Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 285/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 285/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 285/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 596.110 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 285/2015
Ședința publică din data de 15.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: A. JOSZA
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul I. E. împotriva pârâtului M. O.-T., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta asistată de av. C. L. și pârâtul asistat de av. M. O. T..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 94 pct. 1 lit. a și art. 107 N.C.P.C.
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei precizare de acțiune arătând că părțile au ajuns la o înțelegere în ceea ce privește programul de vizitare a minorului.
Pârâtul arată că este de acord cu precizarea de acțiune formulată de către reclamantă.
Întrebați fiind, părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat în prezenta cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă părților cuvântul pe probe.
Reprezentantul reclamantei și reprezentantul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 258 N.C.P.C. coroborat cu art. 255 N.C.P.C. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar.
Raportat la prevederile art. 238 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
În temeiul art. 244 N.C.P.C. instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 N.C.P.C. instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost precizată și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului arată că este de acord cu acțiunea precizată și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin. 1 N.C.P.C., instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 12.08.2014, așa cum a fost precizată (f. 28) reclamantul I. E. a chemat în judecată pe pârâtul M. O.-T., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
- stabilirea programului de legături personale cu minorul M. B. A., în modalitatea indicată în precizarea de acțiune;
- fără cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 3176/2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosarul civil nr._/211/2013, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți și stabilirea domiciliului minorului la pârât.
Reclamantul a precizat că în prezent, pârâtul nu îi permite contactul cu minorul.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 401-403, art. 453 N.C.C.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 3-5).
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare (f. 17-18) în cauză prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.
La termenul de judecată din data de 15.01.2015, reprezentantul pârâtului a declarat că este de acord cu programul de vizitare indicat de reclamant în precizarea de acțiune.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 205-208 N.C.P.C.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 3176/2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosarul civil nr._/211/2013, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți, exercitarea autorității părintești asupra minorului M. B. A., născut la data de 12.06.2008, de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului la pârât și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului (f. 3-4).
În drept, Potrivit art. 6 alin. (6) N.C.C., art. 5 alin. (2) Legea 71/2011 dispozițiile legii noi (Noul Cod Civil) sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.
Instanța constată că, în conformitate cu prevederile art. 262 alin. (2), art. 401, art. 496 alin. (5) N.C.C., art. 17 Legea 242/2004, părintele la care minorul nu locuiește în mod statornic păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Pe cale de consecință, exercitarea în concret a acestui drept este însă subordonată imperativului promovării intereselor superioare ale minorului, astfel încât dreptul părintelui, mama – reclamant, urmează să fie exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
De asemenea, instanța constată că relația dintre reclamant și fiul său intră în sfera vieții de familie în sensul art. 8 CEDO. Dispoziția convențională reclamă îndeplinirea de către autoritățile statului a unor obligații pozitive inerente respectării efective a vieții de familie, iar în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ea implică un drept al părintelui de a beneficia de măsuri adecvate pe care autoritățile naționale competente trebuie să le dispună pentru ca acesta să fie alături de copilul său, cu respectarea în mod evident a echilibrului între necesitatea existenței contactului minorului cu părintele său și asigurarea respectării intereselor superioare ale copilului (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
Posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc unul de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie (cauza Monory contra României).
Cu privire la programul de vizitare propus de părți, ca expresie practică a menținerii legăturilor între minor și mama-reclamant, instanța va da eficiență principiului preeminenței interesului superior al copilului și va stabili în favoarea reclamantului I. E. un program de vizitare a minorului M. B. A., cu luarea de la domiciliul acestuia și readucerea lui la sfârșitul perioadei, astfel:
- a doua și a patra sâmbătă din lună, între orele 10-18;
- prima săptămână din luna iulie și a doua din luna august;
- primele două zile din vacanța de iarnă și cea intersemestrială;
- a doua zi de C. și respectiv prima zi de P. în anul par la reclamant, iar în anul impar la pârât;
- de ziua minorului, în anul impar la pârât, iar în anul par la reclamant;
Instanța va avea în vedere, pe lângă dispozițiile legale expuse anterior și dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ce fac parte din integrantă din dreptul intern conform art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție. În cauza Eriksson contra Suediei, Curtea Europeană a statuat cu valoare de principiu, că în lumina drepturilor garantate de Convenție, contactele reciproc acceptate ale copilului cu părintele său constituie un element fundamental al vieții de familie. Același principiu a fost aplicat și în cauza Monory contra României și în cauza Ignaccolo-Zenide contra României, subliniindu-se că în cazul în care copii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, instanța trebuie să promoveze interesele superioare ale acestora.
