Pretenţii. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 1/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1/2015
Ședința publică din 6 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamantul B. S. M. în contradictoriu cu pârâta M. S.R.L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 30 decembrie 2014 și, ulterior, pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2014, sub nr._, reclamantul B. S. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta .., obligarea pârâtei la plata sumei de 8.000 lei, reprezentând evaluarea suferințelor fizice și psihice. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în luna februarie a anului 2014, a decis să își sărbătorească majoratul. În data de 18.02.2014, reclamantul s-a prezentat împreună cu mama sa la sediul pârâtei pentru a comanda un tort de prezentare și 70 de felii de tort Mozart. Tortul ales de către reclamant, de pe pagina de facebook a pârâtei, era în formă de butoiaș de bere.
Reclamantul a susținut că la momentul efectuării comenzii a adus la cunoștința pârâtei, prin administratorul său, că, la majorat, urma să fie împins cu capul în tort, aceasta fiind singura sa destinație. La discuție au participat reclamantul, mama și prietena sa, administratoarea pârâtei și doi angajați ai acesteia. Atât dimensiunile cât și compoziția tortului au fost stabilite având în vedere destinația acestuia.
S-a mai învederat instanței că nici la momentul comenzii, nici la momentul predării tortului, pârâta nu a comunicat că ar exista vreo procedură aparte în realizarea tortului sau că există vreun impediment sau pericol în folosirea tortului pentru destinația prezentată. În data de 21 februarie, cu ocazia sărbătoririi majoratului, la miezul nopții a fost adus tortul iar în timp ce invitații cântau La mulți ani, reclamantul a fost împins cu capul în tort și a fost rănit puternic lângă ochi, pe frunte și pe față de țepușe de lemn ce se aflau în interiorul tortului.
Reclamantul a arătat că a fost transportat la Clinica de Oftalmologie unde a primit îngrijiri medicale iar ulterior, timp de 7 zile, s-a prezentat zilnic la control și pansat. Mama reclamantului s-a prezentat la sediul pârâtei pentru a-i aduce la cunoștință cele întâmplate însă reacția reprezentanților acesteia a fost una de indiferență.
S-a susținut că pârâta nu și-a respectat obligația de comerciant de a informa consumatorul cu privire la caracteristicile produselor pe care le comercializează, produsul comercializat punând în pericol sănătatea și chiar viața reclamantului. Ulterior producerii evenimentului, reclamantul s-a adresat Oficiului pentru Protecția Consumatorului, acesta aplicând o sancțiune pârâtei. Reclamantul a învederat instanței că în urma acestuia eveniment a avut nopți la rând coșmaruri și a lipsit de la școală în săptămâna anterioară susținerii simulărilor pentru examenele de bacalaureat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1381 și urm. C.civ., art. 194 și art. 451 C.pr.civ.
În susținerea pretențiilor sale, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu martorii B. A., H. D. A. și M. Gyöngy.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. c OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar. (fila 6)
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: copie certificat medico-legal nr. 1123/I/a/230 din data de 24.02.2014 (fila 11), copie adeverință medicală din data de 24.02.2014 și înscrisuri medicale (filele 12-15), copie declarație de conformitate nr. 283/21.02.2014 (fila 16), planșe foto (filele 17-19), copie de pe plângerea la OPC și răspunsul (filele 20-22) și notificare plus proces verbal (filele 23-25).
Prin întâmpinarea depusă la data de 07.08.2014, pârâta a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată. Pârâta a susținut că starea de fapt relatată de către reclamant nu corespunde realității. Astfel, reclamantul a decis să realizeze comanda tortului la pârâta deoarece o colega de-a mamei sale este verișoara uneia dintre angajatele pârâtei. S-a purtat o discuție telefonică inițială, fiindu-i solicitat reclamantului să aleagă unul dintre modele prezentate pe site-ul pârâtei. Ulterior, reclamantul s-a prezentat împreună cu mama sa la punctul de lucru al pârâtei unde au discutat cu administratorul societății. Au comandat un tort și încă 70 de felii de tort, menționând în mod expres că tortul trebuie să aibă aceiași compoziție cu feliile de tort, pentru a fi servit în completarea acestora în cazul în care feliile s-ar fi dovedit a fi insuficiente.
