Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 06/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 303/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr._
Ședința publică din 06.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. I., reclamant N. B., reclamant E. R., reclamant I. C., reclamant N. S. T., reclamant I. S., reclamant R. M., reclamant S. U., reclamant S. H. Z., reclamant M. F., reclamant N. M., reclamant N. B., reclamant C. S., reclamant A. E., reclamant N. C., reclamant M. V., reclamant N. V. în contradictoriu cu pârât N. C., pârât ., având ca obiect acțiune in răspundere contractuala pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 27.11.2013 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 04.12.2013 și ulterior la data de 06.12.2013 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06 01 2011 sub nr. indicat în atent, reclamanții B. I., N. B., E. R., I. C., N. S. T., I. S., R. M., S. U., S. H. Z., M. F., N. M., N. B., C. S., A. E., N. C., M. V. și N. V. au chemat în judecată pe pârâții N. C. și ., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 12 000 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință a suprafeței de teren de 15 mp situată în C., ., nr. 68 pentru perioada aprilie 2009 – decembrie 2010 precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții, în considerentele cererii sale arată că sunt proprietarii imobilului din C., ., nr. 68 compus din teren în suprafață de 224,11 mp și construcție. Imobilul a fost naționalizat și restituit parțial(construcția) prin dispoziția Primarului nr. 3105/28 05 2008. În data de 17 03 2009 s-a realizat punerea în posesie asupra terenului prin proces verbal încheiat cu Primăria Mun. C.. Pe acest teren, pârâtul, în baza unui contract de închiriere încheiat cu unul din proprietari(fost chiriaș) al unui apartament situat la etajul 2 al imobilului, a edificat o construcție din termopan, fără autorizație de construire în care își desfășura activitatea o frizerie. Se mai arată că, după ce au fost puși în posesie, i-au adus la cunoștință pârâtului că sunt proprietarii imobilului, iar dacă dorește să folosească în continuare acea suprafață de teren este normal să le plătească chirie, iar dacă nu dorește să-și ridice construcția și să elibereze terenul. Pârâtul a refuzat propunerea invocând contractul de închiriere pe care-l încheiase cu un neproprietar, astfel că au fost nevoiți să promoveze o acțiune judiciară – revendicare, ce a format obiectul dosarului nr._/212/2009.
În susținerea cererii reclamanții au depus înscrisuri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 998 cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care arată că nu au ocupat abuziv spațiul, ci au încheiat un contract de închiriere cu proprietarii M. G. și soția cu acordul familiilor Boiagin givanina, Hodobet M. și C.. Se mai arată că acest contract de închiriere nu a fost desființat astfel că reclamanții nu pot pretinde retroactiv plata unei chirii deoarece contractul nu a fost desființat, a fost înregistrat la Administrația Financiară sub nr._/2008 și, deși, au primit dispoziția de restituire nu au făcut nici un demers pentru anularea contractului de închiriere, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a dreptului lor de a ocupa terenul și este identic cu tacita relocațiune.
Se mai arată că reclamanții au putea fi eventual îndreptățiți la plata unei chirii numai începând cu data de 26 09 2011, dată la care Tribunalul C. prin decizie a respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2963/14 02 2011 a Judecătoriei C..
În susținerea celor afirmate pârâții au depus înscrisuri.
Pârâții au formulat și cerere reconvențională, f. 80, prin care au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 20 000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse spațiului.
Prin încheierea din data de 18 01 2012 instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale.
Prin precizările depuse în data de 23 01 2012 reclamanții au arătat că perioada pentru care pretind repararea prejudiciului este aprilie 2009 momentul depunerii cererii de revendicare și data efectuării raportului de expertiză tehnică.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba cu expertiză tehnică.
Raportul de expertiză a fost efectuat de expertul A. L. și regăsește la dosarul cauzei la f. 155 – 163 și a fost depus la dosarul cauzei la data de 15 05 2012.
Analizând cererea de chemare în judecată precum și cererea reconvențională având în vedere probele administrate instanța reține următoarele
În ce privește cererea reconvențională, așa cum am arătat prin încheierea din data de 18 01 2012 s-a dispus admiterea excepției netimbrării cererii. Prin urmare acțiunea reconvențională exercitată de pârâți se va anula ca netimbrată.
