Pretenţii. Sentința nr. 5672/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5672/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 675/211/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5672/2015
Ședința publică din data de 05 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. L.
Grefier C. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulate de către reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M., în contradictoriu cu pârâții M. P. R. și S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A., având ca obiect pretenții.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 05 iunie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 16 ianuarie 2015 sub nr._, reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul M. P. R. ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea celui din urmă la plata în favoarea sa a sumei de 611,26 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate M. D. în perioada 05.02.2012 – 06.02.2012, a dobânzii legale aferente debitului principal calculate de la data externării persoanei vătămate și până la plata lui efectivă precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers procesual.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, faptul că pârâtul, prin conduita sa culpabilă, a provocat un accident rutier și a produs vătămări numitului M. D. pentru a căror vindecare a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență Târgu M. în perioada 05.02.2012 – 06.02.2012. Contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat persoana vătămată însumează 611,26 lei.
A susținut că, urmare a împăcării părților, organele de urmărire penală au dispus neînceperea urmăririi penale fată de pârât pentru săvârșirea faptei de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (1) și alin. (3) C. pen. astfel încât unitatea spitalicească nu și-a putut valorifica pretențiile civile în cadrul procesului penal.
În continuare, reclamantul a învederat faptul că potrivit dispozițiilor legale, persoana care prin fapta sa aduce daune sănătății altei persoane răspunde potrivit legii și are obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de asistență medicală. Prin urmare, are atât dreptul cât și obligația de a recupera de la pârât cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate.
A învederat că acest tip de cheltuieli de înscriu, în vederea decontării de către casa de asigurări de sănătate, într-un registru distinct, cu semnul minus și, o dată decontate, nu pot fi utilizate pentru efectuarea de plăți.
A menționat și că se încadrează în categoria instituțiilor publice bugetare astfel că sumele vizate în speță având drept proveniență fonduri publice, interesul recuperării lor este general.
A susținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv pârâtul a săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii materiale certe în dauna sa care încă nu au fost reparate și că între aceste două elemente există o legătură de cauzalitate.
Referitor la dobânda legală solicitată, a precizat că i se cuvine în temeiul principiului reparării integrale a pagubei, atât în ce privește pierderea efectiv suferită (damnum emergens) cât și beneficiul de care a fost lipsit (lucrum cessans). Fiind vorba despre o obligație legală, dobânda curge de drept din momentul în care se naște obligația de plată a debitului principal, respectiv, de la data externării persoanei vătămate din spital.
În subsidiar, a arătat că trebuie reținută și răspunderea societății de asigurări RCA a pârâtului, în cazul în care aceasta există. În temeiul legii și al contractului de asigurare dintre societate și pârât, asigurătorul de răspundere civilă obligatorie răspunde alături (in solidum) cu asiguratul, în limita sumei stabilite prin lege.
În drept, a invocat dispozițiile art. 25 alin. (6) și art. 27 C. pr.pen., art. 194-195, art. 411 alin. (1) pct. 2, teza a II a C. pr.civ., art. 998-999 și art. 1088 C. civ. 1864, art. 1357, art. 1489 alin. (1) și art. 1535 C. civ., L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, H.G. nr. 1389/2010, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 864/2011, L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 1 alin. (6) din Constituția României, L. nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
În probațiune, a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
A anexat la cerere, înscrisuri (f. 10-19).
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru în temeiul art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 17 februarie 2015, pârâtul a depus întâmpinare (f. 27) prin care a invocat cu prioritate excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat introducerea în cauză a societății de asigurări A. REASIGURARE ASTRA S.A. ca, prin sentința ce va fi pronunțată, aceasta să fie obligată la plata sumei de 611,26 lei, a dobânzii legale aferente și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat faptul că la momentul producerii accidentului rutier (05.02.2012) pe DN 15 E60, în afara localității Haradeni, în urma căruia M. D. din cauza vătămărilor corporale suferite a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului de Urgență Târgu M., deținea asigurare RCA valabilă astfel încât, potrivit legii și contractului de asigurare, obligația de plată incumbă asigurătorului RCA.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A susținut că, în fapt, în timp ce conducea autoturismul marca DACIA SOLENZA cu numărul de înmatriculare_, pe DN 15 E60, în afara localității Haradeni, pe fondul neadaptării vitezei la un carosabil acoperit cu zăpadă, a pierdut controlul direcției de mers și a provocat un accident rutier în urma căruia M. D. a suferit vătămări corporale și a fost internat pentru a primi îngrijiri medicale în cadrul unității reclamante.