Pârâta a arătat că modelul ales de către reclamant avea o greutate de 5 kg însă acesta a dorit un tort mai mic. În urma discuțiilor cu cofetarul ce a explicat că modelul respectiv de tort este acoperit cu un strat gros de marțipan, s-a stabilit că tortul va avea greutatea de 3 kg. Contrar celor susținute de către reclamant, acesta nu a menționat niciodată că tortul ar fi destinat pentru o altă utilizare decât cea normală, aceea de consum. Mai mult, atât reclamantul cât și mama acestuia au menționat că tortul va fi servit în completarea feliilor comandate separat. Pârâta a susținut că dacă reclamantul ar fi spus că dorește să fie împins cu capul în tort, cu siguranță i s-ar fi recomandat alegerea unui alt model, cu o compoziție mai aerată dat fiind că tortul comandat era acoperit cu un strat gros de marțipan de consistență tare și are o bordură circulară de 3 cm din același material. Mama reclamantului nu s-a încadrat în programul normal de funcționare astfel încât tortul a fost predat la laborator iar angajata i-a comunicat mamei reclamantului cum să felieze tortul pentru a fi servit.
S-a învederat instanței că produsul livrat este conform cu standardele legale de calitate și nu prezintă nici un pericol pentru sănătatea, integritatea corporală sau viața consumatorilor dacă este utilizat în conformitate cu destinația sa, produs alimentar de consum. Utilizarea de către reclamant în cu totul alt scop decât cel căruia produsul îi este destinat nu atrage culpa pârâtei. Mai mult, pârâta și-a îndeplinit, prin prepușii săi, obligația de informare a consumatorului cu privire la caracteristicile produsului în conformitate cu destinația acestuia. A mai arătat pârâta că în speță sunt incidente prevederile dispozițiilor art. 1352 C.civ., prejudiciul cauzat reclamantului fiind în mod evident și obiectiv cauzat de fapta unui terț, respectiv a persoanei care l-a împins pe reclamant cu capul în tort iar în măsura în care această operațiune s-a făcut cu acordul reclamantului, se poate vorbi și de fapta victimei.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 451 C.pr.civ.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantului și a probei testimoniale cu martorii V. V. și K. M..
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data 01.09.2014, reclamantul a arătat că nu este real că tortul de prezentare a fost comunicat telefonic, acesta fiind comandat la sediul pârâtei. S-a reînvederat că pârâtei i-a fost arătat detaliat și explicit destinația tortului, acesta fiind motivul pentru care reclamantul a solicitat ca tortul să fie îmbrăcat în marțipan și să aibă circa 2 kg.
La termenul din ședința publică din data de 09.10.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. Pentru reclamant a fost încuviințată proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu martorii H. D. A. și M. G.. La același termen a fost depus de către pârâtă, în scris, răspunsul la interogatoriul formulat de către reclamant. La termenul din ședința publică din data de 07.11.2014, s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantului. La același termen, instanța a încuviințat pentru pârâtă proba testimonială cu martorii V. V. și K. M.. La termenul din data de 21.11.2014 s-a administrat proba testimonială, declarațiile martorilor fiind anexate la dosarul cauzei la filele 73-76.
Prin concluziile scrise formulate la data de 18.12.2014, reclamantul a arătat că starea de fapt expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată a fost confirmată de probațiunea administrată în cauză. S-a susținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Fapta ilicită constă în neîndeplinirea obligației de informare asupra produselor comercializate, pârâta fiind sancționată de către CJPC Cluj prin procesul-verbal nr._/1019/05.03.2014 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 lit. c din OG nr. 21/1992. Vina exclusivă a pârâtei rezultă din obligația sa de a nu comercializa produse care afectează viața, sănătatea și securitatea consumatorilor.