În ce privește acțiunea exercitată de reclamanți, cu titlu prealabil, instanța va reține că relativ la cadrul procesual pasiv, adică exercitarea acțiunii atât în contradictoriu cu N. C., persoană juridică cât și cu ., persoană juridică, chestiunea a fost dezlegată prejudicial prin sentința civilă nr. 2963/14 02 2011 a Judecătoriei C. dată în dosarul nr._/212/2009 cu obiect revendicarea terenului în legătură cu care se pretinde repararea prejudiciului ca urmare a privării reclamanților de folosință în prezenta cauză. Prin sentința menționată, în rezolvarea unei cererii de revendicare exercitată de aceeași reclamanți ca și în prezenta cauză în contradictoriu cu aceeași pârâți instanța a dispus obligarea ambilor pârâți, reținând calitatea procesuală pasivă a amândurora, să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 30 mp situat în municipiul C. . nr. 68 parter.
Chestiunile dezlegate de Judecătoria C. prin sentința civilă nr. 2963/14 02 2011 a Judecătoriei C. dată în dosarul nr._/212/2009 sunt relevante pentru prezenta cauză. Astfel, potrivit celor reținute în dosarul nr. nr._/212/2009, prin dispoziția nr. 3105/28.05.2008 a Primarului Municipiului C. astfel cum a fost îndreptată prin Dispoziția nr. 6082/07.10.2008, s-a dispus restituirea parțială către reclamanți în natură a imobilului (teren în suprafață de 224,11 mp și construcție) situat în C. . nr. 68, cu excepția celor trei apartamente înstrăinate către M. O. M., Boiagian Giovanina și M. F. pentru care se va respecta dreptul de servitute al proprietarilor precum și cu condiția respectării prevederilor art. 13 al.1 privind protecția chiriașilor.
Protocolul de predare–primire s-a încheiat cu RAEDPP C. la 03.02.2009 (f 9), iar procesul-verbal de predare primire s-a încheiat cu Primăria Municipiului C. la 17.03.2009 (f 17).
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/08.04.1999 RAEDPP C. a vândut numiților M. O. M. și G. locuința situată în C. . nr. 68 etaj 2.
Deși numitul M. G. era proprietar al imobilului de la etajul al doilea, acesta a încheiat contractul de închiriere înregistrat sub nr._ prin care a închiriat către . imobilul situat în C. . nr. 68.Conform fișei suprafeței locative închiriate imobilul închiriat se află situat la parter, având o suprafață de 30 mp.
Rezultă potrivit celor reținute de instanță că pârâtul R. H. nu a putut opune un titlu de proprietate propriu reclamanților. Contractul de închiriere pe care se întemeiază apărarea pârâților a fost încheiat având ca locator o persoană ce nu era proprietarul imobilului închiriat și, deși contractul astfel încheiat nu este afectat de o cauză de nulitate absolută ori relativă, întrucât calitatea de proprietar a locatorului nu este esențială pentru formarea valabilă a contractului, el nu poate fi opus adevăratului proprietar și nici subdobânditorilor universali, cu titlu universal ori cu titlu particular(în cazul de față de față dispozițiile normelor speciale cu privire la protecția chiriașilor ca urmare a aplicării legilor de reparație nefiind aplicabile). În aceste condiții, proprietarul poate oricând pretinde de la locatar eliberarea imobilului notificându-l în mod expres în acest sens. Modalitatea de apărare a dreptului de proprietate, în astfel de situații este acțiunea în revendicare, acțiune pe care reclamanții au exercitat-o și prin care au obținut condamnarea pârâților la predarea imobilului pe care îl foloseau în temeiul contractului de închiriere, iar de la data rămânerii definitive a hotărârii dată în acțiunea în revendicare pârâții nu mai pot justifica nici o legitimitate în continuare pentru folosirea imobilului, devenind simpli tolerați. Sentința civilă nr. 2963/14 02 2011 a Judecătoriei C. dată în dosarul nr._/212/2009 a devenit definitivă încă de la data pronunțării – 14 02 2011, fiind fără relevanță că împotriva acesteia s-a declarat recurs, iar de la această dată pârâții au rămas în imobil cu îngăduința reclamanților. Însă fără relevanță va fi și data pronunțării acestei hotărârii, după cum vom argumenta în continuare, hotărârea fiind pronunțată ulterior înregistrării pe rolul Judecătoriei C. a prezentei acțiuni.
