Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 7212/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 7212/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 1927/211/2015

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3185

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7212/2015

Ședința publică de la 10.07.2015

Completul constituit din

JUDECĂTOR: M. I.

GREFIER: A. M. M.

Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâta R. E. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.

Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 03.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 10.07.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:

Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 05.02.2015 sub nr._, reclamantul Ș. V., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., . și dom. ales în Cluj N., Calea Dorobanților nr. 76, ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta R. E. M., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., .. 2, jud. Cluj și dom. ales în Cluj N., ., jud. Cluj, să dispună stabilirea exercitării exclusive a autorității părintești față de minora Ș. M. E. de către reclamant, stabilirea domiciliului minorei la adresa unde locuiește împreună cu aceasta, respectiv în Cluj N., .. 28, cu acordarea cheltuielilor de judecată, în caz de opunere la admiterea acțiunii.

În motivarea cererii promovate, reclamantul a învederat aspectele concrete de fapt privind raporturile cu pârâta, menționând că minora locuiește la domiciliul său, în prezent numai acesta ocupându-se de creșterea și întreținerea ei, precum și de necesitățile zilnice, fiind implicat și în activitățile școlare ale copilului. Totodată, s-a considerat că pârâta nu este în măsură a oferi minorei stabilitate afectivă, prin acțiunile sale impietând dezvoltarea acesteia, oricum toate cheltuielile legate de creșterea și îngrijirea copilului fiind suportate de reclamant din fonduri proprii, pârâta nerealizând venituri și nedeținând o locuință personală. Pe de altă parte, s-a relevat de către reclamant că, în acest moment, se ocupă de educația copilului, participă la activitățile și evenimentele artistice și încearcă a contura un climat favorabil dezvoltării emoționale, asigurând și suportul financiar necesar, interesul superior al copilului impunând ca exercitarea autorității părintești să fie realizată de tată, potrivit art. 398 alin. (1) din C. Civ., ținând seama de elementele concrete pe care le-a implicat relația cu pârâta. Totodată, s-a apreciat că se impun a fi luate în considerare prevederile art. 261, 398, 487, 488 alin. (2) lit. c) și d), 499 alin. (1), 516 alin. (1), 530 din C. Civ., precum și dispozițiile art. 5 alin. (1) și (2), 31 alin. (2) și 44 alin. (2) din Legea nr. 272/2004.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 194 și urm., 351 și 453 din C. proc. civ., ale art. 261, 398, 487, 488 alin. (2) lit. c) și d), 499 alin. (1), 516 alin. (1), 530 din C. Civ., respectiv dispozițiile art. 5 alin. (1) și (2), 31 alin. (1) și 44 alin. (2) din Legea nr. 272/2004.

În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri ( f. 11 - 17 ) și a solicitat administrarea probei constând în interogatoriul pârâtei, respectiv proba testimonială.

Cererea a fost legal timbrată, fiind achitată taxa în sumă de 40 lei, potrivit art. 15 lit. e) din O. U. G. nr. 80/2013 ( f. 26 ).

Pârâta a depus la 30.03.2015 întâmpinare și acțiune reconvențională ( f. 37 - 41 ), prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, respectiv încredințarea spre creștere și educare a minorei Ș. M. E., cu stabilirea domiciliului la reclamanta reconvențional, fiind de acord, în principiu, ca legăturile personale ulterioare dintre tată și fiică să se exercite și printr-un program adecvat, mai larg, de vizite, cu obligarea reclamantului pârât reconvențional la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 1/4 din venitul realizat și cu acordarea cheltuielilor de judecată, în măsura în care pârâtul se opune cererii formulate.

În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a învederat modalitatea în care au evoluat raporturile dintre părți, menționând că a contribuit în mod special la creșterea și educarea armonioasă a minorei, fiind preocupată de activitățile sale școlare și zilnice. Pe de altă parte, s-a subliniat de pârâtă că, deși minora se afla la tată, a continuat a păstra legătura cu aceasta, atât telefonic, cât și prin deplasările zilnice la școală, iar în prezent deține o locuință și un loc de muncă stabil, protejarea interesului superior al copilului presupunând încredințarea sa părintelui în măsură a-i oferi o bună creștere și educare, un climat stabil afectiv și psihic, o dezvoltare armonioasă, o educație corespunzătoare și asistarea în toate activitățile școlare sau extrașcolare.

În drept, s-au invocat prevederile art. 205, 351 și 453 din C. proc. civ., ale art. 504, 486 și urm., 261, 262 alin. (2), 263, 396 și urm., 400 alin. (1) și (2), 401, 402, 488, 496, 499, 529 și 533 din C. Civ., precum și dispozițiile Legii nr. 272/2004.