Urmare a lipsei plângerii prealabile, P. de pe lângă judecătoria Luduș a dispus neînceperea urmării penale împotriva sa.
A menționat că reclamantul i-a solicitat lui M. D. să facă dovada că este asigurat CASS astfel încât pârâtul a depus o adeverință eliberată de la locul de muncă al celui dintâi.
A combătut susținerea reclamantei în sensul că avea cunoștință de existența debitului de la externarea persoanei vătămate având în vedere că după 2 ani de la acest moment, reclamanta i-a comunicat invitația la conciliere.
În fine, a precizat că data scadenței debitului este cea stabilită de reclamantă prin notificarea de conciliere, respectiv 60 de zile de la primirea ei și nu data de la care persoana vătămată a fost externată.
În probațiune, a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și urm. din L. nr. 134/2010, art. 49-58 L. nr. 136/1995, art. 2223-2226 C. civ.
La întâmpinare, a anexat înscrisuri (f. 30-38).
La data de 04 martie 2015, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare (f. 44-48) prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ca neîntemeiată având în vedere faptul că prin fapta sa ilicită a determinat efectuarea de cheltuieli în dauna sa dar și prevederile art. 313 din L. nr. 95/2006, ale Codului de procedură penală, Constituției României și Codului civil din 2009.
A reiterat motivele de temeinicie a antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtului, expuse și în cererea introductivă de instanță.
Cu privire la răspunderea asigurătorului, a arătat că, potrivit Deciziei nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă. Astfel, în speță, calitatea de debitor a S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. derivă din contractul de asigurare încheiat cu pârâtul precum și din prevederile legale care reglementează regimul acestui tip de contracte.
Referitor la temeiul legal al cererii, a menționat că îl reprezintă atât prevederile Codului Civil prin raportare la data producerii accidentului și respectiv data nașterii debitului pretins precum și celelalte prevederi legale din actele normative speciale invocate.
În ce privește dobânzile legale, a criticat opinia pârâtului referitoare la momentul scadenței debitului principal deoarece răspunderea civilă delictuală dă naștere în sarcina debitorului la dobânzi legale. A reiterat aspectul că este îndreptățit la repararea integrală a prejudiciului de la data externării persoanei vătămate, fără vreo punere în întârziere.
La termenul de judecată din data de 20 martie 2015, în temeiul art. 204 alin. (1) C. pr.civ. instanța a constatat faptul că prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul și-a modificat cererea sub aspect procesual pasiv, solicitând chemarea în judecată alături de pârâtul M. P.-R. a SOCIETĂȚII DE A. REASIGURARE ASTRA S.A.
La data de 17 aprilie 2015, pârâta S. DE A. REASIGURARE a depus întâmpinare (f. 59-66) prin care a invocat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată.
În motivare, preliminar, a arătat că urmare a primirii actelor de procedură efectuate de celelalte două părți, a deschis dosarul de daună CJ1015DA000300 în care a aprobat plata sumei de 611.26 lei ca plata ex gratia în favoarea reclamantului.
Față de această împrejurare, a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru efectuarea plății, consecința fiind rămânerea fără obiect a petitului 1.
În susținerea lipsei calității procesuale active a reclamantului, pârâta a arătat că prejudiciul a fost înregistrat de casa de asigurări iar nu de unitatea prestatoare de servicii medicale din moment ce serviciile au fost decontate prin CAS.
Pe fondul cauzei, a învederat faptul că reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare, se pronunță prin procedeul copy paste despre calitatea pe care trebuie să o aibă asiguratorul în procesul penal deși în speță este vorba despre o acțiune civilă în pretenții despre o anumită solidaritate dintre asigurător și asigurat dar ignoră faptul că răspunderea sa este una contractuală și nu delictuală. A susținut că, în concret, unitatea sanitară nu a solicitat obligarea sa la plata vreunei sume, solicitare care ar fi trebuit să respecte condițiile prevăzute de art. 194 C. pr.civ. În speță, nu se poate ghici care este obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamant împotriva sa or, față de dispozițiile art. 196 C. pr.civ., răspunsul la întâmpinare dacă s-ar considera ca fiind o modificare/extindere de acțiune, este nul față de lipsa obiectului.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât, a solicitat admiterea acesteia în temeiul art. 54 din L. nr. 136/1995. A arătat că spitalul trebuia să formuleze acțiunea în contradictoriu cu ea iar calitatea în care figura pârâtul în procesul civil era cea de intervenient forțat și nicidecum de pârât.
