Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 2274/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. ****
Ședința din data de 16.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe contestator . G. SRL și pe intimat A. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI CONSTANTA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 25.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.12.2013, la data de 09.12.2013 și la data de 16.12.2013 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.01.2013 sub nr._, contestatorul S.C. N. N. ENERGY S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., contestație la executare, obiectul acesteia fiind anularea somației nr. 13/_ /_, a titlului executoriu nr._/29.11.2012 care face obiectul dosarul de executare nr._/13/_ /_, precum și a celorlalte forme de executare.
În motivare, contestatorul a arătat că prin somația nr. 13/_ /_ a fost notificat să achite suma de 1304 lei, reprezentând TVA neachitat, precum și impozit pe veniturile din salarii, iar din cuprinsul titlului executoriu nr._/29.11.2012 reiese că sumele respective s-ar fi evidențiat prin Declarația nr._-2/26.11.2012 (impozitul pe veniturile din salarii în cuantum de 64 lei) și respectiv prin Decizia nr._-2/26.11.2012 (TVA-ul în cuantum de 1240 lei).
Contestatorul arată că potrivit Declarației model 300, deși în perioada de raportare taxa pe valoare adăugată este în cuantum de 1240 lei, soldul TVA de plată la sfârșitul perioadei de raportare este zero, întrucât contestatorul avea un sold negativ din perioada precedentă, reprezentând TVA ce urmează a fi recuperat de la stat, în cuantum de_ lei, din care se scade suma de 1240 lei în urma regularizării, rămânând un sold negativ de_ lei care trebuie recuperat și în nici un caz plătit.
Contestatorul mai arată că organul fiscal nu a ținut cont de faptul că soldul TVA era negativ și trebuiau efectuate regularizările de taxă potrivit art. 1473 alin. 5 C.fiscal.
În ceea ce priește impozitul pe veniturile din salarii, contestatorul arată că acesta a fost achitat, prin ordinul de plată nr. 32/23.11.2012.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172 și urm. C.proc.fisc.
În probațiune, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând cererii de chemare în judecată următoarele: somația nr. 13/_ /_, titlul executoriu nr._/29.11.2012, declarația 300, copie op 32/23.11.2012..
În ceea ce privește timbrajul acțiunii, contestatoarea a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, cerere admisă de instanță prin încheierea din data de 02.04.2013, prin care s-a dispus amânarea plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 115,32 lei până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului civil nr._ .
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că solicitarea privind anularea actelor de executare deoarece nu s-a efectuat regularizarea de către executorul fiscal este inadmisibilă pe calea contestației la executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimatul a solicitat de asemenea aplicarea unei amenzi de până la 1000 de lei deoarece contestația a fost exercitată cu rea credință în conformitate cu prevederile art. 174 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv copia dosarului de executare, care a fost depus la dosarul cauzei în copie conform cu originalul.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri și la termenul din 25.11.2013 a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției inadmisibilității acțiunii invocate de intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției inadmisibilității acțiunii, instanța reține următoarele:
Executarea silită a fost declanșată de intimat împotriva contestatorului în temeiul titlului executoriu nr._/29.11.2012, pentru suma totală de 1304 lei, din care 1240 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată și suma de 64 lei reprezentând impozit pe venituri din salarii.
Aceste sume au fost solicitate de intimat ca urmare a depunerii de către contestator la data de 26.11.2012 (conform dovezii de la fila 102) a Decontului privind taxa pe valoarea adăugată pe luna octombrie 2012 (fila 98) și Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate pe luna octombrie 2012 (f. 103)
Astfel, sumele pentru care s-a început executarea silită au fost stabilite în baza declarațiilor proprii ale contribuabilului, iar nu în baza unor decizii de impunere emise de către organul fiscal.
În drept, conform prevederilor art. 85 alin. 1 din Codul procedură fiscală „Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.”
De asemenea, conform prevederilor art. 82. alin. 2 din același act normativ „În declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege”, iar conform art. 86. alin. 4„Declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.”
Art. 172 alin. 3 Cod proc.fiscală prevede următoarele: „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Având în vedere că în cauza de față titlurile de creanță, respectiv actele prin care s-au stabilit și s-au individualizat creanțele fiscale contestate, sunt chiar declarațiile fiscale întocmite de S.C. N. N. Energy G. S.R.L., acesta nu poate contesta, pe calea administrativă instituită de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, tocmai propria declarație fiscală, legea neprevăzând în acest sens o cale de atac.
De altfel, contestatorul nu contestă declarațiile în sine, ci actele de executare realizate de organul fiscal în baza acestor declarații, respectiv Titlul executoriu nr._/29.11.2012 și Somația nr. 13/_ /_, despre care afirmă că au fost emise în mod eronat.
În atare condiții, instanța apreciază că în cauză contestatorul are deschisă calea contestației la executare prevăzută de dispozițiile art. 172-174 Cod procedură fiscală, motiv pentru care excepția inadmisibilității acțiunii urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
De altfel, în cuprinsul somației și al titlului executoriu contestate, însuși intimata arată faptul că acestea pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, pe calea contestației la executare, în conformitate cu prevederile art. 172-174 Cod procedură fiscală.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul fondului cauzei, instanța reține următoarele:
În drept, conform prevederilor art. 1473 Cod fiscal:
(1) În situația în care taxa aferentă achizițiilor efectuate de o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153, care este deductibilă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa colectată pentru operațiuni taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumă negativă a taxei.
