Plângere contravenţională. Sentința nr. 3680/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3680/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 3680/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal -3185
SENTINTA CIVILA Nr. 3680/2015
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: B. T. G.
GREFIER: M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta A. D. SRL, in contradictoriu cu intimata D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ-N., având ca obiect plângere contravențională
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta reprezentanta petentei avocat D. D., lipsa fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care,
Verificându-și competența conform prevederilor art. 131 C.pr.civ, instanța constată că este competentă general, material și teritorial sa judece pricina.
Raportat la prevederile art. 237 alin. 1 Cod pr.civila, instanța declara deschisa cercetarea judecatoreasca a procesului si totodata, pune in discutie calificarea exceptiei invocata de petenta ca fiind o aparare de fond.
Reprezentanta petentei arat ca nu este vorba de o exceptie propriu zisa, ci solicita aplicarea disp. art. 20 din Constitutie.
Instanta, califica exceptia invocata de petenta prin plangerea ca fiind o aparare de fond, urmand a fi analizata ca atare.
Reprezentanta petentei arata ca nu are cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat si solicita incuviintarea probei cu inscrisurile de la dosar.
Instanța, în baza art. 258 Cod pr.civila raportat la art. 255 Cod pr.civila, încuviințează proba cu inscrisurile depuse la dosar, apreciind ca este legala, concludenta si pertinenta pentru justa solutionare a cauzei.
În temeiul art. 244 Cod pr.civila, instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 Cod pr.civila, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanta petentei solicita admiterea plangerii astfel cum a fost formulata si in consecinta anularea procesului verbal de contraventie si a masurii dispuse, respectiv sanctiunea amenzii aplicate, iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment, restituirea amenzii achitate. De asemenea, solicita cheltuieli de judecata, constand in taxa judiciara de timbru si onorariu avocatial.
Dupa inchiderea dezbaterilor in fond se prezinta reprezentanta intimatei, consilier juridic A. M., care depune delegatie la dosar.
Instanta redeschide dezbaterile in fond a cauzei.
Reprezentanta intimatei solicita incuviintarea probei cu inscrisurile de la dosar, iar pe fondul cauzei solicita respingerea plangerii si mentinerea in totalitate a procesului verbal de contraventie, pentru motivele din intampinare.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod pr.civila, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 22.12.2014 petentul A. D. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimatul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., anularea procesului-verbal de contravenție nr._/08.12.2014, iar în subsidiar înlocuirea sacnțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment; restituirea amenzii achitate.
În motivare, petentul a menționat că s-a reținut în sarcina sa contravenția prevăzută de art.10 alin. 1 din Legea 158/2008 constând in aceea că în perioada 21.05.2014 (data sesizării MFP)-16.07.2014 (data la care anuntul nu mai apare pe internet) a desfăsurat o campanie publicitara de promovare si marketing a propriei afaceri, având ca obiect pozitionarea site-ului societătii www.smilo.ro în primele listări pe motoarele de căutare google.ro google.. „uși de garaj hormann” asociată site-ului www.smilo.ro fără a deține acceptul Hormann România SRL, care este titulara mărcii Hormann înregistrată la OSIM, prin aceasta putându-se induce în eroare persoanele cărora li se adresează ori iau contact cu aceasta, privind natura, atribuțiile și drepturile A. D. SRL cum ar fi: identitatea și bunurile sale, calificările și deținerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau intelectuală, fiind încălcate prevederile art. 4, art. 5 lit. c din Legea 158/2008.
Petentul menționează că în cauză nu s-au respectat dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, fapta fiind descrisă in mod formal, fiind omise aspecte esențiale care duc la concluzia că fapta de publicitate înșelătoare nu există. Petenta menționează că în perioada 21.05-16.07.2014 au fost prezentate propriile produse marca DoorTeck fără a se face referire la cuvântul Hormann, astfel că nicio persoană rezonabilă nu ar fi putut fi indusă în eroare cu privire la natura, atribuțiile și drepturile A. D. SRL. În cauză nu există fapta de publicitate înșelătoare deoarece lipsește caracterul înșelător.
Petentul arată că fapta nu a fost săvârșită de către el, ci de prestatorul de servicii de publicitate Privilege Studio SRL, acesta din urmă recunoscând comiterea faptei, din explicațiile oferite rezultă că pentru a aduce la îndeplinire obligațiile asumate contractual, prestatorul a introdus în Google AdWords cuvintele cheie „usi garaj”, tool-ul google keyword insertion din google adwords a generat automat (nu manual), alte zeci de categorii și subcategorii de cuvinte cheie asociate căutării „usi de garaj”, printre acestea fiind si „usi de garaj hormann”. Această combinație de cuvinte nu a fost introdusă manual in Google AdWords, în campania online „bannere smilo.ro”, ci a fost generată automat, în mod neintenționat, nefiind nici măcar sugerată de către petent. Totodată prestatorul nu a cunoscut faptul că marca Hormann este concurentă cu marca produsă de AriaDoor SRL.
Petentul precizează că art. 17 din Legea 158/2008 stabilește o răspundere obiectivă în sarcina beneficiarului anunțului publicitar, stabilind o prezumție de vinovăție în sarcina acestuia, încălcându-se principiul nevinovăției instituit de art. 6 pgf. 2 CEDO.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 1,7,16,31 din O.G. nr.2/2001, art. 3, art. 15 din Legea 158/2008, art. 6 pgf. 2 CEDO.
În probațiune, a depus în copie înscrisuri (f.8-42).
Cererea este legal timbrată cu 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013 (f.7).
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare în data de 03.02.2015 (f.46) solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată. Intimatul menționează că în procesul verbal de contravenție și anexa la acesta fapta este descrisă în detaliu. Intimatul precizează că în anexa procesului verbal de contravenție se menționează cu titlu exemplificativ faptul că există răspunderea comitentului pentru prepus, însă petenta nu a fost sancționată în baza acestui principiu, ci a fost sancționată în baza art. 4, art. 5 lit. c, art. 10 din Legea 158/2008. Intimatul consideră că art. 17 din Legea 158/2008 este o transpunere a Directivei 2006/114/CE. Intimatul precizează că petenta nu poate susține că în intervalul de timp scurs de la data de 21.05.2014 până la data de 16.07.2014, nu a cunoscut existența anunțului.
În probațiune intimatul a depus înscrisuri (f.49-61).
La data de 23.02.2015 (f.66) petentul a depus răspuns la întâmpinare învederând în esență că fapta de publicitate înșelătoare nu există întrucât lipsește caracterul înșelător al acesteia, art. 3 lit. b din Legea 158/2008 prevede pentru existența faptei de publicitate înșelătoare următoarele condiții ce trebuie întrunite cumulativ și nu alternativ: a) publicitatea în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează ori care iau contact cu aceasta; b) din cauza caracterului înșelător, publicitatea poate afecta comportamentul economic al persoanelor cărora li se adresează ori care iau contact cu aceasta sau care, din acest motiv, prejudiciază sau poate prejudicia un concurent. În cauză prestatorul de servicii . a recunoscut că sintagma „usi de garaj horman” nu a fost introdusă manual in google adwords, ci a fost generata automat, in mod neintentionat. Petenta reiterează că nicio persoana nu a fost indusa in eroare si nicio persoana rezonabila nu putea fi indusa in eroare cu privire la natura, atribuțiile și drepturile petentei. Petenta precizează că nici a doua condiție nu este întrunită deoarece in perioada respectivă nicio persoană nu a achiziționat produse Hormann de la ea.