A menționat și că art. 313 din L. nr. 95/2006 constituie o aplicație practică a principiului subrogației unității spitalicești în poziția și îndrituirea pacientului de a solicita repararea prejudiciului de la persoana vinovată de producerea accidentului. A învederat că persoana vătămată M. D. nu este terț față de contractul de asigurare ci parte astfel că nu poate fi angajată răspunderea asigurătorului pentru prejudicii suferite de chiar propriul asigurat, deci se impune respingerea acțiunii pe considerentul că unitatea spitalicească se subrogă în dreptul și poziția creditorului M. Doinel care însă nu poate emite pretenții față de ea în calitate de terț din moment ce acesta are calitatea de asigurat. Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
A învederat că lipsa calității procesuale active a pacientului M. D. și implicit a reclamantului este cu atât mai elocventă cu cât este se impune a fi analizată posibilitatea intervenirii unui caz fortuit care ar antrena răspunderea civilă a proprietarului pentru fapta bunului.
În continuare, a susținut că sumele reprezentând cheltuieli de spitalizare nu reprezintă un prejudiciu direct cauzat prin accidentul de circulație, între fapta pârâtului și acest prejudiciu neexistând o relație cauzală directă. Prejudiciul pretins de către reclamant este consecința acordării asistenței și a îngrijirilor medicale către persoana vătămată M. D., în baza contractului se asigurare de sănătate încheiat de acesta.
Mai mult, unitatea spitalicească nu se încadrează în categoria persoanelor limitativ prevăzute de art. 49 și art. 50 din L. nr. 136/1995 nefiind o persoană păgubită prin vătămare corporală sau deces ori prin varierea sau distrugerea de bunuri.
A precizat și că asigurătorul nu are obligația suportării acelor cheltuieli care sunt suportate din fondurile de asigurări sociale.
În subsidiar, în măsura admiterii cererii de chemare în garanție cu privire la debitul principal, a solicitat respingerea ca neîntemeiat a petitului accesoriu de obligare la plata dobânzii legale având în vedere că o astfel de dobândă ar fi datorată din momentul la care subscrisa a fost pusă în întârziere or, nu a fost chemată la conciliere potrivit art. 720 ind. 1 din vechiul Cod de procedură civilă.
În probațiune, a depus decizii de jurisprudență (f. 69-83).
La data de 04 mai 2015, reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea pârâtei S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A., prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității sale procesuale active și a apărărilor de fond ca neîntemeiate.
În motivare, a reluat argumentele ce fundamentează dreptul de a recupera cheltuielile de spitalizare acordate persoanei vătămate de la persoana responsabilă de producerea accidentului rutier.
A reiterat aspectul că societatea de asigurare are calitatea de debitor față de unitatea spitalicească în temeiul contractului de asigurare încheiat cu pârâtul M. P. R..
A precizat că normele legale prevăzute pe de o parte de art. 313 alin. (1) din L. nr. 95/2006 și art. 49 alin. (1) lit. d) din ordinul CSA nr. 5/2010 (referitor la excluderea cheltuielilor suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare) nu sunt contradictorii ci trebuie corelate, astfel cum s-a cristalizat în practica judiciară.
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 611,26 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate M. D. în perioada 05.02.2012 – 06.02.2012, a dobânzii legale aferente debitului principal calculate de la data externării persoanei vătămate și până la plata lui efectivă precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers procesual.
A anexat decizii de jurisprudență (f. 80-92).
La data de 18 mai 2015, pârâta S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A. a depus dovada achitării sumei de 611,26 lei către reclamant reprezentând despăgubiri în dosarul de daună CJ1015DA000300 (f. 99-100).
