Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 515/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentinta civila Nr._/2013
Ședința publică din 09.10.2013
PREȘEDINTE: A. U.
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât B. M., având ca obiect acțiune in răspundere contractuala.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 02.10.2013, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 09.10.2013 când s-a pronunțat .
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul BARZAN M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea paratului la plata sumei de 7142,74 lei reprezentând contravaloarea lipsei folosință teren în suprafață de 5 ha, sola A 421/9 situat pe raza comunei Targusor, județul Constanta în anul agricol 2010-2011 și în continuare până la expirarea contractului de arendă, precum și daunele cu privire la nerespectarea contractului de arendă înscrsi la primăria Târgușor sub nr. 3726/05.04.2006 cu valabilitate 05.04.2012, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii s-a arătat că între reclamantă, în calitate de arendaș și pârât, în calitate de arendator, s-a încheiat contractul de arendă nr. 3726/05.04.2006 pe o perioadă de 6 ani ce a avut ca obiect exploatarea unei suprafețe de teren de 5 ha situată în ..
În data de 25.01.2011 când terenul era deja arat și cultivat, pârâtul a depus la Primăria Târgușor o adresă prin care a solicitat rezilierea contractului de arendare pentru nerespectarea prevederilor contractuale.
Se arată de către reclamantă că este important că această adresă nu i-a fost comunicată de către pârâtă, nu a fost niciodată de acord cu ea și a luat cunoștință de aceasta tocmai la data de 20.10.2011 când i-a fost eliberată de primărie.
Se precizează, totodată că, deși prevederile contractuale și legea privind arenda nu îi permiteau, pârâtul a reziliat unilateral contractul.
Astfel, în conformitate cu prevederile Legii nr. 16/1994 rezilierea contractului de arendă poate avea loc fie prin acordul părților, fie la expirarea termenului pentru care a fost încheiat. Se mai menționează că pârâtul a înregistrat adresa de reziliere în timpul anului agricol când terenul în cauză fusese deja arat, însămânțat și fertilizat, creând consecințe juridice extraordinar de grave pentru reclamantă.
Potrivit art. 26 din contract, pentru nerespectarea și executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, părțile datorează despăgubiri conform legii, iar conform art. 1270 alin. 1 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Se solicită a se reține că sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile contractuale.
Precizează că, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabila, in conformitate cu dispozițiile art.720 indice 1 Cod procedura civila, a convocat paratul la sediul avocatului situat in Constanta, ., etaj 1, județul Constanta, pentru data de 11.11.2011 ora 10.30, insa acesta nu s-a prezentat la conciliere.
Se arată ca in cauza sunt îndeplinite cumulative condițiile răspunderii civile delictuale, mai ales ca paratul stia foarte clar ca terenul menționat mai sus nu a fost lucrat si insamantat de dansul, iar faptul ca a recoltata acest teren demonstrează intenția de a savarsi o fapta ilicita, prejudiciul exista, iar julpa ii aparține paratului, iar raportul de cauzalitate exista nemijlocit intre fapta si prejudiciu.
În drept, invocă dispozițiile art. 1350 și urm., art. 1270, art. 1164, art. 1166 și urm. C.civ., Legea nr. 16/1994, art. 1225 și urm. C.civ., art. 1381 C.civ.
La termenul din data de 09.05.2012, reclamantul a formulat precizări, în sensul că daunele interese sunt în cuantum de 7000 lei, iar cuantumul provizoriu al lipsei de folosință teren în cuantum de 142,74 lei, urmând ca cel final să fie stabilit în urma unei expertize.
Totodată, s-au formulat precizări în ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii în sensul că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 998, art. 1073, 1081, 1082, 1083, 1084, 960,966, 968 Codul civil de la 1864.
Pârâtul B. M. a formulat la data de 09.05.2012 întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit propriile obligații, arătând că înțelege să invoce excepția de neexecutare a contractului..
La aceeași dată s-a formulat de către pârât și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate intervenită la data de 25.01.2011 rezilierea contractului de arendă încheiat între părți înregistrat la Primăria Târgușor sub nr.3726/05.04.2006 pentru neexecutarea propriilor obligații ce-i reveneau reclamantei conform clauzelor contractuale.
În susținerea cereri, pârâtul reconvenient invocă culpa exclusivă a reclamantei care nu a înțeles să își execute propriile obligații, respectiv plata arendei la termenele contractuale și în cuantumul stabilit prin contractul de arendă încheiat.
Raportat la această împrejurare, pârâtul precizează că a înțeles să rezilieze contractul înregistrând în acest sens adresă de reziliere la Primăria Târgușor. Din punct de vedere al fundamentării în drept, aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 1020 C.civ. și art. 24 din Legea nr. 16/1994.