În ceea ce privește prejudiciul, s-a susținut că certificatul medico-legal probează suferința fizică cauzată de către pârâtă. Reclamantul a arătat că fapta ilicită a pârâtei a stricat cel mai important eveniment din viața sa de până atunci. Cele 7-8 zile de îngrijiri medicale au fost în perioada anterioară simulărilor pentru examenul de bacalaureat, perioadă în care nu a putut să învețe deoarece avea dureri, ochiul accidentat îi era pansat, noaptea avea coșmaruri și în plus, la recomandarea doctorului, a fost nevoit să ia calmante și somnifere. La întoarcerea la școală, reclamantul a avut o senzație de timorare datorită atenției excesive, fiind nevoit să repete și să retrăiască momentul în care țepușele l-au rănit.
La răspunsul la întâmpinare a fost anexată o copie de pe Sentința civilă nr. 1108/25.09.2014 a Tribunalului Maramureș (filele 91-100)
Prin concluziile scrise depuse în ședința publică din data de 19.12.2014, pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, reiterând argumentele din cuprinsul întâmpinării.
În plus, s-a arătat că temeiul acțiunii, astfel cum a fost precizat de către reclamant, este răspunderea civilă delictuală fără a se preciza dacă se dorește antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sau pentru fapta prepusului. Astfel, reclamantul nu a înțeles să își întemeieze acțiune pe temeiul juridic al răspunderii producătorului pentru pagubele generate de produsele cu defecte care reprezintă o răspundere specială reglementată de dreptul consumului.
Referitor la situația juridică din speță, pârâta a arătat că singura culpă ce poate fi reținută în ceea ce o privește este o încălcare a obligației de informare. Deși pârâta a fost sancționată contravențional, amenda a fost aplicată și pentru alte neconformități sesizate cu ocazia controlului, fără legătură cu cauza iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat în baza reclamației reclamantului, fără a exista constatări proprii ale agenților constatatori. Pârâta nu a contestat procesul-verbal deoarece, într-adevăr, la livrarea tortului nu s-a înmânat și declarația de conformitate însă culpa îi aparține și reclamantului care nu s-a prezentat în programul normal de funcționare al laboratorului.
Din moment ce între părți a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare de consumație, răspunderea care poate interveni în speță este răspunderea contractuală specifică dreptului consumatorului. Produsul livrat nu este însă un produs cu defecte, în sensul legii, ci un produs destinat exclusiv consumului alimentar și care a fost folosit în cu totul alt scop. Mai mult, fapta victimei și fapta terțului constituie fapte exoneratoare de răspundere.
În fine, s-a mai învederat instanței că din moment ce reclamantul a optat pentru răspundere civilă delictuală, acesta nu poate pretinde despăgubiri în temeiul răspunderii contractuale sau extracontractuale. În consecință, nu se pot avea în vedere obligațiile impuse de Legea nr. 240/2004. Cu privire la daune, s-a subliniat că cuantumul despăgubirilor solicitate este unul semnificativ deși urmările de ordin fizic au fost minore.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 18.02.2014, reclamantul B. S. M. s-a prezentat împreună cu mama și cu prietena sa, H. D. A., la sediul pârâtei .. cu scopul de a comanda un tort pentru petrecerea organizată cu ocazia majoratului său. Între mama reclamantului și martora V. V., angajată a societății pârâte, a existat o discuție telefonică anterioară în cadrul căruia nu au fost stabilite însă detalii referitoare la comandă, convenindu-se ca reclamantul să se deplaseze la sediul pârâtei pentru a plasa comanda.
