Somaţie de plată. Sentința nr. 686/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 686/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 23497/211/2014
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 686/2015
Ședința publică din 23 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind creditoarea S.C. „A. G.” S.A. în contradictoriu cu debitoarea S.C. „E. I.” S.R.L.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 09.01.2015, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat consecutiv pronunțarea pentru data de 23.01.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 24 octombrie 2014, sub nr. de mai sus, creditoarea S.C. "A. G." S.A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. "E. I." S.R.L., obligarea debitoarei la plata sumei de 90.918,47 lei, cu titlu de debit principal, a sumei de 39.975,72 lei, cu titlu de penalități de întârziere, a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata debitului și a sumei de 40 de euro, cu titlu de daune suplimentare minimale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că creditoarea a livrat debitoarei marfă, pe care aceasta nu a achitat-o la scadență, astfel că datorează prețul acesteia și penalități de întârziere, care pot depăși debitul principal. S-a mai arătat că debitoarea a fost somată să achite suma datorată și că aceasta datorează și daune interese suplimentare.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 268, art. 272-273, art. 277, art. 1013 - 1021 C. proc. civ., art. 1270, art. 1350 C. civ..
Pentru dovedirea cererii de chemare în judecată s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: facturi (f. 5-38), contract (f. 39-42), somație (f. 43-51).
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 7 ianuarie 2015 debitoarea a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că debitoarea a achitat o parte din suma datorată și că creanța nu este certă și lichidă. S-a mai arătat că cererea formulată de către creditoare este nulă și că debitoarei trebuie să i se asigure garanții procesuale.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 17 alin. (1), art. 20, art. 21, art. 47, art. 52-54 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Constituției României, Legii nr. 304/2004, C. proc. civ., C. civ..
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: plăți furnizori (f. 73), adresă (f. 74).
La termenul din 9 ianuarie 2015 creditoarea a depus la dosarul cauzei fișe analitice partener (f. 89-94), iar instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea S.C. "A. G." S.A., în calitate de vânzător, și debitoarea S.C. "E. I." S.R.L., în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 30.10.2012 un contract de vânzare-cumpărare (f. 39-42). Obiectul contractului consta în vânzarea de mărfuri din oferta de produse specifică a vânzătorului, acesta fiind încheiat pe o durată nedeterminată. Potrivit art. 10 din contract, întârzierea la plată atrăgea după sine penalități de 0,1% pe zi de întârziere.
În temeiul acestui contract creditoarea a livrat debitoarei bunuri, pentru achitarea cărora a emis mai multe facturi (f. 5-38), pe care debitoarea le-a acceptat prin semnare.
Deși a susținut că ar fi achitat o parte din debit, debitoarea nu a făcut nicio probă în acest sens. Astfel, în ceea ce privește lista de plăți furnizori, instanța reține în primul rând că aceasta nu poate reprezenta o probă în contra creditoarei, câtă vreme nu emană de la aceasta și nu a fost însușită de ea, și, în al doilea rând, că și dacă plățile la care se referă ar fi reale, nu s-a făcut dovada că ele privesc creanța în litigiu, ținând cont și de faptul că relațiile comerciale dintre părți nu se rezumă la creanța solicitată prin prezenta cerere de chemare în judecată. De asemenea, în ceea ce privește adresa de la f. 74, instanța reține că aceasta nu are nicio legătură cu prezentul litigiu, nefiind de natură să demonstreze că debitoarea ar fi achitat suma solicitată.
În drept, în conformitate cu art. 1013 C. proc. civ. procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatate prin înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În speță, relațiile dintre părți au avut loc în baza unui contract civil, iar creditoarea deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, rezultată din acest contract și care reprezintă obligația de plată a unei sume de bani, constatată prin contractul însușit de către debitoare.
Nu pot fi reținute susținerile debitoarei, potrivit cărora creanța nu ar fi una certă și lichidă, câtă vreme aceasta nu a probat faptul că ar fi achitat o parte din această creanță, astfel cum deja s-a arătat mai sus. Raportat la celelalte susțineri ale debitoarei, potrivit cărora cererea creditoarei ar fi nulă și că are dreptul la un proces echitabil, instanța reține că acestea au un caracter artificial și sunt lipsite de legătură cu prezentul litigiu.
În ceea ce privește solicitarea creditoarei de obligare a debitoarei la plata daunelor-interese minimale, instanța reține că, potrivit art. 21 din Legea nr. 72/2013, dispozițiile acesteia sunt aplicabile doar contractelor încheiate după ., ceea ce nu este cazul în speță, motiv pentru care instanța va respinge cererea.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere faptul că debitoarea a pierdut procesul aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea creditoarei, în cuantum de 200 de lei, cu titlu de taxă de timbru, și 45 de lei, cu titlu de taxă eliberare certificat constatator ONRC, în total 245 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. "A. G." S.A., cu sediul în Cluj-N., .. 47, Parc Industrial Tetarom I, jud. Cluj, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J_, C. RO_, cont bancar RO22BRDE130SV_, în contradictoriu cu debitoarea S.C. "E. I." S.R.L., cu sediul în București, Calea Rahovei nr. 240, ., înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J_, C. RO_, cont bancar RO52RZBR_8985.
Somează debitoarea să achite creditoarei suma de 90.918,47 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea facturilor de la f. 5-38, suma de 39.975,72 lei, cu titlu de penalități de întârziere, și în continuare penalități de 0,1% pe zi de întârziere, calculate la valoarea debitului principal începând cu data de 23.10.2014 și până la achitarea debitului.
Fixează termen de plată de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata sumei de 40 de euro, cu titlu de daune interese suplimentare minimale, ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 245 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2014.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./ 24 februarie 2015
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 685/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 640/2015.... → |
|---|