Pentru termenul de judecată din data de 29.05.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei precizări (f. 102-103) prin care a învederat faptul că la data de 11.05.2015, S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A. a achitat obligațiile ce cădeau în sarcina debitorului, respectiv suma de 611,26 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată. A menționat că își menține pretențiile privind suma de 131,58 lei reprezentând dobânzi legale de la data acordării îngrijirilor medicale până la data plății efective aferente cheltuielilor de spitalizare,
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 131,58 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data externării persoanei vătămate și până la plata lui efectivă de către pârât.
A anexat fișa de client din contabilitate (f. 103).
La termenul de judecată din data de 29 mai 2015, în temeiul art. 248 alin. (4) C. pr.civ., a dispus unirea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtului (invocată de pârât prin întâmpinare) și lipsei calității procesuale active a reclamantului (invocată de societatea de asigurare reasigurare prin întâmpinare) cu fondul cauzei, apreciind că pentru soluționarea lor sunt necesare aceleași probe ca și pentru rezolvarea fondului.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. pr. Civ. Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei iar conform alineatului 4 al aceluiași text de lege Excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau după caz, pentru soluționarea fondului.
Astfel cum prevede art. 36 C. pr.civ., Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Analizând materialul probator administrat în cauză în scopul soluționării cu prioritate, în detrimentul fondului, a excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de societatea de asigurare prin întâmpinare și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Din starea de fapt, necontestată în cauză, rezultă că la data de 05.02.2012, în timp ce conducea autoturismul marca DACIA SOLENZA cu numărul de înmatriculare_, pe DN 15 E60, în afara localității Haradeni, pe fondul neadaptării vitezei la un carosabil acoperit cu zăpadă, pârâtul M. D. a pierdut controlul direcției de mers și a provocat un accident rutier în urma căruia M. D. a suferit vătămări corporale și a fost internat pentru a primi îngrijiri medicale în cadrul unității spitalicești reclamante.
Autoturismul marca DACIA SOLENZA cu numărul de înmatriculare_, proprietatea lui M. D. avea încheiată polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._, emisă la data de 10.09.2011, valabilă de la data de 11.09.2011 până la data de 10.03.2012 (f. 38).
Din fișa pentru calculul costului de spitalizare pentru bolnavi (f. 18), rezultă că persoana vătămată M. D. a fost internată la CI. TRAUMATOLOGIE ORTOPEDIE în perioada 05.02._12 cu diagnosticul policontuzionat prin accident rutier, fractură cominutivă clavicula dreapta, plagă excoriată frontală dreapta.
Costul medicamentelor și materialelor sanitare precum și investigațiilor efectuate pe durata spitalizării însumează 611,26 lei.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș din data de 29.02.2012, în temeiul art. 228 alin. (6) C. pr. pen. raportat la art. 10 lit. f) C. pr.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul M. P.-R. pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. din 1968 întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanelor vătămate.
La data de 24.03.2014, reclamantul a comunicat pârâtului M. P.-R. o invitație – convocare la ședința de informare privind avantajele medierii prin care i-a pus în vedere să îi plătească suma de 611,26 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare precum și dobânda legală aferentă acesteia.
La data de 11.05.2015, pârâta S. DE A. REASIGURARE S.A. a achitat reclamantului suma de 611,26 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată M. D. (f. 100).
În drept, potrivit art.11 din Legea nr.136/1995, persoana păgubită este persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii riscului asigurat printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.
Conform art. 50 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.
Conform art. 50 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.
Dispozițiile legii se completează cu cele cuprinse în norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, la data accidentului fiind în vigoare Ordinul nr.21/2009.
Potrivit prevederilor art. 1 al.1 din Ordinul nr. 21/2009, începând cu data publicării prezentului ordin se pun în aplicare Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, iar potrivit art. al.1 și 2 din Anexa la Ordinul nr. 21/2009, în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane. Nu intră sub incidența asigurării răspunderea decurgând din executarea unui contract de transport de bunuri efectuat cu titlu oneros. (2) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului.
Potrivit prevederilor art. 26 din Ordinul nr. 21/2009,asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial ; b) pagube materiale; c) pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat; d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
De asemenea, art. 313 din L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că (1) persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de furnizorii de servicii medicale. (2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
În același context conform art. 9 alin. (2) din H.G. 1389/2010 pentru aprobarea Contractului Cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012, furnizorii de servicii medicale au obligația să întocmească evidențe distincte ale cazurilor prezentate ca urmare a situațiilor în care le-au fost aduse prejudicii sau daune sănătății de către alte persoane și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală aceste evidențe, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective, în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective. Sumele restituite către casele de asigurări de sănătate de către furnizorii de servicii medicale către casele de asigurări de sănătate de către furnizorii de servicii medicale pentru perioadele anterioare anului curente se raportează în conturile de execuție bugetară, partea de cheltuieli, cu semnul minus și nu pot fi utilizate pentru efectuarea de plăți.