Aspectele prezentate în cele ce preced au fost reținute în baza declarațiilor martorilor audiați în cauză. Faptul că a existat o discuție telefonică între mama reclamantului și martora V. V. este necontestat iar martora a arătat în cuprinsul declarației sale că nu au fost convenite detalii privind comanda tortului pe parcursul discuției telefonice ci i-a solicitat mamei reclamantului să se prezinte la laboratorul de cofetărie.
În ceea ce privește prezența martorei H. D. la discuția dintre reclamant, mama sa și administratorul societății pârâte, instanțe reține că martora a declarat că s-a deplasat împreună cu reclamantul și mama acestuia la punctul de lucru al pârâtei. Cei doi au intrat în laboratorul de cofetărie înaintea sa însă după câteva minute li s-a alăturat, fiind prezentă la discuția purtată de cei patru, respectiv reclamantul, mama sa, administratorul societății pârâte și martora V. V.. Prezența martorei la discuție este confirmată și de martorul Konnerth M. ce a declarat că reclamantul era însoțit de mama sa și de încă o fată.
Reclamantul și-a ales modelul de tort, anterior deplasării la sediul pârâtei, de pe site-ul pârâtei. Părțile au purtat discuții privind dimensiunea tortului, convenindu-se finalmente ca tortul să aibă o greutate de aproximativ 2-3 kg. În plus, s-au comandat 70 de felii de tort cu aceiași compoziție. Aceste chestiuni de fapt sunt susținute de ambele părți, astfel cum rezultă din interogatoriile administrate.
Instanța reține că reclamantul i-a adus la cunoștință pârâtei destinația tortului, respectiv faptul că la miezul nopții urmează să fie împins cu capul în acesta.
În acest sens sunt răspunsurile reclamantului la interogatoriu, acesta arătând că i-a fost comunicat pârâtei că se dorește ca modelul de tort ales, în formă de butoiaș de bere, să fie realizat la o dimensiune mai mică decât cea standard. S-a insistat ca tortul să aibă o greutate de aproximativ 2-3 kg, tocmai datorită faptului că urmează să fie distrus. Martora H. D. a declarat că mama reclamantului, în cadrul discuției cu administratoarea societății pârâte, a arătat că dorește un tort de dimensiuni mai mici și îmbrăcat în marțipan, pentru ca hainele sărbătoritului să nu fie murdărite.
Instanța reține că declarațiile celorlalți martori nu sunt concludente soluționării cauzei sub acest aspect. Martorul Konnerth M. a declarat că a participat la o mică parte din conversație, aportul său constând în aprecierea că tortul comandat poate fi realizat la o dimensiune minimă de 3 kg. Având în vedere că martorul a intervenit în conversație doar cu privire la acest aspect, instanța reține că acesta nu a fost prezent la momentul în care s-au stabilit celelalte detalii ale comenzii și s-a comunicat destinația tortului.
Martora V. V. a susținut că reclamantul nu a menționat că urmează să fie împins cu capul în tort. Cu toate acestea, se reține că declarația martorei poate fi caracterizată printr-o doză de subiectivism raportat la relațiile contractuale desfășurate cu societatea pârâtă. Astfel, martora este angajată a pârâtei și, în consecință, este naturală o tendință a martorei de a proteja atât angajatorul său cât și pe sine, motiv pentru care instanța nu va reține cele declarate de către acesta în ceea ce privește comunicarea de către reclamant a destinației tortului.
În plus, relevant în cauză este și faptul că reclamantul a comandat 70 de felii de tort, acesta având aproximativ 60-70 de invitați. Astfel, în condițiile în care numărul de invitați este mai mic decât numărul de felii de tort comandate nu este plauzibilă susținerea pârâtei în sensul că tortul în formă de butoiaș de bere a fost comandat în completarea feliilor de tort. În plus, și argumentul pârâtei potrivit căreia reclamantului i s-a explicat modul în care tortul putea fi feliat nu poate fi reținut. Martora V. V. este cea cu privire la care se susține că a comunicat modul de feliere al tortului însă din chiar cuprinsul declarației sale reiese că aceasta nu cunoștea faptul că în interiorul tortului se află țepușe de lemn astfel încât modalitatea de feliere expusă, respectiv felierea fiecărui nivel al tortului, este dificilă sau chiar imposibil de pus în practică având în vedere țepușele din interiorul tortului.