În probațiune, au fost anexate înscrisuri ( f. 43 - 45 ) și s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, respectiv proba testimonială.

Reclamantul a depus la 17.04.2015 răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională ( f. 51 - 56 ), prin care a solicitat respingerea în totalitate a cererii reconvenționale ca nefondată și admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată, în sensul exercitării exclusive de către reclamant a autorității părintești față de minoră și stabilirea domiciliului ei la adresa unde reclamantul locuiește cu aceasta, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea poziției sale procesuale, reclamantul pârât reconvențional a învederat că, în realitate, pârâta nu are nici domiciliu și nici loc de muncă, iar referitor la activitățile școlare sau extrașcolare ale copilului, a precizat că a fost mereu preocupat de atare aspecte, oricum tatăl rămânând alături de copil după părăsirea domiciliului comun de mamă. Pe de altă parte, reclamantul pârât reconvențional a răspuns, punctual, elementelor relevate în cuprinsul întâmpinării de către pârâta reclamantă reconvențional, apreciind că atribuțiile părintești au fost partajate, că rămâne o persoană echilibrată sub toate aspectele, că nu s-a făcut dovada locuinței și locului de muncă ale pârâtei, fiind necesar a se asigura copilului stabilitate materială și emoțională.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 201 alin. (2), 205 și 453 din C. proc. civ., ale art. 261, 398, 487, 488 alin. (2) lit. c) și d), 499 alin. (1), 516 alin. (1), 530 din C. Civ., respectiv dispozițiile art. 5 alin. (1) și (2), 31 alin. (1) și 44 alin. (2) din Legea nr. 272/2004.

La data de 21.04.2015 ( f. 61 ), anterior primului termen de judecată fixat în cauză ( f. 65 ), părțile litigiului au depus un înscris prin care au solicitat încetarea acțiunii civile din dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj N., declarând că renunță la toate cererile privind acest proces, ca urmare a convenției autentice intervenite la 20.04.2015, anexând declarația în acest sens, autentificată sub nr. 1280 din data de 20.04.2015 de către notarul public C. L. I. ( f. 62 ).

Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:

Potrivit art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, această manifestare de voință urmând a fi constatată de instanță prin hotărâre supusă recursului, potrivit art. 406 alin. (6) din C. proc. civ. Așadar, legiuitorul oferă reclamantului posibilitatea de a renunța la judecată, în condițiile pe care le stabilește în cuprinsul art. 406 din C. proc. civ., ca o manifestare concretă a dreptului de dispoziție al părților în procesul civil, conform art. 9 alin. (3) din C. proc. civ., pentru ipoteza în care cererea de renunțare este formulată la primul termen de judecată sau ulterior fiind necesar acordul pârâtului, potrivit art. 406 alin. (4) din C. proc. civ., lipsa unei poziții din partea acestuia până la momentul stabilit de instanță în acest sens fiind considerat acord tacit la renunțare, conform art. 406 alin. (4) teza finală din C. proc. civ.

În ce privește prezentul litigiu, instanța observă că, anterior primului termen de judecată, respectiv la 21.04.2015, s-a depus cererea scrisǎ de renunțare la judecatǎ a reclamantului pârât reconvențional și a pârâtei reclamantă reconvențional ( f. 61 ), fiind anexată și declarația părților în acest sens, autentificatǎ de către notarul public ( f. 62 ).

În consecințǎ, ținând seama de manifestarea de voință a reclamantului pârât reconvențional și a pârâtei reclamantă reconvențional, potrivit art. 406 alin. (1), (2) și (6) din C. proc. civ., instanța urmează a lua act de renunțarea lor la judecarea cererii principale, respectiv a cererii reconvenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Ia act de renunțarea reclamantului Ș. V., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., . și dom. ales în Cluj N., Calea Dorobanților nr. 76, ., la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâta R. E. M., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., .. 2, jud. Cluj și dom. ales în Cluj N., ., jud. Cluj.

Ia act de renunțarea pârâtei reclamantǎ reconvențional R. E. M., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., .. 2, jud. Cluj și dom. ales în Cluj N., ., jud. Cluj, la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional Ș. V., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., . și dom. ales în Cluj N., Calea Dorobanților nr. 76, ..

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria Cluj N..

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2015.

JUDECĂTOR, GREFIER,

M. I. A. M. M.

Red. / Tehn. MI

10.07.2015 - 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 7212/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA