Pretenţii. Sentința nr. 3668/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3668/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 3668/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3668/2014
Ședința Publică din 14.04.2015
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. I. M. în contradictoriu cu pârâta . SA și intervenientul forțat S. P.-M., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14.04.2015.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2014, sub nr._, reclamantul C. I. M. a chemat în judecată pe pârâta . SA – Agenția Cluj-N., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4517,72 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor materiale asupra autoturismului proprietatea sa DACIA L., cu numărul de înmatriculare_, ca urmare a accidentului din data de 06.09.2014, precum și plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, calculate de la data de 09.09.2014 și până la plata efectivă. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că la data de 06.09.2014, autoturismul său a fost avariat, ca urma a accidentului produs din vina intervenientei forțate S. P.-M., care în timp ce se afla la volanul autovehiculului marca Renault cu nr. de înmatriculare_, pe fondul neadaptării vitezei în curbă, a intrat pe contrasens și l-a acroșat. A arătat că pentru autovehiculul condus de către intervenienta forțată era încheiată polița de asigurare obligatorie RCA ./02/X1/SP nr._ cu pârâta.
În urma avizării accidentului s-a întocmit dosarul de daună nr. CJ1014DA002460, avariile autoturismului său fiind constatate de către inspectorul de daună al pârâtei, în Constatarea nr. 1 din 09.09.2014, respectiv portiera față stânga, portiera spate stânga, aripă spate, cpl stânga, jantă aluminiu, bandou portieră față stânga, bandou portieră spate stânga, ornament aripi spate stânga.
Deși avea obligația să îl despăgubească, pârâta i-a trimis în data de 16.09.2014 notificarea nr. 878, prin care i-a transmis reclamantului refuzul de a-i acorda despăgubiri, „decizia fiind întemeiată pe faptul că din documentele și imaginile aferente dosarului rezultă că nu sunt întrunite condițiile de răspundere civilă a proprietarului autovehiculului asigurat Astra”.
A mai arătat reclamantul că potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă asigurătorul este obligat să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțe persoane păgubite și pentru cheltuielile efectuate cu procesul civil. Mai mult, despăgubirile se plătesc și atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reședința sau sediul în România. În continuare a arătat că în baza textelor legale incidente, prejudiciul trebuie reparat integral. Acesta a fost calculat în baza Devizului calcul reparații DA002460/02.10.2014 realizat de Polimobe SRL, rezultând suma de 4517, 72 lei, fiind emisă factura fiscală nr._/28.10.2014, achitată cu bonul fiscal CJ_ din 29.10.2014.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, a arătat că potrivit art. 37 din Ord. CSA nr. 14/2011, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut de art. 36 sau le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere. În cazul de față la momentul avizării erau îndeplinite toate condițiile soluționarea amiabilă a cererii de despăgubire, prin raportare la prevederile art. 43, 44 și 45 din Ord. CSA nr. 14/2011.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 2223 și urm. C. civil, Legea nr .136/1995, Ord. CSA nr.14/2011.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în valoare de 321.24 lei (f.26).
Pentru dovedirea cererii au fost anexate, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: certificat înmatriculare și CI reclamat și intervenient forțat (f.7-8), poliță asigurare RCA (f. 9), chitanță (f.10), notificarea nr. 878/16.09.2014 emisă de pârâtă (f.11), dosar de daună (f.12-18).
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare a arătat, în esență, că analizând formularul de constatare amiabilă, precum și restul actelor din dosarul de daună opinia expertului ASTRA din cadru Direcției de control a fost că este improbabil ca coliziunea dintre cele două autovehicule să se fi produs în condițiile descrise de cei doi conducători auto, mai precis a apreciat că aparține pârâtului culpa în producerea accidentului. Astfel s-a concluzionat că avariile celor două autovehicule s-au produs în altă parte și că nu există urme complementare, conjugate între cele două autoturisme care să demonstreze existența unui contact material între cele două autoturisme.
A arătat că petitul accesoriu este neîntemeiat, deoarece pârâta și-a întemeiat refuzul pe prevederile art. 45 alin 3 din Ord. CSA nr. 14/2011, potrivit cărora despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea accidentului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului precum și la cuantumul prejudiciilor produse. A mai arătat pârâta că potrivit art. 36 alin. 5 din același ordin că asigurătorul are al dispoziție trei luni fie să răspundă cererii de despăgubire fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu aprobă în totalitate sau în parte pretențiile de despăgubire.
În subsidiar, pârâta a solicitat reducerea despăgubirile astfel încât acestea să nu depășească valoarea autovehiculului la momentul producerii evenimentului, cuantumul despăgubirilor și nici suma asigurată, potrivit art. 2217, 2218 C. civil.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea auto și a depus la dosar copie certificată de pe dosarul de daună (f.52-73).
La termenul din data de 10.02.2015 instanța a admis excepția tardivității formulării întâmpinării de către pârâtă, invocată de către reprezentanta reclamantului. La același termen a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului, a intervenientului forțat, proba cu înscrisurile depuse la dosar și a pus în discuție din oficiu efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea auto și față de susținerile părților a prorogat a se pronunța pe încuviințarea acestei probe până la termenul următor, după administrarea interogatoriului reclamantului. A fost administrat interogatoriul intervenientului forțat, răspunsurile acestuia fiind consemnate în încheierea de ședință (f.82).
