Pretenţii. Încheierea nr. 6725/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 6725/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 27327/211/2014
Operator de date cu caracter personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Încheierea civilă nr.6725
Ședința publică din 01.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. R.
GREFIER: F. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții G. A., B. R., S. F. C., S. M. M. și B. A., în contradictoriu cu pârâta C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 CLUJ-N., având ca obiect - aplicare de penalități conform art.905 N.C.P.C.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentinta; la acel termen, instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronunțarea pentru data de 24.06.2015, iar ulterior pentru data de azi, 01.07.2015, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /18.12.2014 reclamanții G. A., B. R., S. F. C., S. M. M. și B. A. au solicitat obligarea pârâtei C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 CLUJ-N. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de penalitate în favoarea lor, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 17.12.2014 (data expirării celor 10 zile de la comunicarea somației și a încheierii de încuviințare de către executor) și până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu nr._/21.10.2013 al Judecătoriei Cluj-N.; de asemenea, au solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare, reclamanții au arătat că prin sentința civilă mai sus menționată s-a dispus obligarea pârâtei să procedeze la punerea lor în posesie cu suprafețele de teren indicate în dispozitivul titlului executoriu, terenul aflându-se la dispoziția Comisiei Locale Cluj-N., însă după rămânerea irevocabilă a sentinței pusă în executare pârâta nu a adus la îndeplinire dispoziția luată de către instanță.
La data de 12.06.2014 au depus în scris la sediul pârâtei cererea de executare voluntară înregistrată sub nr._/1, prin care au solicitat să procedeze de bună voie la întocmirea documentației necesară punerii în posesie în privința suprafețelor de 947 mp, 581 mp, 4928 mp și 3650 mp, conform dispozitivului sentinței civile nr._/21.10.2013 al Judecătoriei Cluj-N., însă fără niciun rezultat, pârâta stând în continuare în pasivitate, ei nefiind convocați niciodată la punerea în posesie.
Deși au trecut mai mult de 6 luni de la data depunerii cererii de executare voluntară (12.06.2014) pârâta nu a executat obligația stabilită pe cale judecătorească, astfel că ulterior, la data de 09.10.2014, au fost nevoiți a depune la B.E.J. C. M. R. cererea de executare silită înregistrată sub nr.1107/2014 în privința obligării pârâtei de a proceda la punerea în posesie pe calea executării silite, însă cu toate că la data de 05.12.2014 debitoarea a primit somația să execute obligația de a face într-un termen maxim de 10 zile, aceasta nu s-a conformat, situație față de care au fost nevoiți să promoveze prezenta cerere.
Având în vedere acest refuz nejustificat al pârâtei, precum și faptul că obligațiile cuprinse în titlul executoriu nu pot fi puse în executare de către executorul judecătoresc, această obligație revenindu-i exclusiv debitoarei, în speță este incidentă ipoteza normei legale reglementată de disp. art.905 alin.1 și 2 N.C.P.C., respectiv constrângerea debitoarei la îndeplinirea obligației prevăzută în titlul executoriu prin aplicarea unei penalități de 800 lei, stabilită pe fiecare zi de întârziere și până la executarea efectivă a obligației.
În drept, au fost invocate disp. art.905, 453 N.C.P.C.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.03.2015 (filele 24, 25) pârâta a solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că nu a refuzat să își îndeplinească obligația stabilită prin sentința civilă ce constituie titlul executoriu, ci a fost în imposibilitatea punerii în posesie a reclamanților, întrucât o parte din terenul atribuit, respectiv 4377 mp, se suprapune peste alte titluri de proprietate.
Astfel, în luna octombrie 2014 reclamanții împreună cu reprezentanții comisiei s-au deplasat în teren pentru identificarea acestuia, fără a fi prezenți vecinii de teren, așa cum dispun prevederile art.34 din H.G. nr.890/2005, iar în urma măsurătorilor s-a constatat că hotărârea judecătorească poate fi pusă în executare doar în ceea ce privește suprafața liberă de 5729 mp. La fața locului, o parte din suprafața identificată ca fiind liberă de către expertul care a întocmit raportul de expertiză în dosarul nr._ este împrejmuită și se află în proprietatea particulară a altor persoane. Reclamanții au fost prezenți la fața locului și au cunoștință despre suprapunerea existentă faptic.
Raportat la aceste aspecte, în ședința comisiei locale de fond funciar din data de 28.01.2015 a fost analizată modalitatea de punere în executare a sentinței mai sus menționate și s-a propus întocmirea planurilor topografice potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză. Reclamanții urmează să fie puși în posesie potrivit raportului de expertiză întocmit de către expert B. A. în dosarul nr._ .