Reclamantului nu i-a fost comunicat faptul că în tort vor exista elemente de susținere, constând în bețe de frigărui de lemn. Martora V. V. a arătat că nu cunoștea faptul că în tort sunt introduse elemente susținere iar martorul Konnerth a declarat că tortul livrat reclamantului a fost executat de o colegă de-a sa, fiind prima dată când respectiva colegă a realizat acest model de tort. Același martor a menționat că pentru tortul comandat de către reclamant, la dimensiunea de 3 kg, sunt necesare aproximativ 3 bețe de lemn pentru a-i susține structura, elementele de susținere fiind poziționate spre marginea tortului. Astfel cum reiese fotografia de la fila 19, în interiorul tortului livrat către reclamant, în centrul său, au fost introduse 6 bețe de lemn.
Tortul a fost livrat în afara programului de funcționare, mama reclamantului prezentându-se în jurul orei 21.00 la laboratorul de cofetărie pentru a ridica tortul. Împreună cu tortul nu a fost livrată și declarația de conformitate, aceasta fiind predată a doua zi. (fila 16)
În data de 21.02.2014, cu ocazia sărbătoririi majoratului reclamantului, în jurul orei 00.00, acesta a fost împins cu capul în tort și a fost rănit de bețele de frigărui menite să susțină tortul. Astfel cum reiese din certificatul medico-legal nr. 1123/I/a/230 din data de 24.02.2014, reclamantul a suferit leziuni traumatice care se puteau produce prin lovire cu sau de corpuri dure și care puteau data din 22.02.2014. Leziunile traumatice au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale. (fila 11) Astfel cum rezultă din planșa foto depusă la fila 18, reclamantul a fost rănit de bețele existente în tort în zona pleoapei drepte, pe frunte și pe față.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 05.03.2014 (filele 70-72) s-a constatat că potrivit tehnologiei de fabricație, operatorul economic a utilizat la ansamblarea tortului niște accesorii din lemn (țepușe bambus pentru frigărui), fără a informa consumatorul despre aceasta și implicit, fără realizarea unor mențiuni suplimentare/avertizări privind pericolul afectării sănătății sau securității consumatorului în cazul utilizării necontrolate de genul celei menționate în petiție (împingerea capului în tort). Fapta imputată pârâtei a fost încadrată în dispozițiile art. 50 alin. 1 lit. 1 din OG nr. 21/1992, aceasta fiind sancționată cu o amendă în cuantum de 10.000 lei.
În drept, instanța reține că art. 1357 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, instituie regula potrivit căreia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Pârâta a învederat instanței că apreciază că dispozițiile incidente în cauză, raportat la starea de fapt prezentată de către reclamant, sunt cele referitoare la răspunderea civilă contractuală. În plus, având în vedere dispozițiile Legii nr. 240/2004, răspunderea care poate interveni în speță este răspunderea contractuală specifică dreptului consumului.
Potrivit art. 9 alin. 1 Legea nr. 240/2004, persoana prejudiciată are dreptul de a pretinde despăgubiri în temeiul răspunderii contractuale sau extracontractuale ori a altui regim special de răspundere. Reclamantul nu a urmărit cumularea tipurilor de răspundere delictuală, astfel cum a susținut pârâta. Acesta a optat pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, urmând a fi stabilit dacă, prin aplicarea regulilor de drept incidente exclusiv în domeniul răspunderii civile delictuale, pârâta poate fi obligată la despăgubirea reclamantului.