(2) După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pentru operațiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute în prezentul articol, prin decontul de taxă prevăzut la art. 1562.
(3) Suma negativă a taxei, cumulată, se determină prin adăugarea la suma negativă a taxei, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei, reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu s-a solicitat a fi rambursat, și a diferențelor negative de TVA stabilite de organele de inspecție fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.
(4) Taxa de plată cumulată se determină în perioada fiscală de raportare prin adăugarea la taxa de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat, până la data depunerii decontului de taxă prevăzut la art. 1562, din soldul taxei de plată al perioadei fiscale anterioare, și a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului din diferențele de TVA de plată stabilite de organele de inspecție fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.
(5) Prin decontul de taxă prevăzut la art. 1562, persoanele impozabile trebuie să determine diferențele dintre sumele prevăzute la alin. (3) și (4), care reprezintă regularizările de taxă, și stabilirea soldului taxei de plată sau a soldului sumei negative a taxei. Dacă taxa de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei cumulată, rezultă un sold de taxă de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă suma negativă a taxei cumulată este mai mare decât taxa de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare.
(6) Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.
Instanța reține că, în cauză, contestatorul a determinat prin Decontul privind taxa pe valoarea adăugată pe luna octombrie 2012 soldul sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare ca fiind de_ lei, în concordanță cu dispozițiile alin. 2 și 5 din articolul de lege anterior enunțat, ceea ce înseamnă că societatea are de primit această sumă, de la organul fiscal.
Conform alin. 5 din art. 1473 Cod fiscal, contestatoarea a procedat la regularizarea taxei, stabilind soldul sumei negative, prin luarea în considerare a soldului TVA de plată de 1240 lei, adică tocmai suma pentru care organul fiscal a început executarea silită, cu titlu de TVA.
În mod nejustificat susține intimata că S.C. N. N. Energy G. S.R.L. nu a solicitat, prin Decontul 300 nr._-2012/26.11.2012, să se ramburseze TVA cu sold negativ și deci cele două sume (_ lei și 1240 lei) nu se pot compensa, căci potrivit art. 1473 alin. 6 Cod fiscal solicitarea rambursării soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare este lăsată la latitudinea contribuabilului, nefiind o obligație impusă acestuia. Faptul că nu s-a cerut rambursarea, soldul sumei negative urmând a se reporta în perioada fiscală următoare, nu înseamnă că TVA de plată (1240 lei), care este mai mic decât suma negativă a TVA cumulată (_ lei), trebuie recuperat pe calea executării silite. Atâta timp cât contribuabilul a avut în vedere TVA de plată (în cazul de față, 1240 lei) la stabilirea soldului sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare, punerea în executarea a TVA de plată ar conduce practic la o dublă încasare a aceleiași creanțe fiscale, respectiv o dată prin regularizarea/deducerea sumelor cu ocazia completării decontului, iar a doua oară prin încasarea silită a sumei.
În ceea ce privește suma de 64 de lei, reprezentând impozitul pe veniturile din salarii, instanța constată că din ordinul de plată nr. 32/23.11.2012 (fila 10) rezultă faptul că S.C. N. N. Energy G. S.R.L. a achitat către bugetul de stat impozit salarii aferent lunii octombrie 2012.
Afirmațiile intimatei conform cărora cu ordinul de plată nr. 32/23.11.2012 a fost stins impozitul pe salarii prevăzut în alt titlu executoriu, respectiv_/30.10.2012 și care face obiectul unei alte contestații la executare, vor fi respinse ca neîntemeiate, întrucât în cuprinsul ordinului de plată menționat a fost indicat în mod expres faptul că se achită impozit salarii aferent lunii octombrie 2012, iar intimata nu a dovedit în nici un fel afirmațiile făcute.
De altfel, instanța mai constată și că pentru declarațiile aferente lunii octombrie 2012 a fost emis un titlu executoriu în luna noiembrie 2011, prin urmare intimata nu avea cum să emită un titlu executoriu la data de 30.10.2012, deci înainte de finalul lunii, pentru declarații fiscale aferente chiar lunii octombrie 2012.
Față de aceste considerente, instanța va admite contestația la executare formulată de S.C. N. N. Energy G. S.R.L. și va dispune anularea Titlului executoriu nr._/29.11.2012 și a Somației nr. 13/_ /_, emise în cadrul dosarului de executare nr._/13/_ /_.
Având în vedere soluția de admitere a contestației la executare, instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea intimatei de amendare a contestatoarei pentru introducerea cu rea-credință a contestației la executare.
Instanța va lua act de faptul că, astfel cum a precizat verbal reprezentanta contestatoarei la termenul din 25.11.2011, în cauză nu s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRAȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. N. N. ENERGY G. S.R.L cu sediul în CONSTANTA, ATELIERELOR, nr. 4, J. C., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în CONSTANTA, ., J. C..
Anulează Titlul executoriu nr._/29.11.2012 și Somația nr. 13/_ /_, emise în cadrul dosarului de executare nr._/13/_ /_.
Respinge cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata unei amenzi de până la 1000 lei, ca neîntemeiată
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 18 decembrie 2013
Red. Jud. D.D.2ex/ 02.04.2014
Emis 2 comunicări, la data de 02.04.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 15/2013.... | Reziliere contract. Sentința nr. 1631/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