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 09.03.2015 (fila 27) reclamanții au arătat că nu corespunde adevărului afirmația pârâtei conform căreia a fost în imposibilitate de a proceda la punerea în posesie pe considerentul că o parte din terenul atribuit cu suprafața de 4377 mp s-ar suprapune peste alte titluri de proprietate; dimpotrivă, la momentul la care s-a efectuat raportul de expertiză pentru fiecare teren în parte, s-a constatat de către expert că terenurile sunt libere și se poate proceda fără niciun impediment la punerea în posesie, iar pârâta nu a obiectat la concluzia expertului.
Corespunde adevărului că s-au deplasat la fața locului cu membrii comisiei locale în toamna anului 2014, însă la acea dată le-a fost promis că o să fie chemați ulterior să semneze procesul-verbal de punere în posesie, dar nu au mai fost chemați niciodată. Nu este adevărat că o parte din suprafață este împrejmuită și se află în proprietatea particulară a altor persoane, întreaga suprafață este liberă, iar, așa cum se poate observa, nu s-a întocmit de către comisie un proces-verbal din care să rezulte impedimentul, respectiv că nu se poate proceda la punerea în posesie pe motiv că o parte din teren ar fi împrejmuit, astfel că este o simplă afirmație a pârâtei, nedovedită.
Mai mult, așa cum se arată în partea finală a întâmpinării, doar la data de 28.01.2015 (deci după promovarea prezentei acțiuni), pârâta a ieșit din pasivitate și a analizat modalitatea de punere în executare a sentinței, propunându-se întocmirea planurilor topografice, conform raportului de expertiză, arătând în penultimul alineat din pagina 2 că doar după ce a văzut conținutul acțiunii urmează a face demersuri pentru a fi puși în posesie potrivit raportului de expertiză întocmit de expert B. A. în dosarul în care a fost pronunțat titlul executoriu.
Având în vedere că nici după promovarea prezentei acțiuni nu au fost convocați pentru semnarea procesului-verbal de punere în posesie, iar debitoarea nu a făcut dovada că a înaintat comisiei județene întreaga documentație în vederea eliberării titlului de proprietate, se impune admiterea acțiunii formulate.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._ s-a dispus, între altele, obligarea pârâtei C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 Cluj-N. să procedeze la punerea în posesie a reclamanților asupra suprafeței de 947 mp, identificată în CF nr.428 Cluj-N., cu nr. topo._, situată în extravilanul localității Cluj-N., la locul numit „Dincolo de Becaș”, asupra suprafeței de 581 mp, identificată în CF nr.427 Cluj-N., cu nr. topo._, situată în extravilanul localității Cluj-N., la locul numit „Dincolo de Becaș”, asupra suprafeței de 4.928 mp, identificată în CF nr.530 Feleacu, cu nr. topo. 1533, situată în extravilanul localității Cluj-N., la locul numit „Făgețele”, asupra suprafeței de 3.650 mp, identificată în CF nr.648 Feleacu, cu nr. topo. 3488/3 și 3487/1, situată în extravilanul localității Cluj-N., la locul numit „Cărărele” (filele 7 - 10); sentința civilă în discuție a devenit irevocabilă prin decizia nr.423/21.05.2014 a Tribunalului Cluj, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul promovat de către pârâtele C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 Cluj-N. și C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 Feleacu.
La data de 12.06.2014 reclamanții au înregistrat la Primăria Municipiului Cluj-N., sub nr._/1, o cerere de executare voluntară adresată pârâtei C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 Cluj-N., prin care i-au solicitat acesteia să procedeze de îndată la punerea lor în posesie asupra terenurilor enumerate în dispozitivul sentinței civile mai sus menționată, precum și să le achite suma de 5690 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N. (fila 11).
Ulterior, la data de 09.10.2014 reclamanții au depus la B.E.J. C. M. R. o cerere de executare silită, înregistrată sub nr.1107/09.10.2014 (fila 12), prin care au solicitat efectuarea formalităților de executare silită împotriva pârâtei, în vederea punerii în executare a sentinței civile nr._/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._ .
Prin încheierea civilă nr._/CC/2014 pronunțată la data de 13.10.2014 în dosarul nr._/211/2014 al Judecătoriei Cluj-N. a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 Cluj-N., în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr._/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, la cererea creditorilor reclamanți (filele 13, 14).
La data de 03.12.2014 în dosarul execuțional nr.1107/2014 al B.E.J. C. M. R. a fost emisă o somație execuțională prin care pârâtei i s-a pus în vedere ca în termen de 10 zile de la comunicarea acesteia să se conformeze dispozitivului sentinței civile nr._/21.10.2013 a Judecătoriei Cluj-N.; somația în discuție, împreună cu încheierea de încuviințare a executării silite, copia titlului executoriu și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare i-au fost comunicate pârâtei la data de 05.12.2014 (filele 16, 17).
Potrivit disp. art.905 alin.1 și 2 N.C.P.C., „(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
(2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.”
Prevederile legale mai sus citate sunt aplicabile în prezenta cauză, având în vedere că obligația stabilită în sarcina pârâtei prin sentința civilă nr._/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, referitoare la punerea în posesie a reclamanților cu privire la suprafețele de teren enumerate în cuprinsul hotărârii judecătorești în discuție, are în mod evident natura unei obligații de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitoarea, fiind, totodată, neevaluabilă în bani.