La termenul din data de 30.05.2012 s-a formulat de către reclamantă, întâmpinare la cererea reconvențională prin care s-a invocat excepția inadmisibilității acesteia față de lipsa concilierii prealabile prevăzută de art. 720 indice 1 C.pr.civ.
Totodată, s-a invocat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale motivat de împrejurarea că rezilierea unui contract produce efecte doar pentru viitor, fiind inadmisibilă rezilierea cu dată anterioară.
În ceea ce privește fondul cererii reconvenționale se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătându-se că temeiul de drept invocat de pârâtul reconvenient nu își are aplicabilitate în cauză, atât timp cât contractul de arendă este guvernat de o lege specială, respectiv legea arendei în cuprinsul căreia sunt reglementate foarte clar posibilitățile și modalitățile în care părțile pot rezilia contractul de arendă. Așadar, având în vedere că în cauză există o lege specială care reglementează rezilierea contractului de arendă, dispozițiile dreptului comun nu se aplică.
Mai mult decât atât, rezilierea trebuia solicitată la momentul la care pârâtul ar fi suferit vreo pagubă, nu după un an de zile, mai ales că aceasta și-a primit arenda pe anul agricol 2009-2010. Faptul că la momentul la care susține că nu a primit arenda la timp nu a înțeles să învestească instanța de judecată cu o acțiune în rezilierea contractului de arendă și a reziliat de comun acord acest contract, atrage răspunderea sa contractuală.
Mai mult decât atât, pârâtul a înțeles să rezilieze contractul de arendă în plin an agricol, când terenul era deja arat, ierbicidat și lucrat, adică la data de 25.01.2011, fapt care nu este permis de legea specială.
La termenul din data de 30.05.2012, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii potrivit considerentelor reținute în cuprinsul acestei încheieri de ședință.
La termenul din data de 30.05.2012, reclamanta a precizat, la solicitarea instanței, că temeiul de drept al cererii este răspunderea contractuală și nu dispozițiile privind răspunderea delictuală.
În temei art. 167 C.pr.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul părților, proba testimonială și proba cu expertiză contabilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, între reclamantă, în calitate de arendaș și pârât, în calitate de arendator s-a încheiat la data de 05.04.2006 contractul de arendă nr. 35 înregistrat la Primăria Târgușor sub nr. 3726 având ca obiect suprafața de 5 ha teren arabil.
La data de 25.01.2011, pârâtul a depus la Primăria comunei Tîrgușor o cerere prin care a solicitat rezilierea acestui contract pentru nerespectarea prevederilor contractuale.
În vederea analizării temeiniciei cererii principale, se impune a se analiza cu prioritate apărarea formulată de pârât care a invocat excepția de neexecutare a contractului.
Excepția de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații.
Pentru invocarea excepției de neexecutare a contractului se cer a fi îndeplinite următoarele condiții:
- obligațiile reciproce ale părților să-și aibă temeiul în același contract
- să existe din partea celuilalt contractant o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importanta
- neexecutarea să nu se datoreze faptei înseși a celui care invocă excepția, faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-i execute obligația
- părțile să nu fi convenit un termen de executare s uneia dintre obligațiile reciproce
Potrivit art. 15 din contractul încheiat de părți, reclamanta în calitate de arendaș are obligația să plătească arenda la termenele convenite.
Conform cap. V
- art. 18 mărimea arendei se stabilește la 530 kg grâu pentru fiecare hectar de teren arabil;
- art. 20 termenele de plată a arendei se stabilesc după cum urmează: plata în natură, după recoltarea cerealelor, până la 01 septembrie a fiecărui an.
Pârâtul reconvenient susține că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată conform clauzelor contractuale redate anterior, respectiv nu a achitat arenda pentru anul 2010 (an agricol 2009-2010) și 2011 (an agricol 2010-2011)
Potrivit art. 969 C.civ., convențiile încheiate au putere de lege pentru părțile contractante.
Fiind în prezența răspunderii contractuale, în sarcina debitorului operează o prezumție de vină, din moment ce reclamanta a făcut dovada existenței contractului și a îndeplinirii obligației legale ce îi revenea.
Instanța apreciază că prezumția de vină a debitorului nu a fost răsturnată. Astfel, deși a susținut că și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația de plată a arendei (răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu – fia 42), reclamanta nu a depus nicio dovadă în acest sens.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, în măsura în care debitorul pretinde stingerea ei prin plată va trebui să dovedească tocmai faptul efectuării plății.
În ceea ce privește dovada plăți, instanța reține că operația plății este un act juridic indiferent de izvorul din care s-a născut obligația. Ca atare mijloacele de probă sunt cele din materia actelor juridice.
Atât timp cât reclamanta nu a depus chitanța emisă de creditor care să ateste dovada plății, instanța reține ca dovedită apărarea formulată de pârâtul reconvenient în sensul că nu și-a executat obligația de plată a arendei.