Având în vedere că reclamantul a susținut că pârâta nu și-a respectat obligația de informare, obligație ce devine incidentă în faza precontractuală, moment în care părțile nu perfectaseră încă contractul, în speță sunt incidente regulile răspunderii civile delictuale.
Pentru angajarea răspunderii civile a societății pârâte, în calitatea sa de persoană responsabilă de producerea prejudiciului, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 1357 C.civ., respectiv: existența unei fapte ilicite, a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, a unui prejudiciu, precum și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a societății pârâte.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii delictuale civile, constă în nerespectarea obligației de informare a cumpărătorului cu privire la faptul că produsul livrat, tortul în formă de butoiaș de bere, conține elemente menite să sprijine structura acestuia, constând în bețe de bambus pentru frigărui.
Obligația de informare îi incumbă vânzătorului, în speță societății pârâte, dezechilibrul contractual fiind în favoarea acestuia. Astfel, pârâta deținea informația referitoare la faptul că în tort vor fi introduse bețe de lemn pentru a susține structura acestuia, însă nu a împărtășit cu reclamantul această informație. În plus, pârâta cunoștea importanța informației pentru reclamant însă a omis să o aducă la cunoștința acestuia.
S-a reținut că reclamantul a încunoștiințat pârâta cu privire la destinația ce urmează a fi conferită tortului. Într-adevăr, modul în care a fost utilizat tortul nu valorifică caracterul său de bun de consum însă din moment ce pârâtei i-a fost adus la cunoștință faptul că reclamantul urmează să fie împins cu capul în tort, obligația acesteia de informare și cu privire la pericolul inerent utilizării tortului în acest mod s-a reactivat.
Chiar dacă ar comporta mai multe discuții, și în ipoteza în care nu s-ar fi putut reține pe baza probatoriului administrat că reclamantul a făcut opozabilă pârâtei destinația tortului, pârâtei i-ar fi revenit obligația de a comunica acestuia modalitatea în care este realizat tortul. Tradiția de a împinge sărbătoritul cu capul în tort este una uzitată, nefiind plauzibilă susținerea pârâtei potrivit căreia folosirea tortului în această modalitate este complet imprevizibilă.
Faptul că reclamantul nu a cunoscut că tortul conținea accesorii din lemn în formă de țepușe nu îi poate fi imputat. Astfel, martora V. V. a arătat că nu a știut că tortul livrat reclamantului conține respectivele țepușe și că, la momentul predării, acestea nu erau vizibile. În consecință, din moment ce o persoană ce lucrează la laboratorul de cofetărie al pârâtei nu cunoștea că țepușe de lemn sunt folosite pentru a susține tortul, cu atât mai mult nu i se poate pretinde unei persoane fără vreun fel de experiență în domeniu să prevadă o astfel de componență a produsului de cofetărie.
Mai mult, instanța reține că pârâta a fost sancționată pentru nerespectarea obligației impuse de OG nr. 21/1992 respectiv aceea de a presta doar servicii care nu pun în pericol viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor. În cuprinsul concluziilor scrise depuse de către pârâtă, aceasta admite că îi poate fi imputată nerespectarea obligației de informare. S-a arătat că a fost a antrenată răspunderea sa contravențională însă amenda a fost aplicată și pentru alte neconformități sesizate cu ocazia controlului. Cu toate acestea, din cuprinsul procesul-verbal (filele 70-71) reiese că amenda contravențională în cuantum de 10.000 lei a fost aplicată exclusiv pentru nerespectarea obligației de a presta doar servicii ce să nu pună în pericol siguranța consumatorilor. În ceea ce privește celelalte neconformități constatate, agenții constatatori au aplicat sancțiunea avertismentului. Din moment ce împotriva procesului-verbal nu a fost formulată plângere contravențională, starea de fapt constatată în curprinsul acestuia este necontestată astfel încât susținerile pârâtei potrivit cărora agenții constatatori au dresat actul de sancționare contravențională doar în baza declarației reclamantului nu sunt întemeiate.