De asemenea, instanța apreciază că în speță este îndeplinită și cerința impusă de disp. art.905 alin.1 teza I N.C.P.C., privind neexecutarea de către pârâta debitoare în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării a obligației de a face ce îi incumbă în temeiul titlului executoriu în litigiu, în condițiile în care aceasta nu a făcut în niciun fel dovada aducerii la îndeplinire a obligației de care este ținută conform hotărârii judecătorești mai sus menționată.
În ceea ce privește apărările invocate de către pârâtă prin întâmpinare, referitoare la imposibilitatea punerii în posesie a reclamanților pe motiv că o parte din terenul atribuit, respectiv suprafața de 4377 mp, se suprapune peste alte titluri de proprietate, instanța apreciază că acestea nu pot fi primite, pe de o parte, deoarece pârâta nu a depus dovezi în susținerea lor, iar, pe de altă parte, întrucât ca urmare a soluționării în mod definitiv și irevocabil a litigiului în care reclamanții au obținut reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de teren indicate în cuprinsul sentinței civile ce constituie titlul executoriu, pârâta debitoare, care a avut calitatea de parte în dosarul respectiv, nu mai poate invoca aspecte ce vizează existența și întinderea dreptului de proprietate reconstituit în favoarea reclamanților prin hotărârea judecătorească respectivă, ci aceasta este ținută să se conformeze întocmai obligațiilor stabilite în sarcina sa.
De altfel, în partea finală a întâmpinării pârâta a arătat în mod explicit că va proceda la punerea în posesie a reclamanților potrivit raportului de expertiză întocmit de către expert B. A. în dosarul nr._, însă până în prezent nu a depus dovezi care să ateste faptul că a dat curs acestui demers.
Prin urmare, reținând că în speță pârâta debitoare a manifestat o atitudine de pasivitate în a-și îndeplini obligațiile dispuse în sarcina sa prin sentința civilă nr._/21.10.2013 a Judecătoriei Cluj-N., instanța apreciază ca fiind întemeiată cererea de aplicare de penalități în temeiul art.905 N.C.P.C. formulată de către reclamanți.
Sub aspectul cuantumului penalităților la care urmează a fi obligată pârâta, instanța apreciază că întrucât din niciuna din probele existente la dosar nu reiese că aceasta a fost de rea-credinta în ceea ce privește neexecutarea obligației stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu, ci doar că a dat dovadă de pasivitate în a se conforma dispozitivului sentinței civile în discuție, este suficientă aplicarea unei penalități în cuantumul minim prevăzut de disp. art.905 alin.2 N.C.P.C., respectiv în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere.
În ceea ce privește data începând cu care pârâta poate fi obligată să suporte o penalitate de întârziere pentru neexecutarea obligației cuprinse în titlul executoriu, instanța consideră că pornind de la natura juridică de mijloc specific de constrângere a debitorului la executarea obligației de a face intuitu personae, penalitatea prevăzută de disp. art.905 alin.2 N.C.P.C. nu poate fi aplicată pentru perioada de timp anterioară datei pronunțării încheierii civile prin care este dispusă.
Pe cale de consecință, pentru motivele mai sus expuse, instanța va admite în parte cererea dedusă judecății de către reclamanți, urmând a dispune obligarea debitoarei să plătească în favoarea creditorilor o penalitate în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării prezentei încheieri și până la executarea obligației de a face prevăzută în titlul executoriu constând în sentința civilă nr._/21.10.2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, aceea de punere în posesie a creditorilor reclamanți cu privire la suprafețele de teren enumerate în dispozitivul titlului executoriu mai sus menționat.
Ținând cont și de disp. art.453 N.C.P.C., precum și de taxa judiciară de timbru, onorariul avocațial și cheltuielile implicate de copierea dosarului execuțional în litigiu, achitate de către reclamanți conform dovezilor depuse la dosar,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanții G. A., B. R., S. F. C., S. M. M. și B. A., cu domiciliul procesual ales C.. Av. T. A. I., cu sediul în Cluj-N., ..4, ., în contradictoriu cu pârâta C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 CLUJ-N., cu sediul în Cluj-N., Calea Moților nr.1-3, jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea să plătească în favoarea creditorilor o penalitate în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării prezentei încheieri și până la executarea obligației de a face prevăzută în titlul executoriu constând în sentința civilă nr._/21.10.2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, aceea de punere în posesie a creditorilor reclamanți cu privire la suprafețele de teren enumerate în dispozitivul titlului executoriu mai sus menționat.
Obligă debitoarea să plătească în favoarea creditorilor suma de 1545 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care 20 lei - taxă judiciară de timbru, 1500 lei - onorariu avocațial, iar 25 lei - cheltuieli implicate de copierea dosarului execuțional).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. R. F. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6663/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6088/2015.... → |
|---|
