Somaţie de plată. Sentința nr. 685/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 685/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 23383/211/2014
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 685/2015
Ședința publică din 23 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind creditoarea S.C. „G. C. GWC” S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. „A. M.” S.R.L.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 09.01.2015, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare a amânat consecutiv pronunțarea pentru data de 23.01.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 23 octombrie 2014, sub nr. de mai sus, creditoarea S.C. "G. C." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. „A. M.” S.R.L., obligarea debitoarei la plata sumei de 64.579,2 lei, reprezentând comision de succes, și a sumei de 13.358,52 lei, reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că între părți s-a încheiat un contract de consultanță, debitoarea achitând prețul de bază al contractului, fără însă a achita și comisionul de succes datorat. De asemenea, s-a arătat că proiectul debitoarei a fost respins, fără ca creditoarea să fie vinovată pentru acest lucru, și că creditoarea deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, debitoarea datorând inclusiv penalități de întârziere.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și urm. C. proc. civ..
Pentru dovedirea cererii de chemare în judecată s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: contract (f. 7-13), confirmare de predare-primire (f. 14), notificare (f. 15-17), facturi (f. 18-19), mod de calcul penalități (f. 20), adresă (f. 21), somație (f. 22-23), răspuns la somație (f. 24-25).
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 7 ianuarie 2015 debitoarea a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii, iar pe fond solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea excepției s-a arătat că cererea este inadmisibilă întrucât creditoarea nu a încercat împăcarea pe cale amiabilă, prevăzută în contractul încheiat de către părți. Asupra fondului, se arată că proiectul debitoarei a fost respins, astfel că nu există nicio datorie față de creditoare. S-a mai arătat că la momentul emiterii facturii contractul nu mai era valabil și că creditoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, motiv pentru care aplicația nu a fost considerată eligibilă. De asemenea, s-a arătat că creditoarea nu putea emite o factură fiscală pentru întreg comisionul de succes, că factura nu a fost acceptată la plată și că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, fiind necesare probe incompatibile cu procedura ordonanței de plată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C. proc. civ..
Pentru dovedirea întâmpinării s-au solicitat proba cu interogatoriu și proba cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: contract (f. 50-55), confirmare de predare-primire (f. 56), scrisoare (f. 57-58), răspuns la somație (f. 59-60), adresă (f. 61).
La termenul din 9 ianuarie 2015 instanța a calificat excepția inadmisibilității cererii ca fiind o apărare de fond și a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea S.C. "G. C." S.R.L., în calitate de prestator, și debitoarea S.C. „A. M.” S.R.L., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de colaborare nr. C15 din 06.07.2010 (f. 7-13). Obiectul contractului consta în prestarea mai multor servicii privind elaborarea cererilor de finanțare pentru o perioadă de un an de zile, prețul acestuia fiind de 1.200 de euro plus TVA. Potrivit pct. VII din contract, prestatorul era îndreptățit să încaseze un comision compus din prețul serviciilor prestate, reprezentând o sumă fixă, și comisionul de succes, care reprezenta faptul că prestatorul s-a achitat de toate obligațiile privind elaborarea cu succes a cererii de finanțare. Potrivit pct. VII.2 din contract dacă era cazul, achitarea comisionului de succes urma să se realizeze în două tranșe egale, prima în termen de 14 zile de la data afișării rezultatului, cea de a doua la momentul alocării către beneficiar a primei rate din suma de finanțare obținută, potrivit pct. VII.3 prestatorul era îndreptățit la încasarea comisionului de succes și în cazul în care, deși cererea de finanțare este declarată câștigătoare, alocarea sumei se blochează datorită culpei beneficiarului, caz în care scadența celei de a doua tranșe depinde de momentul apariției evenimentului, iar potrivit pct. VII.4 în cazul în care beneficiarul nu achită comisioanele la scadență, datorează penalități de 0,15% pe zi de întârziere din valoarea soldului restant. În fine, potrivit pct. VII.6 eventualele litigii puteau fi soluționate de părți pe cale amiabilă, urmând să se adreseze justiției doar dacă acest lucru nu era posibil.
Printr-o confirmare de predare-primire din data de 19.10.2010 (f. 14) părțile au stabilit că creditoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate în temeiul contractului de mai sus, depunând spre evaluare o cerere de finanțare, precum și faptul că creditoarea este îndreptățită la comisionul de succes în situația în care organele de evaluare consideră aplicația eligibilă.
Din notificarea privind rezultatul evaluării tehnice și financiare din data de 13.12.2013 (f. 15-17) reiese că cererea debitoarei a fost acceptată, în continuare urmând a fi efectuată o vizită precontractuală la sediul debitoarei, ocazie cu care aceasta era obligată să pună la dispoziția autorităților mai multe documente.
Din scrisoarea în vederea respingerii documentației de contractare din data de 29.04.2014 (f. 57-58) reiese că proiectul debitoarei a fost respins la finanțare întrucât, la data vizitei la fața locului debitoarea nu a prezentat toate documentele prevăzute în lista de verificare precontractuală și nici nu a depus aceste documente (certificat de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale și autorizație de construire) în termenele care i-au fost acordate ulterior.
Pentru achitarea comisionului de succes creditoarea a emis o factură (f. 18), scadentă la data de 01.05.2014, pentru suma de 64.579,2 lei.