Instanța nu va reține nici susținerile pârâtei potrivit cărora nepredarea declarației de conformitate îi este imputabilă și reclamantului deoarece predarea tortului s-a făcut după programul de funcționare. Din moment ce societatea pârâtă a acceptat ca predarea tortului să aibă loc după finalizarea orelor de muncă, se impunea ca aceasta să creeze cadrul necesar pentru a asigura respectarea normelor legale. Prin urmare, având în vedere că a delegat unei angajate sarcina de a preda tortul, societatea pârâta avea obligația de a depune diligențe pentru a preda declarația de conformitate în aceleași condiții în care a asigurat livrarea tortului.
Cu privire la prejudiciu, se reține că acesta constă în suferințele fizice și psihice cauzate reclamantului ca urmare a lezării sale de țepușele din lemn aflate în tortul produs de către societatea pârâtă.
Instanța reține că prejudiciul trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții, și anume trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existenței, cât si al întinderii sale.
Prejudiciul moral suferit de reclamant a fost probat prin declarațiile martorilor H. D. și M. G. ce au arătat că experiența de la majoratul său a fost una traumatizantă, acesta fiind timorat o perioadă de timp de cele petrecute.
Cu privire la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, instanța reamintește că în această materie nu rezultă din materialitatea faptei, fiind necesar să reiasă din probe existența acesteia.
Astfel, din certificatul medico-legal reiese că leziunile suferite de reclamant au putut fi cauzate prin lovire de sau cu corpuri dure și că pot data din data de 22.02.2014. De asemenea, din declarația martorei Hurmurez D. reiese că după ce reclamantul a fost împins cu capul în tort, acesta avea fața plină de sânge și se putea observa țepușele introduse în tort.
În consecință, omisiunea pârâtei de a comunica reclamantului modul de realizare al tortului comandat a avut ca urmare lezarea fizică a acestuia, lezare ce i-a provocat atât suferințe fizice cât și suferințe psihice.
Referitor la vinovăție, instanța reține că este necesar ca fapta să fie imputabilă celui care a săvârșit-o. În consecință, în analiza vinovăției, urmează a fi analizată atitudinea subiectivă pe care autorul a avut-o față de faptă și față de urmările acesteia, la momentul la care a săvârșit-o.
În materia răspunderii civile delictuale, autorul faptei răspunde chiar și pentru culpa cea mai ușoară. Pârâta a săvârșit fapta din neglijență, neprevăzând urmarea faptei sale deși putea și trebuia să o prevadă.
Chiar dacă tortul era acoperit cu un strat gros de marțipan, în condițiile în care dimensiunile bețelor de lemn sunt sensibil egale cu dimensiunea tortului (astfel cum a declarat martorul Konnerth M.), pârâta putea și trebuia să prevadă, raportat la destinația tortului, producerea rezultatului vătămător pentru reclamant.
Pârâta a invocat, în temeiul art. 1352 C.civ., cauzele exoneratoare de răspundere civilă delictuală fapta terțului și fapta victimei. Conform art. 1352 C.civ., fapta victimei înseși și fapta terțului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forței majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenției părților, cazul fortuit este exonerator de răspundere.
În consecință, fapta terțului sau fapta victimei pot conduce la înlăturarea răspunderii civile delictuale doar dacă au caracteristicele cazului fortuit. Potrivit art. 1351 alin. 3 C.civ., cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs. Or, cauzele exoneratoare de răspundere invocate de către pârâtă nu îmbracă forma unui caz fortuit, raportat la faptul că urmarea omisiunii pârâtei putea fi prevăzut. Astfel, instanța a stabilit, în cadrul analizei vinovăției cu care a fost săvârșită fapta, că pârâta nu a prevăzut consecința faptei sale ilicite deși putea și trebuia să o facă.
