto dl. B. I. și dl. V. G. în timp ce efectuau transport rutier contra cost de mărfuri perisabile în trafic național, la momentul controlului constatându-se, în urma verificărilor efectuate, următoarele: a) neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital astfel: în data și intervalul orar cuprins între 02.07.2014 (00.00) – 30.07.2014 (07.52) conducătorii auto nu au putut prezenta diagrame sau orice alt fel de document justificativ din care să rezulte activitatea lor pentru această perioadă conform Regulamentului (CE) 561/2008, faptă prevăzută de art. 8 alin. (1) pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 și sancționată conform art. 9 alin. (1) lit. c) din același act normativ.
În cuprinsul procesului verbal, agentul constatator a făcut mențiunea faptului că a fost întocmit Formularul de control în trafic . nr._ semnat de către conducătorul auto B. I..
La punctul 10 denumit „alte mențiuni” agentul constatator a consemnat aspectul că reprezentantul legal nefiind de față la momentul întocmirii procesului verbal nu a putut formula obiecțiuni iar la motivul lipsei martorului a menționat faptul că nu s-a găsit alt martor decât alt agent constatator care potrivit O.G. 2/2001 nu poate îndeplini această calitate.
În formularul de control în trafic . nr._ (f. 27) agentul constatator a menționat că la momentul opririi în trafic autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ era condus de către conducătorul auto B. I..
Din copia conformă nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț valabilă pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ de la 04.09.2013 și până la 03.09.2014 (f. 28), instanța reține că petenta avea autorizarea de a efectua transporturi rutiere internaționale de mărfuri contra cost în numele unui terț pe teritoriul Comunității.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) pct. 31 din O.G. 37/2007 Constituie contravenție neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, conform prevederilor Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3821/85 sau Acordul AETR, după caz.
Regulamentul CEE 3821/85, obligatoriu pe teritoriul României de la data integrării în Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007) prevede în cuprinsul dispozițiilor art. 15 pct. 7 lit. a) că Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul dotat cu echipament de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control…orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul nr. 561/2006. Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța apreciază ca neîntemeiate criticile de nelegalitate invocate de petentă legate de lipsa semnăturii reprezentantului persoanei sancționate și a martorilor care să ateste împrejurările care au condus la această omisiune, pretinsă a fi contrară dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 întrucât intimatul avea posibilitatea legală de a încheia procesul-verbal în lipsă. În acest caz, avea obligația de a menționa acest aspect în cuprinsul actului constatator și de a-l comunica în condițiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 fără ca această împrejurare să determine o ingerință în dreptul la apărare al persoanei sancționate cât timp contravenientul are la dispoziție calea plângerii contravenționale prin care să supună analizei instanței de judecată legalitatea și temeinicia lui.
Ca neîntemeiată instanța va respinge și susținerea petentei în sensul deși s-a consemnat că procesul-verbal a fost întocmit pe data de 30 iulie 2014 acest fapt nu poate fi verificat în lipsa semnăturii persoanei sancționate sau a unui martor având în vedere că acest element al procesului verbal reprezintă o constatare personală a agentului constatator ce beneficiază de prezumția de veridicitate. În măsura în care data controlului ar fi fost alta petenta ar fi trebuit să propună probe în sensul răsturnării prezumției și nu să se rezume doar la o afirmație.
Instanța observă, totodată, că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 8 alin. (1) pct. 31 din O.G. 37/2007.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.G. nr. 37/2007 se adresează unei categorii generale de persoane juridice); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ/cumulativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petenta nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției. Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect, a existat, a fost consumată și constatată în momentul controlului, iar procesul verbal reflectă starea de fapt de la momentul opririi autovehiculului în trafic.
Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal.
În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de petentă care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Petenta nu a probat existența unei alte stări de fapt și de altfel nu neagă faptul că nu a putut prezenta în trafic diagramele tahograf pentru cele 28 de zile anterioare momentului controlului însă invocă existența unor împrejurări pentru care nu a putut prezenta documente justificative, așadar fără să probeze realitatea perioadei de repaus sau concediu în care s-au aflat conducătorii auto.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că pericolul social concret al faptei reținute în sarcina petentei este ridicat, în lipsa documentelor legale obligatorii neputându-se verifica dacă conducătorii auto respectă timpii de odihnă iar sub acest ultim aspect, sunt de notorietate multiplele accidente care se petrec din cauza faptului că societățile de transport efectuează transporturi de bunuri și persoane cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, fapt care duce, uneori, la accidente soldate cu pierderea de vieți omenești.
Având în vedere considerentele expuse și textele legale menționate, raportat la forța probantă în ceea ce privește existența faptei contravenționale și a împrejurărilor săvârșirii acesteia de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției, lipsa oricărei probe care să dovedească faptul contrar, instanța apreciază că plângerea contravențională nu este întemeiată, iar fapta constituie contravenție fiind săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, iar sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul sancționator.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. A. G. S.R.L., în insolvență, înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având C.U.I._ cu sediul procesual ales în București, .. 9, . la „M. & Asociații S.P.A.R.L.” în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul procesual ales în Cluj-N., . nr. 63, jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 30.01.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. LITEANANA M. M.
Red. L.A./Dact. L.A.
4 ex – 04.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 860/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 834/2015.... → |
|---|
