Somaţie de plată. Hotărâre din 21-01-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 25525/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
ORDONANTA CIVILA NR. 539/2015
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: N. F. B.
GREFIER: A. ȘEROMOV
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. T. M. COMIMPEX S.R.L. in contradictoriu cu debitoarea ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALA S. V. I., având ca obiect ordonanța de plata.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si la a doua strigare, se constata lipsa parților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se constata că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța, pentru a da posibilitate parților sa depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 21.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 25.11.2014 sub nr._, creditoarea . SRL a chemat în judecată pe debitoarea II S. V. I. solicitând instanței emiterea unei ordonanțe de plată, prin care să oblige debitoarea la plata sumei de 6658,07 lei din care suma de 1555,57 lei reprezentând facturi neachitate, iar suma de 5102,5 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi, ce urmează a se calcula în continuare până la plata integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că debitoarea a achiziționat pe bază de factură prin punctul de lucru din Sighetu Marmației diferite produse, termenul de plată acordat fiind de 7 zile de la data emiterii facturii conform inscripției de pe factură și art. 3.2 din contractul cadrul nr. 9057/30.04.2013.
Având în vedere că debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor emise creditoarea a calculat penalități de întârziere potrivit art. 7.2 din contractul cadru în cuantum de 1% pe zi de întârziere.
Creditoarea a mai arătat că debitoarea a recunoscut debitul pretins prin semnarea și ștampilarea facturilor și prin plățile parțiale efectuate în urma notificărilor.
Creditoarea a apreciat că raportat la aceste aspecte sunt întrunite toate condițiile legale în vederea emiterii ordonanței de plată, fiind vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, creditoarea a invocat prevederile art. 1013 și urm. C.pr.civ.
În probațiune, au fost depuse la dosar: contract cadru (f.3), înștiințare plată si comunicare (f.4-6), notă centralizatoare (f.7), facturi fiscale (f.8-9).
Cererea a fost legal timbrată potrivit art. 6 alin. 2 OUG nr. 80/2013 cu taxă judiciară în cuantum de 200 lei, după cum rezultă din chitanța . nr._/17.11.2014 (f. 2).
Debitoarea a formulat întâmpinare înregistrata la data de 22.12.2014 (f.16-18) prin care a solicitat respingerea cererii invocând faptul ca reclamanta nu a parcurs procedura prev. de art. 1014 NCPC, confirmarea de primire si scrisoarea cu valoare declarata depusa la dosar menționează la expeditor Credit Security, or debitoarea nu are nici o relație contractuala cu aceasta si deci nu ii este creditor. Pe de alta parte aceasta somație de plata nu i-a fost comunicata niciodată din partea creditoarei. Pe fond susține ca nu este certa creanța întrucât ea nu recunoaște facturile, nefiind acceptate, nu sunt semnate si asumate ca reprezentând produsele care au fost livrate. De asemenea, nu exista nici un aviz de însoțire a mărfii prin care sa fi făcut recepția prin numărare si apreciere organoleptica. In continuare face teoria titlului executoriu pentru a concluziona ca pentru a proba lipsa caracterului cert este necesara administrarea de probe ( martori, interogatoriu, expertiza).
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din înscrisul atașat la dosarul cauzei la fila 3 instanța reține că între părțile prezentului litigiu a fost încheiat contractul cadru de livrare nr._/30.04.2013 în baza căruia creditoarea S.C. T. M. COMIMPEX S.R.L. a livrat debitoarei II S. V. I. diverse mărfuri.
Ca urmare a îndeplinirii propriilor obligații contractuale, creditoarea a emis pe numele debitoarei facturile fiscale_ din 25.10.2013 si_ din 22.11.2013 depuse la dosarul cauzei la filele 8-9 debitoarea refuzând plata lor integrală.
In ceea ce privește invocarea de către debitoare a lipsei parcurgerii procedurii prealabile prev. de art. 1014 NCPC, instanța arata ca aceasta este neîntemeiata, din înscrisurile depuse la dosar rezultând explicit ca instiintarea de plata/ somația a fost emisa de . in calitate de împuternicit al creditoarei . SRL si nicidecum in nume propriu, așadar in mod evident mandatarul nu are calitatea de creditor. Modalitatea de comunicare îndeplinește toate condițiile legale ( scrisoare recomandata cu valoare declarata) astfel incat neprimirea de către debitoare a instiintarii reprezintă o invocare a propriei culpe, de refuz a ridicării corespondentei, si astfel nu poate fi luata in considerare.
In ceea ce privește aspectele de fond instanța arata următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1013 alin.1 din Noul Cod de procedura civila, procedura ordonanței de plată se aplică creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
În ceea ce privește natura actului încheiat între părți, respectiv contractul de livrare cadru nr._/30.04.2013, instanța apreciază că acesta are natura juridică a unui contract civil și prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 1013 alin.1 din Noul Cod de procedura civilă.
Analizând condițiile prevăzute de textul normativ menționat, instanța constată că acestea sunt îndeplinite în mod cumulativ pentru următoarele considerente:
Sub aspectul certitudinii creanței, instanța reține că, potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță. În speță, creditoarea pretinde executarea de către debitoare a obligației de plată a sumei de 1555,57 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate. Această creanță își are originea în contractul de livrare cadru nr._/30.04.2013 încheiat între părți și însușit de acestea prin semnătură și ștampilă, în baza căruia au fost emise facturile fiscale_ din 25.10.2013 si_ din 22.11.2013.