Pentru determinarea interesului superior al copilului, instanța apreciază că trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând vârsta acestuia, legăturile afective statornicite între părinți și copil, atașamentul și preocuparea manifestată de către fiecare dintre părinți, mijloacele materiale și condițiile de locuit de care dispun fiecare dintre părinți, interesul minorului trebuind a fi evaluat în concret, prin conjugarea tuturor acestor elemente.
Totodată, instanța are în vedere și dispozițiile art. 17 alin. (1) și art. 35 și urm. din Legea nr.242/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Din ansamblul acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale atât cu ambii părinți, cât si cu rudele sale și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături apropiate, dat fiind ca între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
In cauza Amanalachioai contra României (privind in special, imposibilitatea înapoierii fiicei minore a reclamantului), Curtea a reiterat importanta păstrării unui just echilibru intre interesele copilului si cele ale tatălui, masurile restrictive trebuind să se bazeze pe considerente inspirate de interesul copilului care au suficientă greutate si soliditate, să corespundă unor circumstanțe cu totul excepționale care să poată justifica o ruptură a legăturii dintre copil si părinte, existând riscul unei înstrăinări crescânde și definitive care nu poate fi deloc considerata ca fiind în interesul superior al copilului.
Prin prisma dispozițiilor art. 4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15.05.2003 și ratificată de România prin Legea nr.87/2007 și art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind promovarea drepturilor copilului, relațiile personale constante dintre copil și părinții săi nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când există motive temeinice, de natura a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
La stabilirea acestui program de vizitare instanța are în vedere că apropierea dintre minor și mamă, trebuie să continue a se realiza pe cât posibil într-un mod pe care minorul să nu îl resimtă ca o îngrădire a posibilității de a-și vedea părintele.
Totodată, instanța apreciază că programul care urmează a fi încuviințat, mai sus expus, are în vedere și nevoile reale ale copilului, acum în vârsta de 6 ani, să nu îi fie afectat programul de odihnă și învățătură, cât și posibilitățile concrete ale celuilalt părinte de a-l respecta.
Instanța are în vedere inclusiv faptul ca acest program va putea fi revizuit în funcție de schimbarea împrejurărilor.
Având în vedere această soluție și cele mai sus stabilite, instanța consideră că este de la sine înțeles că părintele la care se va afla minorul îi va asigura și locuința.
Instanța atrage atenția părților că trebuie să manifeste bună-credință în derularea relațiilor cu minorul precum și a legăturilor afective ce se vor stabili de acesta cu persoane din familia extinsă, că interesul superior al copilului este de a crește într-un mediu echilibrat din toate punctele de vedere și că acest interes primează față de orice alt interes al părinților săi.
Instanța, în raport de considerentele de fapt și de drept, va admite cererea reclamantului privind stabilirea unui program de legături personale, așa cum a fost precizată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul I. E., cu domiciliul în ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâtul M. O.-T., cu domiciliul în Apahida, nr. 11, ..
Stabilește în favoarea reclamantului I. E. un program de vizitare a minorului M. B. A., născut la data de 12.06.2008, cu luarea de la domiciliul acestuia și readucerea lui la sfârșitul perioadei, astfel:
- a doua și a patra sâmbătă din lună, între orele 10-18;
- prima săptămână din luna iulie și a doua din luna august;
- primele două zile din vacanța de iarnă și cea intersemestrială;
- a doua zi de C. și respectiv prima zi de P. în anul par la reclamant, iar în anul impar la pârât;
- de ziua minorului, în anul impar la pârât, iar în anul par la reclamant;
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Cu drept de apel la Tribunalul Cluj în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. A. Josza
Red./Dact./A.P./4 ex./19.01.2015
| ← Curatelă. Sentința nr. 3220/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2007/2015.... → |
|---|