Petenta menționează că prestatorul de publicitate a recunoscut că el este culpabil pentru fapta imputată ei și din moment ce Hormann Romania SRL a sesizat direct MFP este firesc să nu fi cunoscut existenta respectivului anunt publicitar decât la data la care organele fiscale au adus la cunoștință plângerea formulată de Hormann.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/08.12.2014 (f.49), petentul A. D. SRL a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei, reținându-se că în în perioada 21.05.2014 (data sesizării Ministerului Finantelor Publice MFP)-16.07.2014 (data la care anuntul nu mai apare pe internet) a desfăsurat o campanie publicitara de promovare si marketing a propriei afaceri, având ca obiect pozitionarea site-ului societătii A. D. SRL www.smilo.ro în primele listări pe motoarele de căutare google.ro; google.. „uși de garaj hormann” asociată site-ului www.smilo.ro fără a deține acceptul Hormann România SRL, care este titulara mărcii Hormann înregistrată la OSIM, prin aceasta putându-se induce în eroare persoanele cărora li se adresează ori iau contact cu aceasta, privind natura, atribuțiile și drepturile A. D. SRL cum ar fi: identitatea și bunurile sale, calificările și deținerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau intelectuală, fiind încălcate prevederile art. 4, art. 5 lit. c din Legea 158/2008; faptă sancționată conform art. 10 alin. 1 din Legea 158/2008.
Instanța reține că prin chitanța . nr._/17.12.2014 a fost achitată amenda contravențională (f.12)
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 22.12.2014, procesul verbal fiind comunicat conform art. 27 din OG 2/2001 la 08.12.2014 (f.49).
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele: examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolutăprevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
În considerentele Recursului în Interesul Legii nr. 22/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că. art. 17 din OG nr. 2/2001 precizeaza expres că numai pentru cazurile de nulitate conținute de acest text legal, sancțiunea nulității se poate constata și din oficiu. Rezultă așadar că în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor legale, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Pentru a se reține incidența nulității relative este necesară existența unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului (art. 175 alin. 1 C.proc.civ.). Petentul nu a făcut dovada unei vătămări care să se preteze pe dispozițiile art. 175 alin. 1 C.proc.civ. reprezentate de faptul că procesul verbal nu cuprinde descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, instanța reține că aceste mențiuni sunt expuse în cadrul procesului verbal, iar pe cale de consecință instanța va respinge ca neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de acesta, respectiv încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, instanța constată că petentului îi incumba potrivit art. 10, 249 C.pr.civ. sarcina probei în combaterea prezumției de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal.
Potrivit art. 4 din Legea 158/2008 publicitatea înșelătoare este interzisă.
Potrivit art. 5 din Legea 158/2008 pentru a determina dacă publicitatea este înșelătoare trebuie să se ia în considerare toate aspectele acesteia, în special orice informație conținută de aceasta cu privire la: c) natura, atribuțiile și drepturile comerciantului care își face publicitate, cum ar fi: identitatea și bunurile sale, calificările și deținerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau intelectuală ori premiile și distincțiile acestuia.
Potrivit art. 10 alin.1 din Legea 158/2008 nerespectarea de către comercianți a prevederilor art. 4 și 6 constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei.
Potrivit art. 3 lit. b din Legea 158/2008 în sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: b) publicitate înșelătoare - publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se adresează ori care iau contact cu aceasta și care, din cauza caracterului înșelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent.
Instanța reține că în sarcina petentei s-a reținut că prin fapta săvârșită descrisă în procesul verbal se pote induce în eroare persoanele cărora li se adresează ori iau contact cu aceasta, privind natura, atribuțiile și drepturile A. D. SRL cum ar fi: identitatea și bunurile sale, calificările și deținerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau intelectuală. Or în condițiile în care la o simplă accesare a motoarelor de căutare google.ro și google.. „uși de garaj hormann” asociată site-ului www.smilo.ro ce aparține petentei, un clinet era direcționat către societatea petentă sunt întrunite condițiile art. 3 lit. b din Legea 158/2008 astfel încât un consumator mediu poate fi indus în eroare din cauza caracterului înșelător, ce rezultă din utilizarea sintagmei menționate fără a deține acceptul Hormann România SRL, care este titulara mărcii Hormann înregistrată la OSIM (f.56,59), fapt ce în mod evident poate afecta comportamentul economic al consumatorului sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent – pe Hormann România SRL. Inducerea în eroare operează sub forma prezentării unui produs asociat mărcii Hormann dar care în esență nu aparține acesteia ci exclusiv pârâtei.
