Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 5969/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5969/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 10331/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5969
Ședința din data de 22.04.2013
Camera de Consiliu
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C. G.
GREFIER: S. M.
Pe rol soluționarea cererii formulată de B. MENAEF C., având ca obiect încuviințarea executării silite privind pe creditoarea S.C. E. R. Services IFN S.A. și pe debitorul S. E., în temeiul titlului executoriu reprezentat de cerere pentru emiterea unui card de credit nr._/18.04.2005.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, se constată lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 10 lei și cu timbru judiciar de 0,30 lei.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.04.2013 sub numărul_, executorul judecătoresc MENAEF C. a formulat cerere de încuviințare a executării silite împotriva debitorului S. E., în sensul executării silite a debitorului în toate formele de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.665, 650 C.proc.civ.
Prezenta cererea are caracter necontencios, dispozițiile speciale din materia executării silite fiind completate de cele din privind procedura necontencioasă judiciară. Conform prevederilor art.529 C.proc.civ. instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată.
Analizând competența Judecătoriei C. din punct de vedere teritorial, instanța constată că această instanță nu este instanță de executare în ceea ce privește executarea imobiliară solicitată.
Astfel, prin cererea formulată s-a indicat în mod expres că încuviințarea executării privește toate formele de executare, inclusiv imobiliară.
Pentru această formă de executare silită, noul C.proc.civ. conține dispoziții derogatorii, în sensul că instanța de executare este acea instanță de la locul situării imobilului.
În acest sens, art.819 C.proc.civ. prevede „După înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art.664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător”.
Interpretând în mod coroborat dispozițiile acestui articol cu cele ale art.650 C.proc.civ. rezultă că instanța de executare poate fi orice instanță (judecătorie) în circumscripția căreia își desfășoară activitatea biroului executorului judecătoresc. Restrângerea noțiunii de instanță de executare doar la judecătoria de la sediul birului de executor ar lipsi de efecte juridice prevederile art.819 C.proc.civ., care identifică instanța de executare ca fiind judecătoria de la locul situării imobilului.
În același sens, instanța apreciază că dispozițiile art.650 C.proc.civ. nu fac trimitere la sediul birului executorului judecătoresc, ci la birou ca formă de organizare a profesiei. Or, în cazul executorilor judecătorești aceștia își organizează activitatea în cadrul unui birou în circumscripția curții de apel și nu a unei judecătorii.
Activitatea birului fiind în circumscripția curții de apel, în mod subsecvent B. își desfășoară activitatea la fiecare judecătorie arondată curții de apel respective, astfel încât instanța în circumscripția căreia își desfășoară activitatea biroul de executor poate fi și Judecătoria M., Medgidia, Hârșova ș.a.
În același sens sunt și dispozițiile art.651 C.proc.civ., care limitează competența executorului la circumscripția curții de apel în care își desfășoară activitatea.
Prin urmare pe cale de interpretare sistematică a textelor inserate la art.650 și 651 C.proc.civ., se poate deduce că instanța de executare este orice judecătorie din circumscripția curții de apel în care funcționează B., iar limitarea la judecătoria de la sediul biroului executorului ar constitui o îngrădire care încalcă drepturile părților și adăugă în mod nepermis la lege.
În cauza de față, având în vedere că se solicită executarea silită și sub forma urmăririi silite imobiliare, textul de lege special, derogator, atrage competența, dintre instanțele de executare, la instanța de la locul situării imobilului ce va fi urmărit.
La momentul actual nu se poate identifica cu exactitate locul situării imobilului, iar în lipsa oricăror probe, dar pe cale de prezumții simple se poate deduce că bunurile deținute de debitor sunt în localitatea de domiciliu.
Este cert că din punct de vedere al celerității în executare, atât în fața executorului, cât și în fața instanței, este mai oportună executarea la domiciliul debitorului.
În plus, având în vedere că reglementarea competenței teritoriale are ca scop restrângerea numărului de instanțe competente să soluționeze diferite tipuri de cereri, instanța apreciază că prin introducerea de către creditor a cererii la o instanța îndepărtată de domiciliul debitorului se lipsește debitorul de posibilitatea unei apărări reale, încălcându-se acestuia dreptul la un proces echitabil, drept consacrat de art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului .
Având in vedere considerentele mai sus expuse, în conformitate cu prevederile art.129 pct.3 noul C.proc.civ., va admite excepția de necompetență teritorială și va declina cauza spre competentă soluționare la Judecătoria MEDGIDIA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. G. S. M.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 4239/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6092/2013. Judecătoria... → |
|---|