La termenul din data de 07.04.2015 instanța a administrat proba cu interogatoriul reclamantului. De asemenea a încuviințat și administrat proba cu martorii R. A. I. (f. 85) și Kîmpan S. (f.86).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 06.09.2014 a avut loc accidentul de circulația în care au fost implicate autovehiculele Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ condus de către reclamant și Renault 19 cu numărul de înmatriculare_, condus de către intervenienta forțată. În urma accidentului s-a întocmit constatarea amiabilă de accident (f.64), în care s-a reținut că vinovată de producerea acestuia este intervenienta forțată S. P.-M., care într-o curbă dintre localitățile Panticeu-Vultureni, aflându-se în pantă, a depășit axul drumului și a acroșat autovehiculul condus de către reclamant, care se afla în depășire.
La data de 09.09.2014 a fost deschis dosarul de daună nr. CJ1014DA002460, ocazie cu care s-a întocmit de către inspectorul de daune al pârâtei Constatarea nr.1/09.09.2014 (f.12).
La data de 16.09.2014 pârâta i-a comunicat reclamantului Notificarea nr. 878/16.09.2014 prin care l-a informat cu privire la refuzul de acceptare a dosarului la plată, motivat de faptul că din documentele și imaginile aferente rezultă că nu sunt întrunite condițiile de răspundere civilă a proprietarului autovehiculului asigurat Astra (f.55).
Din corespondența electronică aflată la dosar (f.52), motivul concret al refuzării dosarului la plată este dat „tăierea curbei de către păgubit”, cu alte cuvinte de faptul că cel care ar fi intrat pe contrasens ar fi fost reclamantul și nu pârâtul.
La data producerii accidentului, autovehiculul marca Dacia L. avea încheiată polița RCA ./02/X1/SP nr._ emisă de către pârâtă (f.59).
In drept, instanța arată că potrivit art.2223 alin.1 C. civil, în cazul asigurărilor de răspundere civilă, asigurătorul este obligat să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțe persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
Potrivit art. 2224 alin.2 C. civil, asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limita obligațiilor ce îi revin din contractul de asigurare.
Conform art. 51 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc și atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reședința sau sediul în România.
În speță, instanța arată că un prim aspect asupra căruia trebuie să se pronunțe este dacă vinovat de producerea accidentului este intervenientul forțat sau nu. Sub acest aspect, rezultă din răspunsul dat la interogatoriu de către intervenienta forțată că „ în data de 06.09.2014, în timp ce mă deplasam înspre Cluj-N., între loc. Panticeu și Vultureni, într-o curbă la dreapta am depășit axul drumului și am acroșat autoturismul condus de către reclamant”. Susținerile intervenientei forțate se coroborează cu declarațiile celor doi martori audiați. Astfel, martorul R. Alexadru-I. a arătat că se afla pe scaunul din dreapta față și în momentul accidentului mașina condusă de către reclamant se găsea pe sensul său de mers, înspre marginea din dreapta, la cca 1 m de axul drumului (f.85). Conform aceleiași declarații, martorul a apreciat că intervenienta forțată a venit cu viteză prea mare și probabil că a pierdut controlul mașinii, intrând pe contrasens. În același sens este și declarația martorei Kîman S., care se afla în autovehiculul condus de către reclamant, pe locul situat în spatele conducătorului auto. Aceasta a declarat că în curba respectivă, a observat din scurt că un autovehicul vine spre ei, și s-a ferit, fiind convinsă că vor fi loviți (f.86).
Deși prin întâmpinare, pârâta a susținut că motivul respingerii dosarului de daună este datorat, printre altele și faptului că direcțiile de deplasare, traiectoria acestora din momentul premergător producerii coliziunii, nu puteau conduce la producerea avariilor celor două autovehicule și că avariile celor două autovehicule nu se coroborează reciproc, neexistând urme corespondente la înălțimile măsurate, instanța constată că din planșele foto atașate la dosar, dimpotrivă rezultă că există o corespondență aproape milimetrică, ceea ce confirmă și declarația martorului audiat potrivit căruia, în plan transversal, porțiunea de drum unde a avut loc evenimentul era orizontală. Astfel, la fila 70 din dosar se observă în planșa din rândul 3 coloana 1 că porțiunea unde aripa din spate a fost atinsă este la o înălțime de 40-50 cm, iar din planșa de la fila 64 reiese că la aceeași înălțime se situează și bara de protecție a autovehiculului Renault.
De altfel, instanța reține că este dincolo de orice dubiu că avariile celor două autovehicule s-au datorat coliziunii dintre ele. Față de susținerea pârâtei, mai trebuia să se stabilească poziția față de axul drumului, unde s-a produs impactul. Acestă problemă a fost soluționată, pe de o parte, prin audierea martorilor, care au declarat, sub prestare de jurământ, că autovehiculul condus de către petent se afla pe sensul său de mers, la cel puțin 1 m de axul drumului, înspre marginea din dreapta, iar pe de altă parte, de atitudinea pârâtei care, deși inițial a solicitat proba cu expertiza tehnică în specialitatea auto, probă care nu a fost încuviințată, datorită depunerii peste termen a întâmpinării, în momentul în care instanța a pus în discuție, din oficiu, efectuarea expertizei, a arătat că nu o mai consideră utilă.