În ceea ce privește anul agricol 2010-2011, în arprotul de expertiză încomit în cauză de expert contabil P. O., se menționează în mod expres - fila 4 că în evidențele contabile ale reclamantei nu se regăsește nicio chitanță prin care să se stingă obligația de plată a arendei pentru suprafața de 5 ha, sola A104/9, parcela 421/9, . de arendatorul B. M..
Având în vedere concluzia instanței, se impune respingerea cererii principale ca neîntemeiată, întrucât reclamanta nu poate pretinde despăgubiri pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligației de către pârât, atât timp cât nu și-a executat propria obligație de plată a arendei asumată prin contract.
Cu privire la cererea reconvențională, se reține că pentru a se dispune/constata rezilierea unu contract trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin;
- neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația;
- debitorul obligației de neexecutare să fi fost pus în întârziere în condițiile prevăzute de lege.
Anterior analizării îndeplinirii acestor condiții în prezenta cauză, se impun a fi făcut anumite precizări raportat la apărările formulate de reclamantă în cuprinsul întâmpinării la cererea reconvențională.
Astfel cu privire la inadmisibilitatea cererii de reziliere, se reține că această apărare este neîntemeiată . Sub un prim aspect, chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că temeiul de drept invocat – art. 1020 C.civ. nu ar fi aplicabil, se constată că pârâtul reconvenient a invocat ca temei pentru cererea de reziliere și dispozițiile Legii nr. 16/1994.
Sub al doilea aspect, dispozițiile Legii nr. 16/1994 nu cuprind dispoziții derogatorii în ceea ce privește rezilierea, astfel că temeiul de drept pentru o astfel de cerere este art. 1020 C.civ. care prevede o sancțiune specifică contactelor sinalagmatice, cum este și cazul contractului de arendă.
Nu există nicio dispoziție legală în sensul arătat de reclamant, respectiv că rezilierea trebuie solicitată la momentul la care pârâta ar fi suferit vreo pagubă și nu după un an de zile. Din contră, există art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 potrivit căruia dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Acest termen se aplică tuturor acțiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligațional, cu excepția cazurilor pentru care există termene speciale de prescripție extinctivă.
Dispoziția contractuală în sensul că !pentru nerespectarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale părțile datorează despăgubiri conform legislației în vigoare”, nu afectează sub nicio formă dreptul oricărei părți contractante de a solicita rezilierea contractului.
Nu este relevantă nici susținerea reclamantei în sensul că potrivit legii arendei, contractul de arendă constituie titlu executoriu pentru plata arendei. Și aceasta, întrucât creditorul care și-a executat obligația sau care se declară gata să execute contractul, are dreptul de a fie rezilierea contractului, fie obligarea debitorului la îndeplinirea obligației.
Or, în cazul de față, pârâtul a ales să solicite rezilierea convenției încheiate.
Revenind la condițiile pentru a se solicita rezilierea contractului, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui caz exonerator de răspundere în ceea ce privește neîndeplinirea obligației de plată a arendei, astfel că cererea reconvențională apare ca întemeiată.
Deși la data la care instanța s-a pronunțat asupra cererii de reziliere, termenul inițial prevăzut în contractul de arendă – respectiv 6 ani expirase, având în vedere dispozițiile art. 4 și 5 din contract (la expirarea contractului, arendașul are dreptul la reînnoire acestuia; proprietarul poate să refuze reînnoirea contractului cu obligația de a anunța pe arendaș în scris, cu 2 ani înainte de expirarea contractului dacă el sau unul din descendenții săi majori va exploata personal terenul arabil) și împrejurarea că din acțiune nu rezultă voința reclamantei de încetare a contractului, iar pârâtul nu a notificat cu cel puțin 2 ani refuzul de reînnoire, instanța va dispune rezilierea contractului.
În temei art. 274 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a reclamantei, aceasta va fi obligată la plata către pârât a sumei de 91,56 lei cheltuieli de judecată (taxă de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea principală formulata de reclamant . domiciliat in CONSTANTA, ., ., . cu pârâta B. M., cu domiciliul procesual ales in Constanta, ., nr. 2, .,..
Admite cererea reconvențională formulata de pârâta B. M., cu domiciliul procesual ales in Constanta, ., nr. 2, .,. cu reclamant . domiciliat in CONSTANTA, ., ., .> Dispune rezilierea contractului de arendă nr. 35/04.04.2006 încheiat între reclamantă, în calitate de arendaș și pârâtă reconvenientă, în calitate de arendator.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 91,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2013.
Președinte Grefier
A. U. M. I.
Red. Jud. A .U./ 16.12.2013 /4.ex.
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 09/2013. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