În cauza Shearson Lehmann Hutton Inc. c. TVB Curtea Europeană de Justiție a statutat că prevederile de protecție care se aplică consumatorilor au rezultat din preocuparea de a-i proteja pe aceștia ca parte considerată mai vulnerabilă din punct de vedere economic și mai puțin experimentată în materie juridică decât cealaltă parte contractuală. Aplicarea acestor prevederi nu trebuie extinsă în cazul persoanelor a căror protecție nu este justificată.
Instanta reține, având în vedere cele mai sus expuse, că activitatea desfășurată de către petentă astfel cum este descrisă în procesul verbal de contravenție se include în noțiunea prevăzută de art. 4, art. 5 lit.b din Legea 158/2008, pentru existența ei fiind suficient un singur act material al laturii obiective, informațiile oferite consumatorilor asupra naturii produsului la acesarea motoarelor de căutare google.ro și google.. garaj hormann” prin direcționarea spre site-ul petentei unde aceasta își comercializează produsele, sunt de natură a induce în eroare, în scopul atragerii consumatorilor care sunt tentați să contracteze cu petenta considerând că au un posibil avantaj oricare ar fi acesta material, calitativ, dar în realitate le sunt încălcate drepturile și interesele legitime, fiind prejudiciați; petenta acționând in acest mod s-a comportat contrar diligenței profesionale, prin acțiunile sale înșelătoare a putut induce în eroare consumatorii (art. 3 lit. b din Legea 158/2008), afectând capacitatea acestora de a lua decizii și astfel putându-le deforma în mod esențial comportamentul economic putând prejudicia și un concurent.
Potrivit art. 17 din Legea 158/2008 (1) în cazul încălcării dispozițiilor prezentei legi, răspunderea revine comerciantului beneficiar al anunțului publicitar. (2) În cazul în care comerciantul care își face publicitate nu are sediul social în România, răspunderea revine reprezentantului său legal în România.
Instața reține că petenta nu a fost sancționată în baza acestui articol. Totodată instanța reține că acest articol devine incident în cazul încălcării dispozițiilor prezentei legi, caz în care răspunderea revine comerciantului beneficiar al anunțului publicitar, nefiind încălcată prezumția de nevinovăție.
Instanța nu va avea în vedere înscrisurile depuse de petentă contractele de prestări servicii și inscrisul de la filele 36 emis de . (f.20-35) având în vedere că acestea nu au dobândit dată certă în conformitate cu disp. art. 278 C.P.C. (art. 1182 Vechiul Cod Civil).
Pe cale de consecință, instanța reține că nu a fost înlăturată forța probantă a procesului verbal de sancționare și constatare a contravenției, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa și că nu este incidentă niciuna din cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, care sunt prevăzute în mod expres și limitativ la art. 11 din OG nr. 2/2001.
Astfel, față de cele expuse mai sus și în considerarea faptului că gradul de pericol social al faptei săvârșite nu justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că plângerea contravențională formulată de către petent este neîntemeiată, motiv pentru care urmează a o respinge.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. D. SRL cu sediul în B., nr. 29B, jud. Cluj, cu sediul procesual ales la SCA R. și Asociații, situat în Cluj-N., .. 1, ., în contradictoriu cu intimatul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., cu sediul în Cluj-N., piața A. I. nr. 19, jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/08.12.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul Cluj –secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3679/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3681/2015. Judecătoria... → |
|---|