În speță, instanța va analiza excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului din cele două perspective supuse atenției de către societatea de asigurări pârâtă, diferențiate prin prisma relației acestuia cu subiecții procesuali pasivi.
Astfel, în ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. P. – R., instanța reține aspectul că reclamantul susține că este furnizor de servicii medicale în accepțiunea dispozițiilor L. nr. 95/2006 în timp ce pârâtul este persoana pretinsă a fi cea care prin fapta sa a adus atingere sănătății altei persoane, respectiv M. D.și care ar avea obligația să repare prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Așadar, reclamantul în calitate de furnizor de servicii medicale deține ope legis calitatea procesuală activă de a recupera de la persoana responsabilă pentru producerea daunelor sănătății altei persoane cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. În acest context, critica pârâtei în sensul că persoana care a suferit prejudiciul este, în fapt, casa de asigurări de sănătate întrucât aceasta a decontat reclamantului suma cu acest titlu, apare ca neîntemeiată prin interpretarea dispozițiilor anterior redate. Furnizorul de servicii medicale ține o evidență distinctă a acestor cazuri față de cele decontate cu titlu definitiv de către casa de asigurări de sănătate în temeiul contribuțiilor proprii ale asiguraților la acest fond social deoarece deși inițial îi sunt decontate, are obligația de a le restitui casei după recuperarea de la persoanele răspunzătoare pentru producerea lor.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiate atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă prin întâmpinare, în măsura formulării cererii în contradictoriu cu pârâtul M. P.-R. cât și pe cea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamatului în cererea formulată împotriva pârâtei S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A., instanța constată că la data producerii accidentului, persoana vătămată M. D. era proprietarul autoturismului implicat în accident și titularul poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._, emisă la data de 10.09.2011, valabilă de la data de 11.09.2011 până la data de 10.03.2012 (f. 38).
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Astfel instanța apreciază, în acord cu practica judiciară cristalizată în materie, că titularul contractului de asigurare nu poate fi considerată terță persoană păgubită prin producerea accidentului, în sensul dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, neavând, astfel, calitatea procesuală activă necesară solicitării de despăgubiri de la societatea de asigurare în baza acestui contract.
Această concluzie se desprinde și din interpretarea dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul ar trebui să le plătească cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite, din acest text rezultând că legiuitorul a înțeles să îl diferențieze pe asigurat de persoana păgubită prin producerea accidentului și care ar putea solicita despăgubiri.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 pct. 4 din Ordinul CSA nr.21/2009, asigurătorul acordă despăgubiri în cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicul, rezultând astfel, intenția legiuitorului de a-l excepta pe titularul contractului de asigurare de la posibilitatea de a solicita despăgubiri în baza contractului de asigurare, fiind lipsit de relevanță dacă acesta a fost sau nu conducătorul autovehiculului vinovat de producerea accidentului.
Prin urmare, instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în raport cu pârâta S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A. este întemeiată deoarece subrogația legală a furnizorului de servicii medicale în drepturile persoanei vătămate pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare nu operează față de societatea de asigurări în cazul în care persoana vătămată este chiar titularului poliței de asigurare. Astfel, instanța va admite excepția analizată și va respinge cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A, ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzei, preliminar, instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile Codului civil din 2009 prin raportare la data săvârșirii faptei ilicite, respectiv 05.02.2012.
Conform art. 1357 alin. 1 C. civ. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar alineatul 2 prevede că autorul răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Astfel, condițiile angajării răspunderii civile delictuale sunt: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre acestea și vinovăția autorului.
În cauză, pârâtul M. P. R. a provocat un accident de circulație în urma căruia M. D. a suferit vătămări corporale a căror vindecare a necesitat acordarea de îngrijiri medicale de către reclamant.
Astfel, există o faptă ilicită a pârâtului constând vătămarea corporală a lui M. D., săvârșită cu vinovăție în forma culpei, după cum rezultă din cercetările penale efectuate în cauză până la momentul dispunerii soluției de neîncepere a urmăririi penale coroborate cu însăși poziția procesuală a pârâtului de recunoaștere a stării de fapt.
