Obligaţie de a face. Sentința nr. 6092/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6092/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 27518/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr. 6092
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant D. C. prin mandatar D. D. și pe pârât A. DE P. 7AB, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 17.04.2013 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 24.04.2013 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31 01 2012 sub nr. indicat în antet, reclamantul D. C., prin mandatar a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A. DE P. 7AB, să dispună obligarea acestuia să încaseze contravaloarea întreținerii aferente apartamentului nr. 19, întrucât din luna aprilie 2012 este în imposibilitatea achitării contravalorii datorită refuzului categoric al pârâtului de a primi sumele de bani.
Nu se indică nici un temei de drept.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Se arată că în data de 31 10 2011 membrii asociației au hotărât dublarea fondului de rulment, având în vedere că prețul gigacaloriei s-a dublat.
Din cei 56 membrii un nr. de 6 nu au fost de acord între care și D. C. căruia i-ar fi revenit suma de 50 lei lunar. Iar din data de 09 04 2012 reclamantul nu a mai comunicat consumul de apă și nici nu a mai permis citirea apometrelor de către reprezentanții asociației. Totodată se susține că nu a mai achitat întreținerea.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1339,6 lei reprezentând cheltuieli cu întreținerea din care 359,11 penalități de întârziere.
În susținerea celor afirmate pârâtul a depus înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul este membru al asociației de proprietari pârâte.
În această calitate ca și orice alt proprietar al unui condominiu integrat într-o astfel de asociație trebuie să respecte dispozițiile legii 230/2007, prin urmare și voința majorității membrilor asociaților exprimată în adunarea generală.
Adunarea generală, în data de 31 10 2011 a hotărât ca fondul de rulment să fie dublat, cu toate că o parte dintre membrii asociației s-au opus, reclamantul fiind unul dintre aceștia.
Pe acest fond s-a născut sau s-a amplificat un conflict între asociație prin reprezentanții săi și reclamant, care nu a dorit să contribuie la acel fond de rulment așa cum a decis asociația. Între părți au existat fricțiuni, s-au emis somații, notificări, reclamații adresate compartimentelor specializate ale primăriei, etc.
Relativ la cererea reclamantului, în aparență o cerere lipsită de interes în condițiile în care debitorul unei obligații are posibilitatea de a înfrânge opoziția creditorului la primirea plăți prin folosirea procedurii ofertei reale urmate de consemnațiune, reglementată prin art. 586 și urm. din codul de procedură civil anterior, instanța reține, în contextul confruntării afirmațiilor ambelor părți precum și a probelor administrate, că afirmațiile reclamantului sunt credibile până la un anumit punct(din care la fel de credibile devin și afirmațiile pârâtului).
În mod cert atitudinea reclamantului este una recalcitrantă, ce face colaborarea dificilă și conviețuirea în comun mai puțin plăcută. Cu toate acestea, instanța apreciază că pârâtul, prin reprezentanții săi nu poate răspunde în aceeași manieră, adică altfel decât acționând potrivit mijloacelor legale puse la dispoziție. În această ordine de idei o plată, indiferent de natura ei, totală, parțială sau efectuată numai cu o anumită destinație nu poate fi refuzată pe motivul că debitorul nu își îndeplinește o altă obligație cu prioritate sau, în cazul de față refuză să contribuie la fondul de rulment. O astfel de constrângere, adică inducerea unei situații mai grele prin curgerea de penalități sau existența altor sancțiuni, nu este acceptabilă, fiind abuzivă. Prin urmare, orice plată ar fi dispus reclamantul să efectueze cu orice destinație aceasta trebuie primită, urmând ca orice diferență(întrucât un proprietar nu poate plăti cât dorește, ci cât datorează) să fie urmărită potrivit dispozițiilor legii.
Aceasta este și o chestiune de principiu, iar în opinia acestei instanțe cele reținute transpar din afirmațiile părților și înscrisurile depuse, prin urmare se concluziona în acest sens pe baza unei prezumții judecătorești simple.
Prin urmare cererea reclamantului se va admite.
În ce privește cererea reconvențională, aceasta este întemeiată în parte, deși soluția apare atipică având în vedere cele apreciate în legătură cu cererea reclamantului D. C..
Astfel oricât de absurd ar părea, o soluție de obligare potrivit cererii principale nu garantează că pârâtul va și plăti sumele pe care le datorează asociației de proprietari, dar soluția ce va adopta în cererea reclamantului D. C. va avea o înrâurire asupra soluției din cererea reconvențională.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reiese în mod cert că Asociația are o creanță asupra lui D. C., reprezentând cheltuieli cu utilitățile și administrarea părților comune precum și cele de organizare.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că pârâtul reclamant a făcut dovada existenței unei creanțe împotriva lui D. C..
D. C. nu a contestat întinderea creanței, însăși acțiunea sa are ca scop final efectuarea plății, dar totuși afirmând refuzul de primire a plății a reclamat o atitudine abuzivă, care a generat curgerea de penalități.
Prin urmare, instanța va dispune obligarea lui D. C. la plata sumelor datorate cu titlu de întreținere/cheltuieli comune, dar nu și la plata penalităților de întârziere în acord cu soluția ce se va în cererea principală.
Astfel va fi obligat reclamantul pârât D. C. la plata sumei de 980,49 lei, iar cererea privind penalitățile de întârziere se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea exercitată de reclamantul pârât D. C. prin mandatar D. D. cu domiciliul în C., ., ., . și pe pârât A. DE P. 7AB cu sediul în C., ., ., parter, jud. C..
Obligă pârâtul reclamant să primească plata reprezentând cheltuieli de întreținere aferente apartamentului 19.
Admite în parte cererea reconvențională.
Dispune obligarea reclamantului pârât la plata către pârâtul reclamant a sumei de 1339, 06 lei reprezentând cheltuieli de întreținere.
Respinge capătul de cerere relativ la penalitățile de întârziere ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 24 04 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. I. M. S. I.
Red.Jud.AIB/…../…../.2013
Tehnored.S./29.04.2013
4ex.2com/…/…../2013
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 5969/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