Instanța, în acest context nu poate să treacă cu vederea, paragraful al doilea din răspunsul dat de către pârâtă reclamantului prin Notificarea nr. 878/16.09.2014: totodată dorim să vă informăm că, la dispoziția Administrației Centrale ASTRA, sunt o multitudine de alte elemente probatorii, care susțin decizia neacordării despăgubirilor pe cale amiabilă, dar, pe care, având în vedere cazuistica complexă și experiența procesuală, pentru a nu fi alterate și apoi apreciate ca „neconcludente”, dorim să le prezentăm structurilor abilitate ale statului român, la momentul potrivit, în situația în care se impune (f.55). Pe cât de bombastic sună, pe atât de fără conținut s-a dovedit a fi, deoarece din „multitudinea de elemente probatorii” la care făcea referire pârâta, nu a prezentat nici măcar unul, presupunând totuși că instanța se încadrează printre „structurile abilitate ale statului”, la care a făcut referire. Acest răspuns, coroborat cu răspunsurile date de către reclamant la interogatoriu, întăresc convingerea instanței că, în ceea ce privește conduita pârâtei, la mijloc a fost un calcul pragmatic, deși nelegal, dat de „experiența procesuală” a acesteia, calcul potrivit căruia, în cazul refuzului dosarului de daună, păgubitul va trebui să-și repare autovehiculul pe banii săi, și va căuta soluțiile cele mai ieftine, chiar dacă reparațiile nu vor fi la fel de bune. Astfel, reclamantul a arătat că inițial s-a prezentat la reprezentanța Dacia de pe Calea Turzii, din Cluj-N., autovehiculul său fiind Dacia L., dar că i-au dat un deviz estimativ de peste 7000 lei, motiv pentru care a căutat o soluție mai ieftină.
Față de aceste considerente, instanța constată că cererea reclamantului cu privire la primul capăt de cererea este întemeiată, urmând a o admite și a o obliga pe pârâta la plata către reclamant a sumei de 4517,72 lei, cu titlu de despăgubiri.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere instanța constată că prin raportare la prevederile art. 36 alin.5 din Ord. CSA nr.14/2011, potrivit cărora despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în termen de maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat in scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma la care este obligat să o plătească, pârâta avea obligația să plătească despăgubirea în maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar cuantificării daunei. Deși cererea de despăgubire a fost depusă la data de 09.09.2014, pârâta avea posibilitatea să analizeze dosarul de daună, și în cazul în care se impunea depunerea unor documente suplimentare să le solicite, și abia după maxim 10 zile de la depunerea ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, avea obligația de plată a despăgubirilor. Față de aceste considerente, instanța reține că pârâta nu poate fi obligată la plata penalităților din chiar ziua depunerii cererii de despăgubire, adică 09.09.2014. Termenul de la care este obligată să plătească penalitățile de întârziere este data de 16.09.2014, dată la care a comunicat Notificarea nr. 848/11.02.2014, din care rezultă că nu mai avea nevoie de alte documente la dosar față de cele deja prezentate.
Susținerea potrivit căreia în cauză sunt incidente prevederile art. 45 alin. 3 din Ord. CSA nr. 14/2011 nu este întemeiată, deoarece pârâta nu a prezentat nici reclamantului și nici instanței motive întemeiate din care să rezulte că nu se pot trage concluzii cu privire la persoana responsabilă, la cauzele sau împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor. Ne-am fi aflat într-o astfel de ipoteză, dacă într-adevăr, în loc de răspunsul deja criticat mai sus de către instanță, pârâta ar fi adus argumente pertinente, susținute eventual și de probe, din care să rezulte într-adevăr că ne aflăm în vreunul din cazurile reglementate de art. 45 alin.3.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. I. M., și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 4517,72 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal, de la data de 16.09.2014 și până la achitarea efectivă a debitului și va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de acordare a penalităților de întârziere de la data de 09.09.2014 și până la data de 15.09.2014.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 și art. 275 Cod procedura civila, va obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de lei 3077,45 cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 2477,45 lei reprezintă taxă de timbru și timbru judiciar, și suma de 600 lei, onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamantul C. I. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., . la av. F. G., în contradictoriu cu pârâta . SA, prin Sucursala Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, C._.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cu titlu de daune materiale suma de 4517,72 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamant a unor penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, aplicate asupra debitului principal, începând cu data de 16.09.2014, data notificării de către pârâta a că dosarul de daună a fost respins și până la plata efectivă a întregii sume datorate.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata a unor penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, aplicate sumelor încuviințate, începând cu data de 09.09.2014 și până la data de 16.09.2014.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1621,24 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul Specializat Cluj.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. G. M. M.
Red. I.G./Thred. I.G./
4 ex./23.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3681/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 3648/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