Având în vedere considerentele redate în cele de mai sus, instanța apreciază că, în speță, sunt întrunite elementele răspunderii delictuale civile ale pârâtei, reclamantul fiind îndreptățit la obținerea despăgubirilor corespunzătoare prejudiciului suferit.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.000 lei. Cuantumul daunelor morale se stabilește ca urmare a aplicării de către instanța a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care au fost afectate situația socială și profesională. Aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe bază echitabilă.
Principiul aplicabil este cel al reparării integrale a prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate. Sub aspectul cuantumului daunelor morale, așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină, s-a urmărit ca acestea să nu aibă un caracter pur simbolic ci să fie în măsură să ofere o satisfacție morală persoanei vătămate. Totodată, acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale nu trebuie să conducă la îmbogățirea fără just temei a persoanelor îndreptățite.
Prin aplicarea principiilor redate în cele ce preced în prezenta cauză, instanța reține, în primul rând, că incidentul din data de 21.02.2014 nu a avut consecințe fizice negative permanente asupra reclamantului. Reclamantul a avut nevoie de 7-8 zile de îngrijiri medicale, fără însă ca leziunile să cauzeze infirmități permanente. În plus, nivelul calității de viața nu s-a schimbat din moment ce reclamantul nu a probat că, ulterior celor 7-8 zile de îngrijiri medicale, a cunoscut restricții raportat la activitățile sale zilnice.
Pe de altă parte, relevant în cauză este faptul că, prin fapta pârâtei, un eveniment important din viața reclamantului, ce în mod normal trebuie să constituie o sursă de amintiri fericite, a fost transformat într-o experiență traumatizantă. Chiar dacă leziunile cauzate de țepușe au necesitat doar 7-8 zile de îngrijiri medicale, având în vedere că una din răni a fost provocată la pleoapa dreapta, instanța urmează să aibă în vedere și urmarea potențială a incidentului de la majoratul reclamantului, fiind posibilă lezarea ochiului acestuia.
Prin coroborarea interogatoriului reclamantului și a declarației martorei H. D. reiese că ulterior majoratului său, reclamantul a avut probleme în a dormi, având coșmaruri repetate, retrăind momentul de la majoratul său. În ceea ce privește susținerea reclamantului că ar fi urmat un tratament medicamentos pentru a ameliora urmările de ordin psihic ale lezării sale, instanța nu le va reține având în vedere că nu a fost probată această alegație prin documente emise de doctorul curant.
Chiar dacă nu s-a dovedit că fapta ilicită a pârâtei a afectat în mod negativ performanțele academice ale reclamantului, nu se poate nega că studiul necesar pentru susținerea examenului de bacalaureat a fost îngreunat și chiar împiedicat în totalitate o anumită perioadă. Ochiul drept al reclamantului a fost pansat pentru câteva zile, perioadă în care capacitatea de concentrare și rezistența la efort psihic a reclamantului a fost diminuată.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că suma de 5.000 lei reprezintă o compensație justă raportat la suferința cauzată reclamantului și având în vedere că viața acestuia nu a fost afectată în mod esențial. Prin urmare, instanța urmează să admită în parte acțiunea și să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale.
Potrivit dispozițiilor art.453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată iar conform art. 453 alin. 2, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere prevederile legale reluate în cele ce preced, precum și împrejurarea că reclamantul, pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 505 lei (fila 6), ținând cont și de faptul că acțiunea a fost admisă doar în parte, pentru suma de 5.000 lei, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 355 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul B. S. M., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., ., . și domiciliu procesual ales la Cabinet avocat M. F.-L., în Cluj-N., ., nr. 23-35, . în contradictoriu cu pârâta .., J_, C._, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 355 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în sedință publică, azi, 05.01.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER
I. V. V. L.-M. M.
Red./Dact./I.V.V./2 ex/26.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7476/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 40/2015. Judecătoria... → |
|---|