În drept, în conformitate cu art. 1013 C. proc. civ. procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatate prin înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În speță, relațiile dintre părți au avut loc în baza unui contract civil, iar creditoarea deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, rezultată din acest contract și care reprezintă obligația de plată a unei sume de bani, constatată prin contractul încheiat între părți. Astfel, prin confirmarea de predare-primire la care s-a făcut referire mai sus au fost modificate prevederile contractuale, în sensul că debitoarea datora plata comisionului de succes în situația în care cererea sa era considerată eligibilă. Or, din notificarea privind rezultatul evaluării tehnice și financiare reiese fără îndoială că această cerere a fost declarată eligibilă, între debitoare și autorități urmând a se încheia un contract de finanțare, contract care nu a mai putut fi încheiat din culpa debitoarei, care nu a pus la dispoziția autorităților documentele solicitate. Prin urmare, de la momentul la care debitoarea a fost notificată cu privire la faptul că contractul nu mai poate fi încheiat, creditoarea era îndreptățită, în temeiul pct. VII.3 din contract, să achite creditoarei întreg comisionul de succes.
Nu pot fi reținute susținerile debitoarei, potrivit cărora cererea creditoarei este inadmisibilă întrucât părțile ar fi stabilit necesitatea parcurgerii unei proceduri prealabile, câtă vreme o asemenea procedură nu poate fi stabilită prin acordul părților, ci numai printr-un act normativ. De asemenea, instanța reține că creditoarea a solicitat debitoarei achitarea sumei datorate, solicitare pe care aceasta din urmă a refuzat-o (a se vedea somația și răspunsul de la f. 22-25), astfel că instanța reține că obligația de a încerca soluționarea pe cale amiabilă a litigiului a fost îndeplinită. De altfel, chiar dacă s-ar reține neîndeplinirea acestei obligații, acest lucru nu ar fi în niciun caz de natură să ducă la respingerea ca inadmisibilă a cererii, putând cel mult să o îndreptățească pe debitoare la plata unor despăgubiri pentru nerespectarea obligațiilor contractuale.
În ceea ce privește faptul că, urmare a respingerii proiectului de finanțare, debitoarea nu ar avea de achitat nicio sumă către creditoare, instanța reține că, după cum deja s-a arătat mai sus, proiectul a fost inițial declarat eligibil și respins ulterior, din culpa debitoarei, astfel că în temeiul prevederilor contractuale ea datorează creditoarei comisionul de succes.
Raportat la faptul că contractul ar fi avut o valabilitate de un an, iar factura a fost emisă după patru ani, instanța reține că termenul de un an era cel în care creditoarea se obliga să îi presteze debitoarei servicii de consultanță, iar comisionul de succes era datorat oricând o cerere de finanțare ar fi fost admisă, nefiind limitat la termenul de un an. Or, cererea de finanțare a fost declarată eligibilă în anul 2013 - moment când s-a născut obligația de a achita prima tranșă a comisionului, și respinsă în anul 2014 - când s-a născut obligația de a achita cea de a doua tranșă. Prin urmare, emiterea facturii în anul 2014 este perfect justificată.
Referitor la faptul că debitoarea ar fi depus diligențe pentru acceptarea cererii de finanțare, instanța reține că aceasta nu a oferit nicio explicație plauzibilă în legătură cu modul în care, deși toate diligențele au fost depuse, cererea sa a fost respinsă pentru că nu a furnizat în termen documentele solicitate de către autorități.
Deși debitoarea se referă la obligațiile creditoarei cuprinse în pct. V.3 al contractului încheiat între părți, instanța observă că acest punct de referă la obligația de monitoring în perioada implementării proiectului, iar din pct. III al contractului reiese cu claritate că, contractul fiind încheiat pe termen de un an, această obligație nu exista, căsuța corespunzătoare nefiind bifată. De asemenea, prin confirmare de predare-primire semnată de ambele părți, debitoarea s-a obligat să îi achite creditoarei comisionul de succes la momentul declarării proiectului ca eligibil, fără a exista condiții suplimentare, recunoscând astfel, implicit, că de la acel moment creditoarea nu îi mai datorează consiliere. În fine, nu s-a dovedit nici faptul că debitoarea ar fi solicitat o asemenea asistență din partea creditoarei, în legătură cu documentele pentru neprezentarea cărora cererea le-a fost respinsă, și nici nu este foarte clar de ce debitoarea ar fi avut nevoie de consiliere pentru a depune un certificat de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale și o autorizație de construire.
Raportat la faptul că factura a fost emisă pentru întreg comisionul instanța reține că, astfel cum deja s-a explicat mai sus, la momentul emiterii facturii întreg comisionul era exigibil în temeiul art. VII.3 din contract, din momentul în care debitoarei i s-a comunicat faptul că cererea i-a fost respinsă pentru neprezentarea documentelor solicitate de către autorități.
În fine, în ceea ce privește faptul că apărările de fond invocate ar necesita administrarea altor probe decât înscrisuri, instanța reține că această susținere a debitoarei nu a fost argumentată și că, din moment ce a fost posibil să fie analizate apărările sale pe baza înscrisurilor de la dosar, creanța solicitată are caracter cert, lichid și exigibil
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere faptul că debitoarea a pierdut procesul, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea creditoarei, în cuantum de 200 de lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. "G. C." S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO23580128, cont bancar RO12BACX_1000, în contradictoriu cu debitoarea S.C. „A. M.” S.R.L., cu sediul în Drobeta T. S., .. 2D3, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO15571145, cont bancar RO87BRDE260SV_.
Somează debitoarea să achite creditoarei suma de 64.579,2 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea comisionului de succes datorat în temeiul contractului de colaborare nr. C15 din 06.07.2010, și suma de 13.358,52 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Fixează termen de plată de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Obligă debitoarea să achite creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2015.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./ 23 februarie 2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 733/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Sentința nr. 686/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