Factura comercială are natura juridică a unui înscris sub semnătură privată care face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei. Însă în condițiile în care factura este acceptată la plată de către destinatar ea face dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul ei.
În speță, facturile fiscale arătate au fost însușite de către societatea debitoare prin ștampilare si chiar plați parțiale, și prin urmare, pot face prin sine dovada existenței unor raporturi juridice certe între părți. Mai mult aceste facturi au avut la bază convenția – contractul de livrare cadru nr._/30.04.2013 – care a fost semnată de către ambele societăți și care exprimă astfel voința juridică a acestora. De asemenea, contravaloarea mărfurilor livrate de către creditoare a fost determinată anticipat prin contract, în sensul că s-a stabilit că prețul de livrare este cel prevăzut în lista de prețuri din momentul facturării (art. 2.3), astfel încât facturile fiscale arătate reprezintă, în fapt, transpunerea obligațiilor contractuale asumate prin contract de către părți. In aceste condiții, susținerea debitoarei ca nu recunoaște facturile nu are nici o valoare juridica, fiind contrazisa atât de stampilarea facturilor cat si de platile efectuate deja. Totodată, invocarea lipsei avizului de însoțire a mărfii ca motiv de exonerare a sa de la plata nu poate fi luata in considerare atâta timp cat potrivit art. 5.2 din contract, prin aplicarea ștampilei pe factura s-a confirmat ca marfa corespunde cantitativ si calitativ.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței, conform art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din actele însușite de către debitoare, respectiv contractul de livrare cadru nr._/30.04.2013 coroborat cu facturile fiscale emise de către creditoare și cu situația plăților parțiale efectuate de către debitoare, conform cărora debitul restant este de 1555,57 lei.
Referitor la condiția exigibilității creanței, instanța reține că, potrivit art. 3.2 din contract, debitoarea avea obligația de plată a contravalorii mărfurilor într-un termen de 7 zile de la data emiterii facturii, termen specificat pe fiecare factură în parte, care până la momentul introducerii cererii s-a împlinit în mod evident.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de 5102,5 lei, instanța reține că și raportat la acestea sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă. Astfel, din contractul civil încheiat între părți reiese că părțile au stabilit la art. 7.2 că în cazul în care cumpărătorul nu achită marfa la termenul stabilit în contract, datorează penalități de întârziere de 1% pe zi din valoarea neachitată, cuantumul penalităților putând depăși valoarea debitului. Având în vedere că solicitarea creditoarei de acordare a penalităților de întârziere este întemeiată, conform prevederilor legale și contractuale amintite, instanța urmează să admită această cerere și să oblige debitoarea la plata către creditoare a sumei de 5102,5 lei cu titlu de penalități de întârziere. aferente debitului restant în sumă de 1555,57 lei calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la introducerea cererii.
Totodată, instanța reține că prejudiciul constând în lipsa de folosință a sumei restante se produce în continuare în patrimoniul creditoarei și față de cererea expresă a acesteia, instanța urmează a obliga debitoarea în continuare la plata penalităților de întârziere aferente debitului neachitat, în cuantumul convenit în contract, respectiv 1% pe zi de întârziere, în continuare, ulterior datei de 25.11.2014 și până la momentul achitării efective a sumei restante.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează ca, în baza art. 1021 alin 1 Cod procedură civilă, să admită cererea creditoarei și să emită o ordonanță care să conțină somația debitoarei la plata către creditoare a sumei de 1555,57lei reprezentând contravaloarea produselor livrate, precum și a sumei de 5102,5 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere calculate pentru neachitarea la termen a facturilor fiscale arătate până la data de 25.11.2014 și în continuare până la data plății efective.
În ceea ce privește termenul de plată, în temeiul art. 1021 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța va stabili un termen de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe pentru executarea de bunăvoie a obligației de plată de către debitoare.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, și față de cererea expresă a creditoarei în acest sens, instanța reține culpa procesuală a debitoarei în declanșarea prezentului litigiu și prin urmare va obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulata de creditoarea . SRL, J_, RO_ cu sediul in Cluj-N., . . II S. V. I., J_, CUI_ cu sediul in loc. V. de Jos, . jud. Maramureș si sediul procesual ales la Cabinet avocat P. I. situat in Cluj-N., . si in consecința:
- obliga debitoarea ca in termen de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe sa achite creditoarei suma de 6658,07 lei din care 1555,57 lei reprezintă debit restant si 5102,5 lei penalitati de întârziere calculate pana la introducerea cererii precum si in continuare la penalitati de întârziere de 1% pe zi pana la achitarea integrala a debitului.
- obliga debitoarea la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecata, in favoarea creditoarei.
Cu drept de cerere in anulare in termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțata in ședința publica din 21.01.2015.
JUDECATOR: GREFIER:
N.-F. B. A. S.
| ← Somaţie de plată. Încheierea nr. 98/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 69/2015.... → |
|---|