Din probele administrate nu rezultă că reclamanții au inițiat forme de executare silită și nici faptul că ar fi notificat pe pârâții să părăsească imobilul în respectul sentinței civile nr. 2963/14 02 2011 a Judecătoriei C.. Deși pârâții aveau obligația să predea imobilul către reclamanți de bună voie, faptul că nu li s-a pretins să părăsească imobilul are relevanță cu privire la acțiunea de față, relativ la cuantumul pretențiilor(intrinsec legată de perioada de timp pentru care pretinde plata unei sume de bani cu titlu de compensație pentru lipsa de folosință.
Instanța remarcă faptul că litigiul dintre părți a început încă de la momentul punerii în posesie a reclamanților. Se poate remarca și pasivitate din partea proprietarilor care în răstimpul de la momentul restituirii și până la momentul promovării acțiunii în revendicare nu au întreprins măsuri de îndepărtare a pârâților care edificat o construcție fără respectarea dispozițiilor legale, regulamentelor de urbanism, etc., o astfel de construcție până la . de nici o protecție juridică, în măsura în care acesta a refuzat să accepte încheierea unui contract de locațiune. Însă nici o obligație legală nu a impus reclamanților tolerarea pârâților în imobilul restituit potrivit și nu a existat vreun impediment pentru proprietar în obținerea evacuării, având în vedere și obținerea hotărârii date în acțiunea în revendicare. În aceste condiții, refuzul pârâților de a încheia un contract de locațiune pentru spațiul pe care îl ocupau fără drept ori lipsa de reacție a reclamanților în vederea îndepărtării silite(având în vedere extinderea perioadei pentru care se solicită repararea prejudiciului), dar și a neexprimării fără echivoc a dorinței ca pârâții să părăsească imobilul echivalează cu tolerarea acestora în imobil începând cu data restituirii și continuând cu perioada ulterioară obținerii hotărârii judecătorești în revendicare, ceea ce nu îndreptățește la plata unor despăgubiri, altele decât acelea ce s-ar fi putut cuantifica de la data promovării prezentei acțiuni(care în lipsa unei manifestări exprese anterioare reprezintă data de la care manifestarea de voință este expresă în sensul că pârâții nu mai sunt tolerați în acel imobil).
În acest context instanța se va raporta în limitele cererii precizate de reclamanți la perioada cuprinsă între data introducerii acțiunii – 06 01 2011 și data depunerii raportului de expertiză tehnică – 15 05 2012.
Raportul de expertiză determină cu titlu de venit ce s-ar fi obținut de către reclamanți dacă nu ar fi fost privați de folosința imobilului suma de 100 euro pe lună(aprox. 7 euro/mp), având în vedere criteriul chiriilor practicate în zona în care se află imobilul. Deși acest mod de evaluarea a fost contestat de pârâți care au propus ca eventualul prejudiciu să fie evaluat după alte criterii, instanța va reține concluziile raportului de expertiză așa cum acestea au fost prezentate inițial având în vedere potențialul oferit de zona unde se afla spațiul precum și de faptul că pârâții înșiși exploatează spațiul în scop comercial. De asemenea, instanța are în vedere și caracterul rezonabil al evaluării suma determinată per mp fiind în limitele uzanțelor obișnuite.
Prin urmare, în temeiul celor reținute instanța va admite, în parte, acțiunea reclamanților așa cum a fost precizată și va dispune obligarea pârâților în solidar la plata către reclamanți a sumei de 1500 de euro cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință a imobilului, apreciind că această sumă corespunde ideii de rezonabilitate.
Se va dispune obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată către reclamanții în cuantum de 2531 lei– onorariu expert, onorariu avocat și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Anulează cererea reconvențională ca netimbrată.
Admite în parte acțiunea exercitată de reclamanții B. I., N. B., E. R., I. C., N. S. T., I. S., R. M., S. U., S. H. Z., M. F., N. M., N. B., C. S., A. E., reclamant N. C., M. V. și N. V. toți cu domiciliul ales in C., ., .. 1, . în contradictoriu cu pârâții N. C. și . ambii cu sediul ales în C., ., jud. C..
Dispune obligarea pârâților în solidar la plata către reclamanți a sumei de 1500 euro în echivalent în lei la data plății efective(potrivit cursului valutar euro – leu afișat de BNR în ziua plății ori în ziua precedentă), reprezentând contravaloarea lipsă de folosință pentru perioada 06 01 02 2011 – 15 05 2012.
Dispune obligarea pârâților în solidar la plata către reclamanți a sumei de 2531 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu expert, onorariu avocat și taxă de timbru.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 06 12 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. I. M. S. I.
Red.Jud.AIB/……….2013
Tehnored.S./11.12.2013
4ex.2com/…………..2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 3148/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