Fapta ilicită a pârâtului a produs un prejudiciu material reclamantului constând în ansamblul cheltuielilor efectuate reprezentând serviciile medicale prestate în favoarea victimei M. D. în sumă totală de 611,26 lei, potrivit decontului depus la dosar (f. 18).
Nu poate fi negată nici legătura de cauzalitate dintre acțiunea pârâtului și paguba produsă, de vreme ce cheltuielile pentru îngrijirea sănătății victimei au fost determinate de vătămarea corporală suferită prin fapta culpabilă a pârâtului.
În consecință, instanța apreciază că sunt întrunite cerințele necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului față de reclamant.
Totuși, față de împrejurarea că pârâta S.C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. a achitat reclamantului pentru pârât la data de 11.05.2015 debitul pretins în cuantum de 611,26 lei, instanța va respinge cererea cu privire la capătul principal ca rămasă fără obiect.
Relativ la capătul de cerere accesoriu reprezentat de obligarea pârâtului la plata sumei de 131,58 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data externării persoanei vătămate și până la data plății efective, respectiv 11.05.2015, instanța constată că este întemeiat și în consecință, îl va admite.
Instanța reține dispozițiile art. 1.385 alin. (1) C.civ. Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit precum și prevederile art. 1535 alin. (1) C. civ. În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Conform art. 1523 alin. 2 C. civ. Debitorul se află de drept în întârziere în cazurile expres prevăzute de lege, precum și atunci când: e) obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.
Analizând cerințele impuse de dispozițiile legale evocate, instanța constată că solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale este întemeiată. Astfel, pârâtul i-a datorat suma de 611,26 lei reclamantului cu titlu de despăgubire pentru serviciile medicale prestate de unitatea spitalicească în favoarea persoanei vătămate M. D., ale cărui vătămări corporale au fost cauzate prin fapta ilicită a pârâtului. Având în vedere izvorul extracontractual generator al obligației de plată, rezultă că pârâtul a fost de drept în întârziere cu privire la îndeplinirea obligației de plată de la nașterea acesteia și până la stingerea creanței, fără a fi necesar ca reclamantul să îl notifice pentru executarea ei.
În considerarea celor expuse în fapt și în drept, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ce privește cererea formulată împotriva pârâtei S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A, invocată de pârâtă.
Va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ce privește cererea formulată împotriva pârâtului M. P. – R., invocată de pârâtă.
Va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. P. – R., invocată de pârât.
Va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții M. P. – R. și S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A.
Va obliga pârâtul M. P.-R. la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale aferente sumei de 611,26 lei calculată de la data de 07.02.2012 (data externării persoanei vătămate M. D.) și până la data achitării debitului principal, respectiv 11.05.2015.
Va respinge capătul principal al cererii constând în obligarea pârâților la plata în favoarea reclamantului a sumei de 611,26 lei, ca rămas fără obiect.
Va respinge cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A, ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În temeiul art. 453 C. Pr.civ., va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M. în ce privește cererea formulată împotriva pârâtei S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A, invocată de pârâtă.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M. în ce privește cererea formulată împotriva pârâtului M. P. – R., invocată de pârâtă.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. P. – R., invocată de pârât.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M., cu sediul în Târgu-M., .. 50, jud. M., C.U.I._, cont bancar nr. RO40TREZ47620F330800_ deschis la trezoreria municipiului Târgu-M. în contradictoriu cu pârâții M. P. - R., C.N.P._, cu domiciliul în Cluj-napoca, .. 2, .>S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A. cu sediul în cluj-N., ., jud. Cluj.
Obligă pârâtul M. P.-R. la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale aferente sumei de 611,26 lei calculată de la data de 07.02.2012 și până la data de 11.05.2015.
Respinge capătul principal al cererii constând în obligarea pârâților la plata în favoarea reclamantului a sumei de 611,26 lei, ca rămas fără obiect.
Respinge cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S. DE A. REASIGURARE ASTRA S.A, ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi data de 05 Iunie 2015.
Președinte, Grefier,
A. L. C. M.
Red. L.A./Dact. L.A.
5 ex./19.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6541/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5629/2015.... → |
|---|
